Schizofrenie cronica

Poate ma puteti ajuta

Am un frate bolnav de schizofrenie paranoida si de 7 ani de cand a murit mama noastra practic am ramas singura ruda care il mai poate sustine atat financiar cat si in alte privinte.Dar am si eu familia mea si nu mai pot si nici nu mai vreau sa am de-a face cu el deoarece in urma cu 2 saptamani a luat o caramida si mi-a spart geamurile de la bucatarie,motiv pentru care nu am vrut sa-i mai dau drumul in casa.Apoi la cateva zile a revenit cu un ciocan,a sarit gardul si mi-a mai spart alte 2 geamuri.Mentionez ca el sta separat de mine itrun-un apartament care e pe numele meu deoarece mi-e frica sa nu-l vanda si dupa aia sa vina tot peste mine. Eu nu inteleg de ce a facut gestul asta deoarece eu eram singura care il mai putea ajuta si sa spunem ca banii ca banii dar, ce m-a afectat cel mai mult e teama si nesiguranta in care traiesc cu cei 2 copii minori ca ar putea sa fuga oricand din spital cum a mai facut de altfel si sa ne trezim cu el peste noi si ne putem astepta la ce e mai rau.Deasemeni dupa cum stiti nu exista o legislatie care sa asigure anumite masuri de protectie pt. asa ceva si exista numai drepturile bolnavilor psihici dar drepturi ale familiilor care traiesc in preajma acestora nu.Si politia si avocatii spun ca pana nu ne da in cap nu pot sa faca nimic.Nici nu pot sa concep asa ceva dupa ce 7 ani am incercat sa fie cat mai bine si pt. el si pt. familia mea,mai ales ca a abuzat psihic si material de noi,nimeni nu ne ajuta,iar el considera ca are dreptul sa sara gardul si sa-mi dea in cap,in timp ce eu trebuie sa stau eventual si sa bag copii in fata ca politia si autoritatile incompetente sa-si faca treaba.Ultima data a sarit gardul cu un ciocan pe care l-a adus cu el intr-o geanta si noi ne-am ascuns in casa. Astept un sfat ,o idee va rog din suflet.De mentionat ca a doua oara cand a venit,politia a venit dupa 20 de minute dupa ce am chemat-o.

g39_forall a scris:

Poate ma puteti ajuta

Am un frate bolnav de schizofrenie paranoida si de 7 ani de cand a murit mama noastra practic am ramas singura ruda care il mai poate sustine atat financiar cat si in alte privinte.Dar am si eu familia mea si nu mai pot si nici nu mai vreau sa am de-a face cu el deoarece in urma cu 2 saptamani a luat o caramida si mi-a spart geamurile de la bucatarie,motiv pentru care nu am vrut sa-i mai dau drumul in casa.Apoi la cateva zile a revenit cu un ciocan,a sarit gardul si mi-a mai spart alte 2 geamuri.Mentionez ca el sta separat de mine itrun-un apartament care e pe numele meu deoarece mi-e frica sa nu-l vanda si dupa aia sa vina tot peste mine. Eu nu inteleg de ce a facut gestul asta deoarece eu eram singura care il mai putea ajuta si sa spunem ca banii ca banii dar, ce m-a afectat cel mai mult e teama si nesiguranta in care traiesc cu cei 2 copii minori ca ar putea sa fuga oricand din spital cum a mai facut de altfel si sa ne trezim cu el peste noi si ne putem astepta la ce e mai rau.Deasemeni dupa cum stiti nu exista o legislatie care sa asigure anumite masuri de protectie pt. asa ceva si exista numai drepturile bolnavilor psihici dar drepturi ale familiilor care traiesc in preajma acestora nu.Si politia si avocatii spun ca pana nu ne da in cap nu pot sa faca nimic.Nici nu pot sa concep asa ceva dupa ce 7 ani am incercat sa fie cat mai bine si pt. el si pt. familia mea,mai ales ca a abuzat psihic si material de noi,nimeni nu ne ajuta,iar el considera ca are dreptul sa sara gardul si sa-mi dea in cap,in timp ce eu trebuie sa stau eventual si sa bag copii in fata ca politia si autoritatile incompetente sa-si faca treaba.Ultima data a sarit gardul cu un ciocan pe care l-a adus cu el intr-o geanta si noi ne-am ascuns in casa. Astept un sfat ,o idee va rog din suflet.De mentionat ca a doua oara cand a venit,politia a venit dupa 20 de minute dupa ce am chemat-o.

Chiar tu ai spus ca sufera de schizofrenie paranoida.

Daca stii ce inseamna aceasta boala, cred ca nu are nici un rost sa reprosezi nimic.

De fapt ce vrei sa stii?

Un loc unde l-ai putea baga sa poti sa-ti traiesti viata linistita?

g39_forall a scris:

Poate ma puteti ajuta. Astept un sfat ,o idee va rog din suflet.De mentionat ca a doua oara cand a venit,politia a venit dupa 20 de minute dupa ce am chemat-o.

Sint foarte multe cazuri din asta in RO. Am avut o vecina la bloc exact deasupra noastra si mereu vindea cai la tarani si facea cu gura pe geam ca si cum chema caii. Parca erau vreo 20 e cai imaginari inaintea ei si ea avea grija de ei sa nu mearga pe linia ferata !!! Curios cateodata parea asa de intelectuala si vorbea la nivel inalt parca era din politica.

Altadata era beata chioara. S-a sinucis, a baut capetele de fosfor din vreo 8 cutii de chibrite, ea si-a preparat paharul!!!

Era o femeie foarte frumoasa!

Pana nu face ceva impotriva legii fratele, nu-o poti pune deoparte. Pacat ca e om si el dar nu judeca.

pentru o mai buna intelegere a se citi mai intai postarea de aici http://www.roportal.ro/discutii/ftopic29360.html

Ce este comunicarea disociata si de ce apare ea

Comunicarea dintre Victima si Agresor - cum ajunge victima sa manipuleze agresorul

Sa presupunem ca victima, in calitate de sotie si victima, este inconstienta

de faptul ca langa ea are un sot agresor psihic, care va deveni cu timpul un agresor

fizic prin bataie.

<<Cei doi merg pe strada, si sotia vede un zid de culoare alba.

Ea se adreseaza sotului:

- uite un zid de culoare alba, proaspat vopsit, ce bine arata

Sotul agresor raspunde:

- ce zid alb? alb pe dracu, e negru toata ziua, nu vezi, esti chioara?>>

Am folosit culorile alb-negru, ca sa scot in evidenta intentia clara a

sotului de a-si agresa sotia afirmand opusul adevarului, plus o agresiune verbala ("nu vezi, esti chioara?")

care ataca integritatea fizica a sotiei, astfel ca aceasta sa se simta degradata si umilita.

Sa presupunem ca aceasta agresiune continua pe acelasi patern.

Sotia spune, hai sa facem asta, sotul spune, nu, facem astalalta, ce zici tu mai tarziu (si de fapt niciodata).

Azi asa, maine asa, sotia deduce ca pentru a obtine adevarul de la sot, respectiv un

raspuns afirmativ conform cu realitatea, trebuie sa afirme contrariul adevarului, adica sa minta.

Asa ia nastere comunicarea disociata, schizoida dintre victima si agresor.

Iata DE CE pe viitor VICTIMA va comunica in mod disociat cu AGRESORUL. Cum anume

va ajunge sa se desfasoare dialogul de mai sus:

<<Cei doi merg pe strada, si sotia vede un zid de culoare alba, proaspat vopsit, si se gandeste la zidul lor

de la curte, care e negru de murdarie:

Ea se adreseaza sotului:

- uite un zid de culoare neagra

Sotul agresor raspunde:

- ce zid negru? e negru pe dracu, e alb toata ziua, nu vezi, esti chioara?>>

Din acest dialog, sotia - victima e in continuare agresata, devalorizata, dar cel putin obtine un raspuns

care corespunde realitatii, ZIDUL E ALB.

In continuare, in planul actiunii, ea invata sa nu mai ceara sotului, "hai sa facem cutare lucru"

ci ii va spune, "hai sa nu facem cutare lucru".

Atunci sotul agresor cade in capcana si decida sa faca acel lucru, implinind fara sa stie

dorinta sotiei sale pe care o agreseaza in toate planurile.

Ei bine, imaginati-va ca in acest mediu schizoid se naste un copil, in mod sigur dorit numai de mama.

Ce sa inteleaga el de aici? Va deveni din ce in ce mai confuz, pana se va disocia si el,

dar la modul inconstient.

Studiu de caz: (caz real)

Persoanele (domiciliu comun):

- Tata socru mic, alcoolic, agresor fizic si psihic (doar injuraturi), abuza emotional doar cand era beat, detine contractul de casa

- mama soacra mica, victima, agresata fizic si verbat de sotul sau, in final si de fiica sa

- Ginere, abuzator psihic pe toate coordonatele, si in toate modurile posibile (de aceea nici nu are nevoie de alcool)

- Mama, victima sotului, devenita in final agresor psihic pentru parintii ei, sotul sau si copil

- copil unic, baiat, pe post de paratrasnet

Haideti sa vedem cum va comunica acest tata cu copilul sau, avand in vedere ca el isi uraste sotia, si prin urmare

nu are cum sa isi iubeasca copilul (mai sunt si exceptii dar rare, si oricum tot patologice, cand tatal isi "iubeste" copilul

pe care i l-a daruit sotia victima) iar sotia evident ca nici ea nu-l mai iubeste, dar se gandeste, "stau cu el ca am un copil de crescut" (o mare greseala).

Tatal suna copilul sau aflat in impas scolar in primul an de scoala:

- TATA: te-am dat la facultatea asta sa fac domn din tine, om mare, si tu ma faci de rusine, ai ramas repetent, nu e nimic de capul tau"

- copilul devenit student, spune tatalui prin telefon "cum de m-ai dat la facultatea asta asa de grea, cand tu cand erai student aveai numai 5 si 6 la o facultate mai usoara ca asta la care m-ai dat? nu te-ai gandit ca eu n-am cum sa ies mai destept ca tine?"

- TATA rapunde: "Taci ca vin peste tine si te fac praf, sa inveti ca daca nu, dracu te ia!"

Acelasi tata, cand era mic, spunea fiului sau, cand avea o alta opinie decat el "taci ca te carpesc"

Ce deducem din acest mod de comunicare?

1. Nu exista comunicare, tatal si-a agresat fiul de la bun inceput, iar din raspunsul fiului, deducem ca acesta a devenit agresor pentru tatal sau.

2. Comunicarea este blocata, fiului nu numai ca nu i se permite o opinie diferita, este atacat in insasi dreptul sau la existenta.

3. Fiul deduce ca "daca l-a facut de rusine pe tatal" sau nu e un om demn, este desfiintata demnitatea.

4. Fiul deduce ca e prost in comparatie cu ceilalti, din moment ce a ramas repetent, fara sa stie

ca cei care invata bine, invata fiindca ei si-au ales drumul si sunt motivati, pe cand el "a fost impins de la spate"

5. Fiul a fost santajat moral sa urmeze facultatea aleasa de tatal sau care se justifica "am vrut sa te fac domn mare"

iar fiul deduce ca odata ce a esuat pe acest drum impus, a ajuns un nimeni.

Haideti sa vedem cum a comunicat acest tata cu fiul sau in primii 7 ani ai copilului cand se formeaza scriptul:

Tatal locuieste la socru care il umileste permanent, spunandui sarantoc, coate goale, ai venit cu "chilotii in geamantan",

n-ai nimic etc.

Tatal, care de fapt are sentimente ambiguie fata de sotie (mai clar spus nu o iubeste sincer,

ci din interes, ca sa aiba unde locui, iar serviciul i l-a obtinut tata socru mic prin mita) face o proiectie

negativa asupra copilului sau. Iata cum va comunica acest "tata" cu fiul sau, mic, inocent, care se

asteapta la o dragoste neconditionata din partea tatalui sau:

Tatal mestereste ceva la bicicleta:

- copilul, de 5 ani il intreaba: "ce e asta de aici?" (sa zicem farul de la bicicleta)

Tacere, tatal il ignora.

- copilul, peste 5 minute, intreaba: "tata, de ce e asta aici" (sa zicem dinamul de la bicicleta)

- Tatal raspunde: "sa se mire prostii"

Ce deducem din acest dialog?

Tatal isi ignora copilul, copilul considera ca daca nu e bagat in seama, nu exista, isi simte amenintata

existenta, dreptul de a exista. E cel mai rau lucru posibil.

"sa se mire prostii" - copilul de cinci ani trage concluzia ca e prost.

Sa vedem mai tarziu evolutia acestei comunicari tata - fiu:

In continuare tatal socru il exploateaza pe ginere la diverse munci in gospodarie, agricultura, etc.

fara ca acesta sa aiba reale beneficii, si este umilit in continuare.

Tatal socru, umileste ginerele, fiul de 14 ani asista la scena, iar taicasu se uita

apoi la fiusu si ii spune dupa ce se indeparteaza tata socru:

"Vezi, de asta am vrut sa pleci de aici!"

Ce intelege copilul din acest dialog total disociat? Ca tatal sau e umilit din cauza sa,

cand de fapt tata socru se poarta bine cu nepotul sau, facandu-i cadouri peste cadouri.

Tatal ii sugereaza copilului sau prin aceasta fraza "Vezi, de asta am vrut sa pleci de aici!"

ca pe viitor va ajunge umilit ca el, tatal sau, din cauza cui...cand de fapt tata socru e deosebit de amabil

cu nepotul sau. Prin urmare trage concluzia ca nu e bine venit in acest loc - casa bunicului sau, care il iubeste de fapt, in felul sau.

Ce va face in continuare pe viitor tatal ca sa-si recupereze ceea ce simte ca i-a furat tata socru? Adica stima de sine?

Decide ca fiul sau sa devina MEDIC, asta in conditiile in care tatal era mediocru la stiinte umaniste, daramite

in ceea ce priveste stiintele exacte.

Evident, fiul este motivat sa urmeze facultatea de medic prin santaj moral, "vei ajunge un gunoi, vei ajunge sa cauti in gunoaie, ori inveti ori mori, etc, etc.)"

Parintii traiesc in iluzia ca daca fiul lor va ajunge medic mare, ei vor fi valorizati prin el, si din gunoaie, cum se simt,

vor deveni "cineva" prin fiul lor.

Cum se numeste aceasta manevra? Manipulare prin santaj moral, un abuz emotional deosebit.

Sa vedem ce se intampla mai departe:

- fiul o tulburare afectiva inca din timpul liceului, cu insomnie grava, cosmaruri, este timid, necomunicativ,

nu poate sa-si faca o prietena de sex opus

- fiul lipsit de vocatie si motivatie pentru profesia de medic, esueaza apoi la facultate

- revine in familie, incapabil de a munci din cauza epuizarii fizice si psihice derivata din grava insomnie, unde primeste numai reprosuri: "esti un gunoi, esti un nimic, te-ai cacat in diploma, du-te si munceste, ai varsta la care trebuie sa muncesti, sa ai familie..."

In familie, tata socru e constient de impostura ca tata si sot a ginerelui sau si ameninta ca va da contractul de casa fiului sau.

Tatal, intre timp devine intre timp disperat, dar isi ascunde sentimentele.

El venise in casa tatalui socru la 9 luni dupa nasterea fiului sau, la care nici nu asistase, motivat de casa si serviciul

obtinut de tata socru. In cele 9 luni, trimisese mai multe scrisori in care spunea ca nu va mai veni, si va divorta.

Ce se decide tatal sa faca? Isi da seama ca atata timp cat fiul e acolo, el e in pericol de a fi dat afara din casa, intre timp fiul

devenind agresiv fata de tatal sau, fata de mama sa, dar total inconstient de ce a ajuns bolnav si cu stima de sine praf.

Tatal decide ca fiul trebuie sa se faca bine, si sa plece de acolo.

Recurge din nou la santaj: "fa-te bine si maine iti iau Logan", adica, ceva de genul "eu te-am imbolnavit timp de sa zicem 20 si ceva de ani, tu acum fa-te bine intr-o zi, ca eu imediat iti iau masina".

Ce credeti voi, e sincer sau nu acest tata? Cum si-ar putea da seama fiul ca tatal sau vrea ca el sa plece de acolo iar de masina nici vorba?

Ei bine, tatal e suspect de econom cu fiul sau, daca acesta incearca sa se bucure de ceva, sare ca o fiara la el, si-i interzice orice l-ar putea destinde, delecta, pe motiv ca nu poate munci, deci nu are voie sa se bucure.

Dupa care, vazandu-si fiul trist, dezarmat, in postura de victima, se duce la el si-i spune: "nu te vad niciodata zambind, de ce esti tot timpul trist?"

Nu are voie la tv, nu are voie la calculator, nu are voie sa-si cumpere nimic in afara de mancare (sa ne amintim ca

agresorul nu doreste moartea victimei, de aceea tatal mereu spune, "la mancare niciodata nu m-am zgarcit").

Care e viitorul acestui copil? Ce tulburare va dezvolta el cu timpul? Disocierea personalitatii sale e ultima etapa,

deja increderea in sine a fost distrusa, comunicarea blocata (am vazut cum), nu are voie la o viata personala,

viata sociala nu mai poate avea daca in plan social e incapabil de a presta o activitate din care sa se intretina.

Neexistand afectiune din partea mamei pentru copil (care acum e adult intr-o stare de pseudo-debilitate psihica),

deoarece aceasta s-a casatorit cu tatal copilului din interes, tatal socru mic fiind un agresor fizic, iar sotul ginere firav si intelectual parea incapabil de agresare fizica, parea de treaba, iar ea a decis ca si daca e sarac, macar nu va fi batuta asa cum a fost mama ei, soacra mica.)

Asa apare schizofrenia, in familii unde sotii sunt casatoriti din interes (moral-material, unde nu exista sentimente de nici un fel.

Unde exista un lant de agresiune - victimizare, in cazul de mai sus: tata socru -> ginere - > copil

Neexistand dragoste nici din partea mamei, decat una patologica, de substitutie vis-a-vis de sot, mama devine

agresor pentru fiul sau. In ce mod? Verbal il devalorizeaza permanent, dar material il ajuta, cu haine, mancare, tot ceea ce e necesars

ca victima sa supravietuiasca. Evident copilul - adult nu are voie altceva.

In final, boala si neputinta fiului lor devine o agresiune pentru parintii sai impostori in rolul lor de parinti.

Odata fiul disociat total, devenit extrem de agresiv, inconstient de sine si familia sa, e internat intr-un spital de psihiatrie.

Acolo este parasit de parintii sai care se justifica catre gura targului, fata de care se simt foarte deranjati

in stima lor de sine datorita fiului "e nebun saracu, noi am incercat tot ce era cu putinta, dar a devenit din ce in ce mai

agresiv si a trebuit sa-l lasam acolo".

Cam acesta e tiparul clasic pe care apare schizofrenia la tineri.

In continuare, in studiul de caz prezentat mai sus, tatal devine agresat de mama, care isi pierde sensul de a mai exista,

acela de sora de caritate pentru fiul sau, imbolnavit de tatal sau. Mama isi gaseste in sens in viata agresand sotul, asa

cum el a agresat-o in tinerete inainte de a-i face un copil, si de asemenea isi va agresa parintii ajunsi "la mana ei", batrani si

neputinciosi.

Mai departe, sotul din AGRESOR, devine o victima, din trei directii, sotie, tata socru, mama soacra.

Acest sot disociaza si el, incepe sa vorbeasca singur, are accese de paranoia, si devine de nesuportat de sotie, care il

agreseaza cumplit. In final, sotul disociaza complet, asa apare schizofrenia la varsta adulta. Este internat de sotie la psihiatrie pentru totdeauna.

Mama impostoare ramane singura, la sat, agresand cumplit orataniile din ograda, cu blesteme, bataie. In final moare nebuna complet.

Sa vedem acum de ce tatal devenit ginere are script de AGRESOR.

Mama sa l-a devalorizat de la nastere, nu i-a aratat nici un fel de afectiune, apoi i-a distrus stima de sine. Tatal sau, al viitorului ginere de care vorbim, a fost un om deosebit de echilibrat. Fiul viitorul ginere din cazul nostru, a plecat de acasa cu mana goala si cu un sfat de la mama sa:

"tu sa nu crezi pe nimeni ce spune, si sa-ti vezi de interesul tau"

Avem de a face cu o mama cu structura paranoid-schizoida, iar fiul sau a preluat script-ul ei.

Mai departe in viata, fiul incapabil de sentimente, a trait permanent cu impresia ca "toti isi bat

joc de el", "toata lumea profita de el", incapabil de a oferi tandrete, atentie sau cadouri

vreunei femei, doar o teribila agresiune in plan psihic. Acesta e un script de paranoic cu patern feminin.

Astfel ne dam seama cum "studentul la medicina", a fost crescut practic de doua femei, tatal fiind o "femeie paranoica"

iar mama o femeie anxioasa, al carui tata, tata socru mic de care am pomenit mai sus, a fost

un alcoolic si un agresor fizic si verbal (doar injuraturi teribile).

Ginerele sau, in compensatie, nefiind un agresor in plan fizic, decat foarte rar, ataca intent

pe plan psihic (increderea in sine, viata personala, sociala, a indepartat prietenii din tinerete ai sotiei, i-a limitat avansarea sociala, ea fiind la servici subalternul lui).

Pe ambele directii ale arborelui genealogic (sot-sotie, socrii mici, mari) avem de a face

numai cu relatii de tip agresor (fizic - psihic) victima, alcoolism, adulter etc.

Concluzie: schizofrenia nu apare dintr-o data. Ea apare in familii unde exista comunicare disociata inca de cand copilul se naste, cand copilul nu e iubit sincer si neconditionat (copilul mic nu poate fi mintit, de retinut!). Evident, exista si un fond structural al copilului care favorizeaza aceasta tulburare, si anume dezvoltarea mai tarzie a celorlalte tipuri de inteligenta (sociala, abstracta, emotionala).

Am cunoscut chiar studenti pe vremea cand eram si eu student, intr-un hal fara e hal de alcoolism, care repetau la nesfarsit acelasi an. Apoi am vazut si parintii, mama tantosa, cu pieptul umflat, fiul care umbla supus dupa ea cu coada intre picioare...sarmanu, era intr-o stare de hipnoza, era studentul care muncea pentru "realizarea de sine a...mamei"!

Dar cati studenti nu se schizofrenizeaza muncind pentru "realizarea de sine a mamei sau a unui tata schizoid?

Parinti fara scrupule isi obliga proprii copii spre o facultate inalta, pentru ca acestia prin realizarea sociala cat mai inalta sa "despagubeasca" toate pierderile in plan moral/social, ale parintilor lor.

Cat de abject e acest mod de a te folosi de prorpiul tau copil? Evident, cand in familie exista iubire pe toate axele, esti atent la abilitatile/talentele copilului tau si investesti in aceasta directie, adica il iubesti pe copil pentru el, nu pentru tine, ca un canibal sentimental.

Practic acesti parinti, lipsiti total de sentiment, vor realmente ca sa traiasca viata copilului lor in locul sau, al copilului.

Sa zicem ca pe parcurs copilul se reorienteaza, abandoneaza cu mare scandal facultatea impusa de parinti si alege ceea ce simte el ca are vocatie.

Ce fac parintii sai? Imediat se vor arata extrem de interesati de noua alegere a fiului/fiicei lor, bombardand-ul cun sfaturi necerute, cu ajutor necerut, ba chiar se vor preocupa sa-i gaseasca din mica publicitate diverse oferte de job-uri corespunzator cu domeniul ales de fiu/fiica.

Cum se numeste aceasta atitudine? PARAZITARE. Ei, parintii vor sa traiasca viata copilului lor in locul sau, e o forma de substituire, care nu numai ca demotiveaza proaspatul adult de a se cladi pe sine pentru viata, il neantizeaza, il reduce la neant. El, tanarul in cautarea unei identitati de sine, va schimba mereu obiectivul in speranta ca va scapa de "insuportabilii" parinti.

Acum ne vom intreba, ce-i motiveaza pe parinti spre a actiona asa?

Simplu, parintii nu au ei insisi propia lor viata cladita pe coordonatele specifice unei vieti normale si anume:

- sunt casatoriti din interes, nu au sentiment nici intre ei nici fata de ei insisi

- nu sunt multumiti de statutul lor social, sunt complexati

- nu au sentiment fata de copilul lor pe care il vad ca pe o piesa biologica, incapabil de nimic

- doresc ca prin viata fiului/fiicei lor, ei sa fie despagubiti de toate pierderile in plan social si moral pe care le resimt

- neavand sentiment unul fata de celalalt nu au nici fata de copil caruia i-au gasit o "intrebintare" perversa, pur si simplu ei se "masturbeaza" cu copilul lor pentru propria satisfactie egoista

Copilul e periodic bombardat cu mesaje de "dragoste" si de "ura". Riscul de a disocia al copilului e f mare in asemena familii.

De obicei, doar un copil decompenseaza intr-o familie patologica, cel mai adesea primul copil.

Fiindca al doilea creste deja in alt sistem, intr-unul familial, are un frate.

Primul copil se naste in cadrul unui cuplu, de aceea primul copil e si cel mai abuzat, e principalul cobai, deja la al doilea parintii agresori isi vor fi consumat deja o parte din energia de a agresa si manipula.

Parintii patologici (schizoizi-paranoizi) sunt totdeauna extrem de atenti cu sine si nemultumiti cu copilul lor.

Ei nu fac un copil pentru el, pentru copil, ca acesta sa-si traiasca viata sa.

Fericirea unui copil e ca daca are aptitudini sa fie tamplar, lasa-l domnule sa fie tamplar.

Daca alterezi unui om prima coordonata a vietii umane, activitatea, le alterezi si pe celelalte.

Fara o activitate corespunzatoare, ce incredere in sine poate avea omul deviat din interesul parintilor spre atceval?

Ce fel de relatie isi poate face un om fara incredere in sine? Una bazata pe sentiment neconditioat? Nicidecum, ci una din interes, sa nu fie singur, sa aiba cu cine face sex, etc. sau din interes material la fete.

Iata coordonatele vietii umane:

1. Activitatea (serviciul)

2. Relatia (cu sotul, sotia)

3. Viata sociala (cercul de prieteni)

4. Viata personala (hobby-ul)

Cand te inchei gresit la primul nasture, toata haina va sta stramb.

Asa si viata, cand iti alegi gresit cariera, adio relatie de calitate, adio prietenii care ti i-ai dorit etc., si probabil adio bani de hobby-uri.

Iata cum se naruie destinul unui om, cum din cauza unor parinti schisoid-paranoizi copilul e nevoit in viata sa sa urmeze "ratarea" parintilor.

Desigur, exista si exceptii, dar nu scriu aici pentru George Lucas pe care taicasu voia sa-l faca patron de bacanie si pe care multi ani l-a dispretuit pentru "jucariile" din Star Wars.

Majoritatea din noi suntem oameni slabi, victimele unui sistem familial patologic.

Din pacate in Romania peste 50% din barbati isi tin familia aproape prin agresiune psihica (manipulare) si fizica.

Simtul responsabilitatii parintilor romani fata de copiii lor e extrem de pervertit, mai ales la sate, comune.

Daca i-am aduce in sedinte de psihoterapie, ce ne-ar spune? Ce parinti minunati au fost ei pentru progeniturile lor si cate sacrificii au facut...

Cum pot fi tratati asemenea oameni? Cam greu dupa 40-50 de ani, cand hotul deja versat in meseria sa se simte excelent jucand la 10 capete.

Niciodata un nevrotic nu va recunoaste adevarul. Niciodata un psihopat nu va prelua responsabilitatea pentru actele sale.

Iosafat nu mi-ai raspuns ma poti ajuta cu ce te-am rugat eu?

Olga Khan a scris:

Sint foarte multe cazuri din asta in RO. Am avut o vecina la bloc exact deasupra noastra si mereu vindea cai la tarani si facea cu gura pe geam ca si cum chema caii. Parca erau vreo 20 e cai imaginari inaintea ei si ea avea grija de ei sa nu mearga pe linia ferata !!! Curios cateodata parea asa de intelectuala si vorbea la nivel inalt parca era din politica.

Altadata era beata chioara. S-a sinucis, a baut capetele de fosfor din vreo 8 cutii de chibrite, ea si-a preparat paharul!!!

Era o femeie foarte frumoasa!

Pana nu face ceva impotriva legii fratele, nu-o poti pune deoparte. Pacat ca e om si el dar nu judeca.

Nu stiu din ce zona geografica sunteti . Trebuie sa luati legatura cu cel mai apropiat spital de psihiatrie si sa solicitati sprijin pentru internarea de lunga durata a fratelui dumneavoastra intr-un osipiciu . Acolo poate beneficia de tratament adecvat precum si de alte metode terapeutice . Se va simti si el mai bine , adica in lumea lui .

Daca ar fi in occident, ar lua zyprexa si daca s-ar stabiliza prin acest medicament, ar fi receptiv si la psihoterapie, fiindca de fapt cea care i-a cauzat boala, mama sa, e moarta. Acum el face proiectia mamei pe sora sa, si pe orice alt membru din familie daca ar fi. E o ura generalizata in el, tocmai din cauza ca nu stie de unde i se trage.

Fratele tau a fost copilul sensibil din familie, cu structura labila, motiv pentru care a si decompensat. Totusi, chiar si cu structura labila, nu ar fi putut decompensa daca mama sa, mama voastra care v-a crescut nu ar fi fost schizoida, adica o persoana incapabila de sentiment, ambivalenta, care una spune, alta face. Acest fenomen la destabilizat pe fratele dv. si ca un bulgare de nea, boala s-a amplificat la ceea ce e astazi.

Evident el nu stie toate acestea.

Se poate ca nu mama sa fi fost cea schizoida, ci tatal, dar sigur unul din parintii vostri a fost schizoid.

iosafat a scris:

Daca ar fi in occident, ar lua zyprexa si daca s-ar stabiliza prin acest medicament, ar fi receptiv si la psihoterapie, fiindca de fapt cea care i-a cauzat boala, mama sa, e moarta. Acum el face proiectia mamei pe sora sa, si pe orice alt membru din familie daca ar fi. E o ura generalizata in el, tocmai din cauza ca nu stie de unde i se trage.

Fratele tau a fost copilul sensibil din familie, cu structura labila, motiv pentru care a si decompensat. Totusi, chiar si cu structura labila, nu ar fi putut decompensa daca mama sa, mama voastra care v-a crescut nu ar fi fost schizoida, adica o persoana incapabila de sentiment, ambivalenta, care una spune, alta face. Acest fenomen la destabilizat pe fratele dv. si ca un bulgare de nea, boala s-a amplificat la ceea ce e astazi.

Evident el nu stie toate acestea.

Se poate ca nu mama sa fi fost cea schizoida, ci tatal, dar sigur unul din parintii vostri a fost schizoid.

De acord cu tine sa acuzi mediul familial, dar de ce trebuie neaparat sa-i faci schizoizi pe parintii lui? De multe ori este de vina o conceptie generala despre educatie gresita ce-i poate determina pe oameni sa ia decizii incorecte in comportamentul adoptat fata de copii, sot, sotie sau parinti. Parca avansai ideea de script, ce nu poate fi depasit de catre oricine. Un om ce nu-si poate invinge scriptul este obligatoriu schizoid?

tudorel666 a scris:

De acord cu tine sa acuzi mediul familial, dar de ce trebuie neaparat sa-i faci schizoizi pe parintii lui? De multe ori este de vina o conceptie generala despre educatie gresita ce-i poate determina pe oameni sa ia decizii incorecte in comportamentul adoptat fata de copii, sot, sotie sau parinti. Parca avansai ideea de script, ce nu poate fi depasit de catre oricine. Un om ce nu-si poate invinge scriptul este obligatoriu schizoid?

Scriptul e definitivat pana la 8 ani, rar se definitiveaza la pubertate. (vezi copiii lup care dupa 8 ani nu mai pot invata sa vorbeasca, vezi cei din orfelinate care ies de acolo intr-o stare de pseudodebilitate mentala din cauza carentei afective si a agresiunii psihice din acel mediu).

Dar actiunea nefasta a unui parinte psihopat continua asupra copilului pana parintele moare.

De ce schizofrenia apare mai des la varsta de 18?

In primul rand ca nu apare, atunci la 18 ani are loc decompensarea psihica a copilului, fiindca in adolescenta tanarul se vede nevoit sa-si stabileasca o identitate, o personalitate in raport cu ceilalti. Si din cauza ca se simte lipsit de misloacele necesare, care vin din interiorul sau, decompenseaza psihic in schizofrenie, la inceput nu prea severa, dar care se amplifica accelerat pe masura ce frustrarile sale se inmultesc.

Si de ce lipsesc misloacele? Fiindca un copil labil, sensibil, preia ca un burete modul schizoid de a relationa al parintelui sau.

Invata sa nu comunice, ci doar sa monologheze, sa ceara imperativ, iar daca nu primeste, sa se retraga in sine. Invata de la parintele sau sa nu iubeasca pe nimeni, sa faca totul conditionat, sa creada ca toata lumea are un scop, vrea sa profite de el, etc. etc.

Schizoidul e un individ gol pe dinauntru, incapabil de sentiment fata de sine si fata de altii, foarte preocupat de sine, atat de preocupat incat identitatea sa o simte mereu in pericol de dizolvare, motiv pentru care se studiaza in orice obiect care luceste, vitrina, pentru a se putea regasi, simti pe sine. Ceilalti pentru el nu exista decat atunci cand pot deveni asa cum isi doreste el.

Schizoidul simte ca nu poate iubi o persoana asa cum e dacat daca acea persoana e fizic ca aspect asa cum isi doreste, iar ca si comportament trebuie sa fie marioneta sa.

Imaginati-va ca un asemena individ isi face o familie, evident incapabil sa-si iubeasca partenerul si copiii.

Copiii sai vor fi pusi mereu intr-un pat al lui Procust.

In final copiii lui ajung mai rau dacat parintele schizoid, adica decompenseaza (cel mai sensibil din copii, nu toti) in ceea ce psihiatrii numesc schizofrenie paranoida, care nu e altceva decat o forma de aparare a eului orbit de o amenintare pe care nu o poate detecta, tocmai fiindca amenintarea vine de la parinte, de la cel pe care copilul il considera trup si suflet pentru el, pentru copil.

Schizofrenia la copil e daca vreti pedeapsa divina pentru parintele incapabil de a iubi, e modul in care Dumnezeu reteaza partea putreda din buturuga care lastareste.