K0ntr0VerSy 630 Raportează post Postat August 7, 2008 Sunt lucruri distincte, nici nu se pot echivala sau compara. In al doilea rand, voi, astia hot shots, ia ganditi-va mai cu atentie daca durerea fizica e intr-adevar preferabila? Imi amintesc de un pasaj din <1984> cand Orwell concluziona dupa niste sedinte de torutura ca durerea fizica este insuportabila si te face sa cedezi mai devreme sau mai tarziu. Si concluzionez si eu: poate nu stiti ce inseamna durere fizica... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Liviu. 16 Raportează post Postat August 7, 2008 Cea psihica, deoarece imi pasa mai mult de fizic decat de psihic. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amarena 13851 Raportează post Postat August 7, 2008 (editat) Am citit mult despre tortura crestinilor in inchisori si nu numai, de pe vremea lui Nero, incepand. M-am gandit, pe vremea cand ... pe vremea cand, ce-as face dac-as fi supusa la tortura, mi-as renega credinta? Sunt filme care ilustreaza zilele din urma, cand multi crestini vor fi din nou obligati sa renunte la credinta lor, in schimbul vietii. Si.. am tremurat la gandul ca nu as fi destul de puternica in fata torturilor si ca as putea sa ii intorc spatele lui Dumnezeu. Am citit descrieri de torturi fizice ingrozitoare, inimaginabile, lucruri care chiar s-au intamplat. Pe vremea comunistilor, se zicea ca diavolul ar avea ce invata de la ei, cica erau mult mai diabolici decat insusi satana si mult mai cruzi. Pana si mancatul fecalelor, proprii sau ale altor detinuti, mi se pare tortura fizica, dincolo de ravagiile pe care le facea asupra mintii omenesti. Editat August 7, 2008 de Amarena Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Liviu. 16 Raportează post Postat August 7, 2008 Am citit mult despre tortura crestinilor in inchisori si nu numai, de pe vremea lui Nero, incepand.M-am gandit, pe vremea cand ... pe vremea cand, ce-as face dac-as fi supusa la tortura, mi-as renega credinta? Sunt filme care ilustreaza zilele din urma, cand multi crestini vor fi din nou obligati sa renunte la credinta lor, in schimbul vietii. Si.. am tremurat la gandul ca nu as fi destul de puternica in fata torturilor si ca as putea sa ii intorc spatele lui Dumnezeu. Am citit descrieri de torturi fizice ingrozitoare, inimaginabile, lucruri care chiar s-au intamplat. Pe vremea comunistilor, se zicea ca diavolul ar avea ce invata de la ei, cica erau mult mai diabolici decat insusi satana si mult mai cruzi. Pana si mancatul fecalelor, proprii sau ale altor detinuti, mi se pare tortura fizica, dincolo de ravagiile pe care le facea asupra mintii omenesti. E un fel de tortura cu iz de scatofilie. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
K0ntr0VerSy 630 Raportează post Postat August 7, 2008 Esti cam offtopic, zi ce preferi. Sa zic eu atractiile tale cu iz masochistic? Ok, nu le fac publice. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amarena 13851 Raportează post Postat August 7, 2008 Nu cred ca e scatofilie, ca nu le facea placere, erau obligati sa o faca... Esti cam offtopic, zi ce preferi. Am zis ce prefer, pe pagina ailalta. Cat despre restul... Tine pentru tine :think: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Cristinick 219 Raportează post Postat August 7, 2008 Cred ca durerea fizica constanta,in timp,duce la cea psihica. Asa ca mai bine cu una decat cu doua. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
corto 2 Raportează post Postat August 13, 2008 doamne e loc pentru amandoua PS. http://www.youtube.com/watch?v=9Wj_zw07PZc&h...&fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object> PPS. Noaptea de mai Astfel: fiindca apogeul la care sufletul atinge Cind poarta cintece-ntre aripi da nastere la razvratiri, Se poate crede ca vreodata ce e foc sacru se va stinge Si muzele ca vor ramine amagitoare naluciri ? Vestalelor, cind in picioare altarul vostru s-afla inca, Si primavara cind se-ntoarce si astazi ca si alte dati, Si perschimbat cind nu se afla pamintul falnic intr-o stinca, De ce v-ati reurca in sfera abstractelor seninitati ? Inchisa daca va e lumea, recoboriti-va-ntre roze Parfumele din mai inalta reinnoite-apoteoze, Si-n noaptea blonda ce se culca pe cimpenesti virginitati Este fioru-mpreunarii dintre natura renascuta S-atotputerea Veciniciei de om abia intrevazuta. Veniti : privighietoarea cinta, si liliacul e-nflorit; Cintati : nimic din ce e nobil, suav si dulce n-a murit. Simtirea, ca si bunatatea, deopotriva pot sa piara Din inima imbatrinita, din omul reajuns o fiara, Dar dintre flori si dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniti : privighetoarea cinta si liliacul e-nflorit. Se poate crede ca vreodata ce e foc sacru se va stinge, - Cind frunza ca si mai inainte sopteste frunzei ce atinge ? Cind stea cu stea vorbeste-n culmea diamantatului abis, Izvorul cind s-argintuieste de alba luna care-l ninge, Cind zboara freamete de aripi in fundul cerului deschis ?... Vestalelor, daca-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze, E cerul inca plin de stele, si cimpul inca plin de roze, Si pina astazi din natura nimica n-a imbatrinit... Iubirea, si prietenia, daca-au ajuns zadarnicie, Si daca ura si tradarea vor predomni in vecinicie... Veniti : privighietoarea cinta, si liliacul e-nflorit. Vestalelor, daca-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze; Pamint si spatiu isi urmeaza sublimele metamorfoze, Rasare cite-o noua floare, apare cite-un astru nou, Se face mai albastru adincul, si codrul mai adinc se face , Mai dulce sunetul dc fluier, mai lenes:i a neptei pace, Mai racoroasa adierea, mai viu al stincilor ecou Mucigaitul smirc al vaii cu poezie se vestminta, Pe prefiratele lui ape pluteste albul nenufar... O mica stea e licuriciul, si steaua este un mic far, In aer e parfum de roze. -- Veniti : privighietoarea cinta. Posomorirea fara margini a noptilor de altadata, Cind sufletul pentru sarcasme sau deznadejde sta deschis, Cu focul stins, cu soba rece, ramase-n urma ca un vis. E mai si inca ma simt tinar sub inaltimea instelata. Trecu talazul dusmaniei cu groaza lui de nedescris La fund se duse iar gunoiul ce inaltase o secunda Si stinca tot ramase stinca, si unda tot ramase unda... Se lumina intinsa noapte cu poleieli mingiitoare, Si astazi e parfum de roze si cintec de privighietoare. Vestalelor, numai o noapte de fericire va mai cer. Pe jgheabul verde al cismelei un faun rustic c-o naiada S-au prins de vorbe si de glume sub licaririle din cer; Colurnbe albe bat din aripi si visurile vin gramada, Iar picaturile urmeaza pe piatra lucie sa cada... Basmesc de vremile batrine, cind zinele se coborau Din limpezimile arlbastre, si-n apa clara se scldau... Reinviaza ca prin farmec idilele patriarcale Cu feti-frumosi culcati pe iarba izbindu-se cu portocale: Pe dealuri clasice s-arata fecioare in camasi de in Ce-n miini cu amforele goale isi umplu ochii de senin, Si printre-a serii lacramare de ametiste si opalc, Anacreon re-nalta vocea, dialogheaza Theocrit... Veniti : privighetoarea cinta in aerul imbalsamit. E mai si inca ma simt tinar sub inaltimea instelata... Halucinat cind este-auzul, vederea este fer Aud ce spune firul ierbei, si vad un cer de aripi plin, M-asez privind in clarul lunei sub transparenta atmosferei Si-n aeru-mbatat de roze sfidez atingerea durerei Cu cintece nalucatoare cum sunt candorile de crin O! feeric a naturei, desfasura-te in splendoare, Regret suprem al fiecarui in tainicul minut cind moare, Fiindca tu esti pentru suflet repaos dulce si suprem. O ! feerie a istoriei, vindecatoare de nevroze, Ce ne-mbunesti fara stiinta si ne mingii fara sa vrem, Regret suprem aI fiecarui, desfasura-te in splendoare In aer cu parfum de roze si cintec de privighetoare. Veniti, privighetoarea cinta in aeru-mbatat de roze. Voind sa uit ca sunt din lume, voiesc sa cred ca sunt din cer... Vestalelor, numai o noapte de fericire va mai cer, Si-aceasta noapte fericita la gitul ei cu salbi de astre S-a coborit pe flori roz-albe si pc padurile albastre, A-ntins subtirile-i zabranic si peste cimp si peste vai A-nseilat nemarginirea cu raze de argint si aur Si o cusu cu mii de fluturi si o brazda cu mii de cai; A revarsat pcste lot locul dumnezeiescul ei tezaur, In atmosfera stravrezie impaciurea si-a intins, Facu sa sune glas de bucium la focul stinelor aprins, Facu izvorul sa-l inghine, padurea sa se-nveseleascab, Orice durere sa-nceteze, si poezia sa vorbeasca. Pe om in leaganul ei magic il adormi -- si el uita - Cu clarobscur masca uritul se sterse formele prea bruste, - Facu sa taca zLirniirea adunaturilor de muste, Si zise vailor sa cinte si dealul nu mai pregeta, Si zise vailor sa cinte, si vaile se ridicara, Cu voci de frunze si de ape, cu soapte ce s-armonizara, Si zise pasarei sa cinte, si la porunca uimitoare, Se inalta parfum de roze si cintec de privighietoare Iar cind si mie-mi zise: ,,Cinta !", c-un singur semn ma desteapta, Spre inaltirni neturburate ma reurca pe-o scara sfinta... In aeru-mbatat de roze, veniti : -- privighietoarea cinta Al. Macedonski Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
deceivedC 0 Raportează post Postat August 23, 2008 Durerea sufleteasa e mai puternica Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
GinGin 8 Raportează post Postat August 24, 2008 Cele doua nu suporta comparatie...Cum sa compari durerea de dupa o operatie,sau o banala si cumplita durere de masea, cu durerea pierderii cuiva drag?... :lol: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
