Schizofrenie cronica

[tudorel666 0]

Scriptul e definitivat pana la 8 ani, rar se definitiveaza la pubertate. ....

 

Din ce spui tu, deduc ca numarul persoanelor schizoide este enorm. Chiar m-as aventura sa indic un procent de peste 90%. Esti de aceeasi parere?

[Cleric Prest 41]

Din ce spui tu, deduc ca numarul persoanelor schizoide este enorm. Chiar m-as aventura sa indic un procent de peste 90%. Esti de aceeasi parere?

 

Nu, sa nu confundam egoistii cu schizoizii.

Da, schizoidul e un egoist dus la extrem, dar el are niste "apucaturi", niste strategii extrem de perverse in a distruge increderea in sine a celor din jur.

 

Exemplific:

Sotia merge in vizita la mama soacra, unde ramane cu sotul sau 2 saptamani.

Sotului i se murdaresc camasile. Sotia le spala in curte apoi le intinde la uscat pe sarma.

Imediat ce termina de intans, soacra vine si ea hainele in vazul sotiei fiului sau si le mai spala o data.

 

In acest fel, ea transmite un mesaj clar sotiei: "nu esti capabila nici macar sa-i speli camasile fiului meu."

 

Din acest tip de exemple deducem ca avem de a face cu o persoana schizoida.

Dupa cum se vede, actiunile schizoidului sunt imposibil de combatut, decat prin interventie fizica, uneori crima. El nu discuta, el desfiiniteaza pe cei din jur, cu vorba sau cu fapta.

 

Alt exemplu:

Tatal spune fiului dupa ce i-l controleaza la o tema:

"Niciodata nu-ti faci bine temele" - este un repros, iar reprosul totdeauna se adreseaza persoanei.

Schizoizii se hranesc literalmente din repsosuri.

 

 

Tatal ar fi trebuit sa spuna:

"ai gresit tema, vrei sa te ajut sa o faci din nou" - este o critica, iar critica se adreseaza actiunii, nu persoanei. Faptul ca intreaba daca are nevoie de ajutor, este o dovada de sentiment. Daca ar fi spus "hai sa te ajut sa iti faci tema" era o dovada de desconsiderare "esti incapabil singur sa-si faci tema".

 

Acest comportament manifestat pe copilul mic, care nu se poate autoevalua singur, fiindca nu are spiritul critic dezvoltat, e devastator.

Copilul mic (3-4 ani) intreaba mereu : "nu-i asa ca sunt si eu bun, nu-i asa ca pot si eu sa fac asta?".

Parintele schizoid, cel mai adesea nici nu-i raspunde. Raspunsurile la asemena intrebari vin din sentiment, ori schizoidul nu are sentiment nici pentru el daramite pt un copil mic.

 

7-8 ani e o perioada enorm de lunga, in care copilul mic preia popa prostu toata atitudinea parintelui schizoid fata de el.

Mai tarziu, acel copil se va autotrata in aceeasi maniera in care a fost tratat, se va autodevaloriza, fiindca nu a fost valorizat cand era mic. A fost invatat ca nu merita sa primeasca nimic, ca nu bun de nimic.

Cu o asemnea atitudine fata de sine, normal ca se va simti lipsit de misloacele interioare de a obtine ceea ce doreste de la viata: un job, un partener de sex opus, etc. Frustrarile care vin il vor decompensa spre aceasta schizofrenie.

Evident ca el cauta o explicatie, dar singur nu o poate gasi.

Daca ar fi fost dus de mic la psiholog, era salvat. Dar asa, schizofrenul paranoid se razbuna pe toata lumea pentru incapacitatile sale sufletesi, de a iubi, de a obtine ceea ce noi toti ne dorim de la viata.

Editat Iunie 10, 2007 de iosafat

[tudorel666 0]

Nu, sa nu confundam egoistii cu schizoizii.

Da, schizoidul e un egoist dus la extrem, dar el are niste "apucaturi", niste strategii extrem de perverse in a distruge increderea in sine a celor din jur.

 

 

Stii ce e curios? Eu am fost micul geniu al familiei, numai cu note de 10. Fratii mei nu au fost insa asa. Cel mai mic insa era si o fire mai rebela si , din cauza aceasta, a mancat multa bataie, mai ales din partea mamei. Era considerat obraznic si prost. Desi eram si eu tot un copil, am cautat instinctiv sa-l incurajez si sa-l fac sa aiba incredere in el insusi. Astfel, cand toti radeau de el cum canta la chitara, i-am spus ca nu conteaza ce fac ceilalti, ci important este sa continue, daca ii place, si are sanse sa-i depaseasca pe ceilalti. La fel am facut si cu pasiunea lui pentru artele martiale. Astazi are centura neagra la karate si sunt convins ca asta l-a ajutat enorm sa se valorizeze si sa-si pastreze respectul si increderea in sine insusi. Recunosc insa ca educatia familiala si-a pus amprenta asupra fratilor mei si chiar si asupra mea, chiar daca eu am beneficiat de un tratament privilegiat, ca urmare a faptului ca eram extrem de inteligent. Cu toate acestea, nu pot sa spun despre parintii mei nici macar ca sunt egoisti, ci doar ca au primit o educatie proasta cand erau mici, mai ales ca amandoi au ramas orfani de tata de mici si au fost copiii cei mai mari, siliti de prea tineri la responsabilitati peste puterile lor. Ma simt vinovat insa ca nu am putut face si nu pot face mai mult pentru a-i ajuta pe ei si pe fratii mei sa se depaseasca. In plus, educatia aspra si lipsita de o dragoste sincera si-a pus amprenta si asupra sotiei mele, lucru ce s-a repercutat negativ si asupra copiilor nostri. La un moment dat , cand a intervenit si o boala grava ce credeam ca ma va ucide in chinuri groaznice, am decompensat si am ajus la psihiatrie, cu diagnosticul de tulburare psihotica. In pofida indicatiilor medicilor si a presiunii familiei, am renuntat la tratamentul psihiatric si, cu ajutorul textelor biblice, care mi-au indicat ce am de facut, si care, din aceasta cauza pentru mine sunt un excelent medicament psihic, si un manual de psihologie extraordinar, am reusit nu numai sa-mi revin, dar sa-i ajut si pe cei din jurul meu, adica parinti, frati, sotie, copii.

Ceea ce vreau sa spun este ca ai intradevar dreptate si ca un astfel de mediu isi pune amprenta nu numai asupra celui afectat in mod direct, ci asupra tuturor celor care vin in contact cu el, cu atat mai mult in cazul in care exista o legatura puternica emotionala cu persoana supusa unui astfel de tratament.

[Cleric Prest 41]

Textele biblice te-au ajutat sa te mentii pe linia de plutire, dar nu sa realizezi adevaratele cauze si sa elimini scriptul.

Totusi, pe langa textele biblice, Dumnezeu a mai dat omului psihologia care mai are si calitatea de a deconspira la nivelul de intelege a omului modul in care raul actioneaza prin oameni asupra oamenilor.

Ea ne ajuta sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne schimbam. Ne ajuta sa deconspiram lupii in piele de oaie de langa noi, impostorii in calitate de parinti, parteneri de viata, care ne pot face mult rau fiindca vin camuflati in vorbe dulci, de "iubire" dar prin fapte contrare ne inebunesc. O asemenea confuzie, poate schizofreniza un psihic labil.

Sa te joci cu sentimentele cuiva in calitate de parinte, sot, e devastator pentru cel mintit.

[Anya2007 2]

Copilul mic (3-4 ani) intreaba mereu : "nu-i asa ca sunt si eu bun, nu-i asa ca pot si eu sa fac asta?".

Parintele schizoid, cel mai adesea nici nu-i raspunde. Raspunsurile la asemena intrebari vin din sentiment, ori schizoidul nu are sentiment nici pentru el daramite pt un copil mic.

 

Cum ar fi raspuns parintele care nu are probleme?

[tudorel666 0]

Cum ar fi raspuns parintele care nu are probleme?

 

La fel!

[Anya2007 2]

La fel!

 

Oare?!? :hi:

[tudorel666 0]

Oare?!? :flowers:

 

Nu exista prosti si schizoizi pentru mine , si-i consider pe toti oamenii normali.

[Cleric Prest 41]

Cum ar fi raspuns parintele care nu are probleme?

Ar fi raspuns

"sigur ca poti si pe masura ce vei creste vei putea sa faci lucruri şi mai mari"

Dar parintele trebuie sa observe inainte de a intreba copilul stradania lui de a realiza ceva, iar cand termina cu bine ce si-a propus sa-l felicite pentru realizare, ceea ce-i va hrani sentimentul valorii de sine.Asa apare sentimentul valorii de sine al unui copil, din aprecierile sincere ale parintelui (dar daca nu vin din sentiment autentic copilul simte ca e laudat in mod gratuit, ca parintele vrea sa se bage in seama, sa-i intre pe sub piele, cum fac unele bunicuţe la concurenţă cu părinţii).

Nu exista prosti si schizoizi pentru mine , si-i consider pe toti oamenii normali.

Bine faci, dar sa sti ca ei nu te vor considera pe tine om normal, tocmai ca sa te aducă la nivelul lor :P

Editat August 28, 2007 de iosafat

[inaioana 0]

Poate ma puteti ajuta

Am un frate bolnav de schizofrenie paranoida si de 7 ani de cand a murit mama noastra practic am ramas singura ruda care il mai poate sustine atat financiar cat si in alte privinte.Dar am si eu familia mea si nu mai pot si nici nu mai vreau sa am de-a face cu el deoarece in urma cu 2 saptamani a luat o caramida si mi-a spart geamurile de la bucatarie,motiv pentru care nu am vrut sa-i mai dau drumul in casa.Apoi la cateva zile a revenit cu un ciocan,a sarit gardul si mi-a mai spart alte 2 geamuri.Mentionez ca el sta separat de mine itrun-un apartament care e pe numele meu deoarece mi-e frica sa nu-l vanda si dupa aia sa vina tot peste mine. Eu nu inteleg de ce a facut gestul asta deoarece eu eram singura care il mai putea ajuta si sa spunem ca banii ca banii dar, ce m-a afectat cel mai mult e teama si nesiguranta in care traiesc cu cei 2 copii minori ca ar putea sa fuga oricand din spital cum a mai facut de altfel si sa ne trezim cu el peste noi si ne putem astepta la ce e mai rau.Deasemeni dupa cum stiti nu exista o legislatie care sa asigure anumite masuri de protectie pt. asa ceva si exista numai drepturile bolnavilor psihici dar drepturi ale familiilor care traiesc in preajma acestora nu.Si politia si avocatii spun ca pana nu ne da in cap nu pot sa faca nimic.Nici nu pot sa concep asa ceva dupa ce 7 ani am incercat sa fie cat mai bine si pt. el si pt. familia mea,mai ales ca a abuzat psihic si material de noi,nimeni nu ne ajuta,iar el considera ca are dreptul sa sara gardul si sa-mi dea in cap,in timp ce eu trebuie sa stau eventual si sa bag copii in fata ca politia si autoritatile incompetente sa-si faca treaba.Ultima data a sarit gardul cu un ciocan pe care l-a adus cu el intr-o geanta si noi ne-am ascuns in casa. Astept un sfat ,o idee va rog din suflet.De mentionat ca a doua oara cand a venit,politia a venit dupa 20 de minute dupa ce am chemat-o.

 

Am aceeasi problema si imi ajut fratele de 12 ani dar am incercat sa maresc distanta dintre noi pentru ca nu am mai putut rezista. Ii trimit si acum foarte multi bani dar nu am mai rezistat sa stau langa el. Inca si acum caut o solutie care sa fie buna pentru toti si nu gasesc niciuna: doar internari temporare si fara folos.

Inaioana

Editat Aprilie 12, 2008 de elandi