Victor Apostu 99 Raportează post Postat Februarie 20, 2006 (editat) Cum ar fi daca ai afla acum ca cei pe care i-ai respectat si i-ai iubit toata viata ta, nu sunt de fapt parintii tai? Ce-ai face daca ai afla ca viata ta a fost o minciuna pana in prezent? Mi-as dori sa-i cunosc si pe cei reali. Dar nu cu orice pret. As considera drept parinti pe cei care m-au crescut. Este mult mai mare efortul de a creste pe cineva, a-i asigura educatia si viitorul decit de a-l "produce" pur si simplu. Iar daca parintii biologici nu mai exista n-as face mare lucru, eventual as putea obtine cu efort demn de-o cauza mai buna niscai documente, fotografii si adrese de rude care habar n-au ca exist. Editat Februarie 20, 2006 de Victor Apostu Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Darianna 73 Raportează post Postat Februarie 20, 2006 Si sincer nu mi se pare normal. ;) Ce anume nu ti se pare normal? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Miss Bitch 343 Raportează post Postat Februarie 20, 2006 Ce anume nu ti se pare normal? Ca fata respectiva nu stia ca a fost adoptata... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Darianna 73 Raportează post Postat Februarie 20, 2006 Da, probabil ca nu e foarte "normal", dar asa au simtit parintii ei ca e mai bine. In plus, din cate stiu, dupa adoptie acei oameni au rupt legatura cu cei care ar fi putut sa ii spuna adevarul fiicei lor. Mai stiu o familie care acum 2 ani au luat o fetita de la orfelinat. Acum are 3 ani si inca nu s-au gandit daca ii vor zice sau nu adevarul. Sau CAND ii vor zice. Dar intre timp are grija altcineva (nu se stie cine) sa ii spuna copilului. Si asta nu face decat sa raneasca intreaga familie. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
MariaB 2 Raportează post Postat Februarie 22, 2006 Cum ar fi daca ai afla acum ca cei pe care i-ai respectat si i-ai iubit toata viata ta, nu sunt de fapt parintii tai? Ce-ai face daca ai afla ca viata ta a fost o minciuna pana in prezent? nu as considera ca viata mea a fost o minciuna pentru ca Parinti iti sunt cei care te-au crescut. N-ai de unde sti pana nu-i cunosti pe cei biologici. Poate merita o sansa si aceia... :yes: dar 'astilalti' nu merita?!? Nu le cunosti motivele pentru care te-au dat spre adoptie. Nu judeca ceva ce nu cunosti..mai ales ca sunt sange din sangele tau. de ce esti gata sa accepti motivele unor parinti naturali pe care nu-i cunosti, dar refuzi sa intelegi motivele parintilor care te-au crescut? Nu exista scuza pentru a intarzia adevarul...parerea mea. Cu cat e spus mai devreme, cu atat este mai bine. dar intarzierea adevarului ca salariul parintilor (adoptivi sau nu) abia daca acopera nevoile stringente, si iti cumpara totusi cate o jucarie din cand in cand!?!cand afla un copil care este cu adevarat starea materiala a parintilor? cand este momentul sa constientizeze sacrificiile pe care le fac parintii ca sa ii asigure cate o distractie...? Da, dar gandeste-te ca nu e corect asa. Eu una as face urat de tot daca mi-ar spune acum si nu mi-a spus mai demult. ;) de ce sa faaci urat?la intrebarile de mai sus, cum ai raspuns? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Dunedainul 0 Raportează post Postat Februarie 22, 2006 Parinti iti sunt cei care te-au crescut. perfect de acord! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
OacOac 11 Raportează post Postat Februarie 22, 2006 Ca fata respectiva nu stia ca a fost adoptata... Subiect aprins,vad. Mama fetei a argumentat gestul spunand ca i-a fost teama sa nu-si dezamageasca copilul si ca nu era suficient de pregatita sa afle adevarul. ;) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Dulcica 2 Raportează post Postat Februarie 22, 2006 Daca as fi avut o viata zbuciumata, probabil ca as fi fost furioasa, as fi considerat ca mi s-a facut o nedrepateate, ceva de genul asta. CRED :yes: Dar la momentul unde sunt acum, probabil ca le-as saruta mana si le-as multumi. Normal, as fi curioasa sa stiu de unde ma trag si sa aflu alte povesti ... Ce bine ca nu este cazul.. ;) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
mihaela... 2 Raportează post Postat Februarie 22, 2006 Subiect aprins,vad.Mama fetei a argumentat gestul spunand ca i-a fost teama sa nu-si dezamageasca copilul si ca nu era suficient de pregatita sa afle adevarul. ;) Si poti s-o condamni? Eu nu pot. Si daca fata s-a calmat si s-a intors acasa, poate e o dovada in plus ca a procedat corect. E suficient de mare sa judece singura cine ii sunt adevaratii parinti. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Shadowdancer 4 Raportează post Postat Februarie 22, 2006 S-ar putea sa ma insel foarte tare in afirmatiile care urmeaza, dar incerc sa fac un exercitiu de.... psihologie empirica, sa-i spunem asa. Cum se simte un copil care afla, pe la 7-8 ani, sa spunem, ca este adoptat? Ca el de fapt nu are o 'mama' si un 'tata' cum au ceilalti copii de varsta sa. Si poate se intreaba de ce. De ce nu l-a vrut nimeni, ca poate nu era destul de bun. Sau sta si se gandeste ca parintii lui (cei adoptivi, ma refer) nu sunt la fel de buni ca ai altora, tocmai pentru ca nu sunt ai lui de-adevaratelea. Ca si cum ghiozdanul bestial pentru care a fost admirat de colegi, de fapt nu este al lui, ci l-a luat cu imprumut de la un var. In plus, daca afla copilul, probabil ca afla si "gasca" - colegii, prietenii, vecinii. Cred ca se stie cat de cruzi pot fi copiii, chiar fara sa vrea. Probabil ca la orice varsta afla ca este adoptat, va dori sa se 'regaseasca', sa afla cine este, cine ii sunt parintii. Dar cred ca este necesara o oarecare maturitate in gandire pentru a putea face fata unor asemenea intrebari fara sa o ia razna sau fara sa il marcheze poate pe viata. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
