Prieten dependent de droguri

[misu183 0]

"Niciodata nu va fi indeajuns pentru ca de fiecare data daca tu vei inalta "stacheta" ea va vrea si mai mult."

..problema este ca ea nu cere mai mult,asta ii si ceea ce este asa de enervant,ii ofer tot ce isi doreste(ma refer la dragoste,a spus ca sunt exact asa cum si-ar fi putut dori vreodata)..spune ca e prea bine...,nu ii vina sa creada.....si ii este firca ca se va plictisi ,adica nu va mai fi acel ceva....,sti?Ceva de genu "daca sunt sigura ca esti numai al meu,nu mai am pt ce sa lupt..nu va mai exista acel joc"..

misu183,deea_s...ms mult,sper sa se rezolve situatia....sau sa reusesc sa ma schimb...dar nu situ,eu tre sa ma schimb?sa nu mai fac ce simt?sa nu mai fiu EU?..sau ce sa fac....,cum sa fiu mai "putin bun" cu ea?astept in continaure rasp de la voi...

ms mult "hi"

Nu ai de schimbat nimic!

Daca tot ce ne-ai spus e conform cu realitatea ma tem ca perechea ta face toate astea de prea mult bine.

Nu vreau sa ma intelegi gresit dar citeodata o situatie identica este perceputa diferit de la o persoana la alta.

Ma abtin sa mai fac alte comentarii pentru ca nu traiesc acolo sa vad cum e.

:P

[realPlayer 0]

Va multumesc toturor pt gandurile impartasite..si sper sa se imbunatateasca situatia mea :)..

 

TaKe CaRe aLL :P

[Thug4Life 0]

Partea cea mai usoara cu drogurile e sa te lasi de ele, dar mai greu e sa nu mai vrei sa le incerci dupa ce ai reusit sa scapi de acest viciu. Cel mai bine pentru el ar fi ca macar tu sa ramai cu el dupa ce scapa de aceasta problema. Demontreaza-i ca poate trai fara ele, ca nu mai are nevoie sa traiasca numai in lumea lui. Stii e greu sa-ti faci un prieten adevarat, dar dupa o experienta de asta credema vei avea un prieten adevarat. :P

[sweety_girl 0]

Adevarul este k te admir foarte mult pentru k ink continui sa fii cu iubitul tau, cu toate k nu am trecut prin situatia asta, imi inchipui k este foarte nashpa si k te simti groaznic...dar totul va trece cu bine, timpul vindeca orice, cel putin asha am auzit. Sfatul meu este sa continui sa-l incurajezi si cu toate k toti prietenii l-au abandonat asta o sa se remedieze cu timpul...isi va face alti prieteni, poate mai buni k astia actuali care l-au lasat in cel mai greu moment din viatza lui. Continua tot asha k va trece...este doar o perioada mai urata din viatza voastra....va admir k va iubiti atat...sau cel putin asta am inteles eu...poate nu o sa te ajute prea mult ce am scris eu aici...dar...asta e...:P

[sweety_girl 0]

pai sa-ti povestesc ceea ce mi s-a intamplat mie....am fost cu un tip timp de vreo 3 luni...el era super de gashk si mai intelegeam foarte bine cu el...dar pana la urma eu am vrut sa ne despartim pentru k pur si simplu nu era ce vroiam eu...sau nu stiu...chiar nu stiu motivul....nici acum nu-mi explic de ce...probabil asta se intampla si cu fetele pe care le-ai intalnit...si pentru k nici eu nu am inteles ce s-a intamplat....nici nu stiu ce sfat sa-ti dau...poate doar sa incerci sa nu dai tot ce ai din prima...lasa lucruri care sa o surprinda pe zi ce trece.....nu stiu dak ai inteles ce am vrut eu sa spun dar am incercat si eu...:) :P

[free_colours 0]

@realPlayer

In primul rand, e de admirat faptul ca ti-ai dorit sa impartasesti cu altii problema ta. Apoi, e foarte bine ca vrei sa afli care ar fi cauza. Ca sa rezolvi orice problema, trebuie sa vezi care e cauza, pentru ca mai apoi sa vezi ce poti face, cum poti indrepta lucrurile.

Ce mi-a trecut prin cap cand am citit mesajul initial...a fost legat de libertate. E f important sa-i lasi celuilalt libertate, sa aiba si viata sa, sa poata respira mai bine spus. :P Bineinteles, putem sa dam tot ce avem mai bun din noi la inceput, tot odata, din cauza ca ne-ar putea fi frica de o posibila pierdere a fiintei dragi. Insa trebuie sa fim optimisti...chiar daca multe relatii se termina la un moment dat, timpul petrecut valoreaza foarte mult. Cred ca cuvinte-cheie pt orice relatie ar fi rabdarea, totul sa vina de la sine, increderea, libertatea si la o viata personala, comunicarea.

[sweety_girl 0]

mi se pare super interesant...mie una mi-ar placea...;)

Editat Octombrie 31, 2005 de sweety_girl

[sweety_girl 0]

Am o problema care consider eu k e destul de importanta...nu am parinti...au trecut 9 ani de atunci...dar ink ma simt nashpa din cauza asta....din fericire stau la o matusa si pot sa spun k e foarte bine, dar nu pot sa nu-mi fie dor de parintii mei. Mai ales k ieri la ora de dirigentie, dirga a adus psihologul scolii si am discutat despre parinti autoritari...a fost o tema destul de mishto, dar vreau sa spun k m-a deranjat atat de mult incat in pauza m-a bufnit plansul, desi am incercat sa ma abtin, pur si simplu nu am putut sa ma abtin. Credeam k deja am depasit durerea cauzata de moartea lor luand in considerare cat timp a trecut.

As avea nevoie si eu acum de nishte pareri, sau ce vreti voi. Am mai vazut nishte topicuri asha triste si sper si eu k tot ce veti spune ma vor face sa ma simt mai bine... :haha:

[Observ 0]

Am o problema care consider eu k e destul de importanta...nu am parinti...au trecut 9 ani de atunci...dar ink ma simt nashpa din cauza asta....din fericire stau la o matusa si pot sa spun k e foarte bine, dar nu pot sa nu-mi fie dor de parintii mei. Mai ales k ieri la ora de dirigentie, dirga a adus psihologul scolii si am discutat despre parinti autoritari...a fost o tema destul de mishto, dar vreau sa spun k m-a deranjat atat de mult incat in pauza m-a bufnit plansul, desi am incercat sa ma abtin, pur si simplu nu am putut sa ma abtin. Credeam k deja am depasit durerea cauzata de moartea lor luand in considerare cat timp a trecut.

As avea nevoie si eu acum de nishte pareri, sau ce vreti voi. Am mai vazut nishte topicuri asha triste si sper si eu k tot ce veti spune ma vor face sa ma simt mai bine... :haha:

 

Stiu ca e foarte greu fara parinti, am o prietena foarte buna care e fara tata, si pur si simplu izbucneste in plans cand isi aduce aminte de el, cu toate ca a trecut destul de mult de cand l-a pierdut... Totul e sa-ti gasesti pe cineva care intr-o anumita masura sa suplineasca parintii pierduti... De exemplu matusa ta... Sunt sigur ca te iubeste enorm de mult (poate nu se va compara niciodata cu parintii tai) dar luand totul logic... ea chiar te iubeste mult, fi sigura ca si-a iubit mult sora (fratele), mama(tatal) ta(u) asa cum ne iubim si noi surorile si fratii, poate mai mult decat pe oricine.. Eu zic ca nu ar fi rau sa o privesti pe matusa ta k o mama.... Si sa stii k intotdeauna ei vor fi in sufletul tau... de acolo niciodata nu vor pleca.... si iti vor fi aproape intotdeauna cand vei avea nevoie de ei.. Nu ma pricep poate destul de biine la vorbe, mai ales in cazul asta... dar mi-am pierdut si eu toti bunicii si tineam foarte mult la ei... totusi azi am reusit sa-i suplinesc intr-o anumita masura.... mi-am facut o multime de prieteni care tin la mine, si ma iubesc.... si sunt foarte fericit pentru asta...

[sweety_girl 0]

ms pentru sfat...o sa incerc...desi nu e asa usor luand in considerare k asta trebuia sa o fac de la inceput...acum poate e prea tarziu....dar o sa incerc...:haha: