Am nevoie de ajutor (pareri)

[aspera_ad_astra 0]

Initial nu am crezut/vrut ca o sa cer ajutorul pentru problemele mele psihice dar am ajuns la un stadiu in care sunt depasit cu mult,nu mai pot intelege cauzele (determinantii) si ajung sa imi pierd controlul.Cui nu ii convine ca scriu aici ce ma apasa nu are decat sa ignore topicul.

Problema mea consta in principal in faptul ca imi pierd foarte mult controlul asupra mea,ma simt ca si cum pentru elementele exterioare din viata mea as fi un simplu spectator si ca nu pot face nimic.Ieri am avut o combinatie de stari oribila,era furie durere si frustrare,nu pot spune de la ce au venit pentru ca nu am reusit sa imi dau seama dar cert e ca la un punct vroiam sa ma sinucid si asta nu pentru ca am o viata rea sau cine stie ce motiv ci pentru ca nu mai puteam sa suport starea,ma apasa si ma macina,simteam cum fiecare parte din mine urla si vrea ceva.Am avut mai multe traume in decursul vietii iar ultimele doua le-am avut anul asta.Nu am avut cu cine sa vorbesc sau sa impart ce ma durea si am fugit,le-am ascuns undeva in mine,defapt cam toate traumele le-am ascuns undeva adanc in mine si asta pentru ca nu am cu cine sa le impart cui sa ii spun ce ma doare si ca doare.Acum am mai crescut (19 ani) si am invatat sa am eu grija de mine sa vad care sunt cauzele problemelor si pe cat posibil sa le remediez.In ultima luna dimineata cand ma trezesc imi e frica sa ma dau jos din pat,imi e frica si de oameni si de toate lucrurile rele ce mai pot sa mi se intample (sindrom paranoid).

In dimineata asta m-am trezit si iar au inceput tot felul de stari si de ganduri care nu le puteam delimita clar,pur si simplu treceau ca o turma de animale furioase.E oribil si ma chinuie,nu stiu cat mai pot sa suport si nu stiu nici ce sa fac pentru ca de data asta nu mai detin controlul total.Poate sunt si refulari,acum cateva luni mi-am pus un blocaj sentimental si de atunci nici sa plang nu mai pot (nici cand sunt singur si imi vine) iar aseara am simtit profund de tot,cred ca deja sau adunat prea multe si acum "dau pe afara" . Vine Craciunul imi e frica pentru ca stiu ca in ziua aia se vor dezlantui cel mai puternic (am o trauma fix in ziua de Craciun) si si nu stiu daca ma voi putea controla.Va rog spuneti-mi orice considerati ca ar putea fi e ajutor.

Am uitat sa mentionez desi poate pentru unii e clar am si un deifcit de concentrare enorm si pana si acest post a trebuit sa fiu cat se poate de concentrat sa iasa cat de cat coerent,nu stiu in ce masura e dar eu am incercat pe cat posibil sa redau cele mai esentiale informatii.

Editat Decembrie 22, 2006 de aspera_ad_astra

[kriemhild 0]

Cel mai bine ar fi sa incepi o terapie. Si poate sa vorbesti cu parintii tai, din cate am inteles ai 19 ani, probabil ca locuiesti inca cu ei.

O intrebare: cine a pus diagnosticul de sindrom paranoid?

Si un sfat: daca tot ai deschis acest topic incearca sa povestesti despre traumele tale. Si mai lasa-l incolo de control ca nu e bun de nimic. Lasa sa-ti traiesti starile, o sa fie greu dar suportabil, nu te vor omori, crede-ma.

[Andruta* 35]

Fa-ti prieteni si incearca sa fii cat mai comunicativ.Lasa frica deoparte,ca nu aduce nimic bun,doar suferinta si neincredere in fortele proprii.

Nu mai ramane fixat pe ideea cu ziua de Craciun,chiar daca ai avut o trauma legata de acea zi.Inchipuie-ti ca e cea mai frumoasa sarbatoare din an(chiar e) si incearca sa o traiesti ca atare.

[argv 5]

Nu sunt in domeniu, dar cred ca sportul te poate ajuta mult sa te controlezi si sa iti dea incredere in tine.

[ioanide 3]

Desi pari lipsit de incredere ti-as sugera sa iti dai timp.Adica sa stai sa intelegi ce gandesti.Nu lipsa de control ci lipsa de intelegere a gandurilor tale iti provoaca anxietatea.Cauta o motivatie externa tie.Ca un reper dupa care sa te ghidezi.Nu conteaza de unde vine sau ce sens are.Ca sa controlezi un obicei sau o trauma trebuie sa pui exact in locul lui/ei altceva care sa te mentina cu fermitate .Si nu uita sa te autopremiezi pentru orice succes cat de mic ar fi, in intelegerea starii tale .

[aspera_ad_astra 0]

Eu insumi mi-am pus acest "diagnostic" de sindrom paranoid pentru ca imi traiesc mai tot timpul cu frica de a mi se intampla ceva.Am fost la o doamna psiholog dar nu prea am fost multumit de dansa,nu pot spune ca nu e competenta ca nu sunt in masura sa judec dar nu m-am simtit bine ba chiar am avut tendinta sa ma inchid mai mult.Nu pot vorbi cu parintii,relatia e mult prea distanta si mai sunt unele lucruri implicate.

Cat despre prieteni da pot spune ca am nevoie de ei dar nu prea stiu cum sa ii fac.La facultate sunt la ID si imi vad colegii doar la examene si alte activitati prin care sa ies din casa nu am.Nu pot lasa frica sau mai bine spus nu stiu acum,am incercat sa imi infrut temerile plonjand in situatiile care imi dadeau frica,am tremurat bine a ca a fost ok si ca nu s-a intamplat nimic rau dar m-am gandit ca nu au fost circumstantele potrivite ca raul sa se intample ... .

Trauma de Craciun consta in faptul ca ai mei au avut o cearta si s-au despartit la masa de Craciun.Pe mine cel mai mult ma afecteza referitor la Craciun faptul ca nu am pe nimeni la care sa tin si care sa tina la mine cu care sa stau.(ai mei petrec sarbatorile la ceva prieteni de familie).

Da am mai facut sport si daca imi gasesc o slujba buna ma voi reapuca din ianuarie februarie si voi vedea rezultatele,depinde mult ce tip de munca imi voi gasi si cat timp liber o sa am.

Prin reper exterior eu inteleg o activitate sau o actiune care odata inceputa prin micile ei succese sa imi redea increderea in sine identificandu-ma cu ea si implicit reusita ?

[kriemhild 0]

eu as pune diagnosticul de anxietate.

La terapie de multe ori nu te simti bine la inceput, ba uneori te simti chiar rau. Stii cum e? Aluneci in prapastie dar te agati de ceva si ramai atarnat acolo. Te simti rau si astepti ca cineva sa te ajute, insa pozitia in care esti nu permite nimanui sa te ajute. Singura solutie e sa cazi pana jos si de acolo sa te ridici iar acel cineva sa-ti arate drumul sigur pana sus.

Tu deocamdata esti agatat, nu ai cazut. Poate ca e nevoie sa-ti dai drumul in prapastie ca sa ai de unde sa te ridici. Din cauza asta zic eu ca te poti simti rau la terapie. Daca nu mergi la terapie o sa stai agatat pana cand puterile te vor parasi. Cu terapie poti cadea mai repede. Insa, oricum ar fi, cu terapie sau fara, caderea va fi dureroasa. Si e singura solutie.

[lod 0]

Eu insumi mi-am pus acest "diagnostic" de sindrom paranoid pentru ca imi traiesc mai tot timpul cu frica de a mi se intampla ceva.Am fost la o doamna psiholog dar nu prea am fost multumit de dansa,nu pot spune ca nu e competenta ca nu sunt in masura sa judec dar nu m-am simtit bine ba chiar am avut tendinta sa ma inchid mai mult.Nu pot vorbi cu parintii,relatia e mult prea distanta si mai sunt unele lucruri implicate.

Cat despre prieteni da pot spune ca am nevoie de ei dar nu prea stiu cum sa ii fac.La facultate sunt la ID si imi vad colegii doar la examene si alte activitati prin care sa ies din casa nu am.Nu pot lasa frica sau mai bine spus nu stiu acum,am incercat sa imi infrut temerile plonjand in situatiile care imi dadeau frica,am tremurat bine a ca a fost ok si ca nu s-a intamplat nimic rau dar m-am gandit ca nu au fost circumstantele potrivite ca raul sa se intample ... .

Trauma de Craciun consta in faptul ca ai mei au avut o cearta si s-au despartit la masa de Craciun.Pe mine cel mai mult ma afecteza referitor la Craciun faptul ca nu am pe nimeni la care sa tin si care sa tina la mine cu care sa stau.(ai mei petrec sarbatorile la ceva prieteni de familie).

Da am mai facut sport si daca imi gasesc o slujba buna ma voi reapuca din ianuarie februarie si voi vedea rezultatele,depinde mult ce tip de munca imi voi gasi si cat timp liber o sa am.

Prin reper exterior eu inteleg o activitate sau o actiune care odata inceputa prin micile ei succese sa imi redea increderea in sine identificandu-ma cu ea si implicit reusita ?

Sint multe de discutat despre ce ai scris tu aici,dar trebuie sa le luam pe rind ,cu rabdare ,mai ales din partea ta.Sint multe aspecte care poate nu o sa le intelegi s-au mai bine zis n-o sa intelegi cam cum o sa-ti faca bine dar daca reusesti sa te intrebi mai putin si sa faci mai mult poate vei invata sa lupti singur cu ele ,sa le dirijezi intr-un fel, la fel ca haturile unei carute iar tu esti cel care stai pe locul celui care conduce.Nu cred ca este bine sa-ti pui diagnostic,n-o sa te ajute cu nimic.Faptul ca te -ai dus la un psiholog inseamna ca vrei sa te ajute cineva.Dar hai sa vedem cum te poti ajuta singur.Eu incep prin a-ti spune ca tu esti primul si cel mai in masura sa te ajuti pe tine insati.Dar trebuie sa incerci sa ai mai multa incredere in tine,in puterea ta interioara.Scoate-o de acolo de unde tot tu a-i uitat-o si pune-o inapoi pe locul ei.Este foarte adevarat ca poate veni ajutor de din afara ta dar mai inainte de asta trebuie ca tu sa ai ambitia ca sa iesi de aici de unde te afli.Starea asta te face sa vezi putin mai in negru lucrurile ,te face sa te simti dezamagit cu sau fara motiv,in general trist,si singur.Dar asta e starea asta ,nu asa cum esti tu in general.Cum esti tu in general?Cum erai mai inainte ca aceasta teama si deznadejde sa se instaleze ?Vrei sa-mi vorbesti si mie de tine,de cum erai tu ,erai optimist ,glumeai ,aveai ambitii si erai ambitios,bataios?Cind erai la scoala generala iti placea sa inveti?Explica-mi pe rind te rog,nu pune totul in doua rinduri,cind scrii ,adu-ti aminte " de tine" de care scrii,si stai acolo unde erai ,stai acolo cum erai .Incearca sa vezi ce te desparte ce esti azi ,ce s-a pus intre.O sa-mi spui si o sa-ti spui ca s-au pus multe pe care noi le numim trecut si pe care- tu- il cari dupa tine si il lasi sa te conduca.Lasa Craciunul ala unde e locul lui ,in trecut,nu-l mai cara cu tine in fiecare an .Indereapta-ti coloana,trage tare aer in piept ,lasa trecutul si gindeste inainte.

Ai sa gasesti o viata frumoasa si-o sa-ti para rau ca ai vrut sa te sinucizi.Indeparteaza gindurile astea si priveste inainte,eu o sa privesc cu tine si intr-o zi vei rasbate singur.Si daca vei sta singur de craciun e ok.Nu te ingrijora ,fa-l sa fie al tau ,fa-l tu .Chiar daca citesti o carte dar o faci tu,pentru ca vrei,nu pentru ca te readuce acolo trecutul tau.Ai curaj ,nu esti singur.

La multi ani :spiteful:

LOD

[kriemhild 0]

Vesnicele asfaturi: lasa trecutul in urma! Mi se pare caraghios chiar. Cum sa-si lase omul trecutul in urma cand trecutul asta e parte din el? E ca si cum i-ai cere sa-si taie un picior si sa-l arunce. Sigur, la limita ar putea face asta dar nu ar mai fi intreg, ar fi un ciung. Trecutul, oricat de dureros si mizerabil ar fi face parte din istoria personala a fiecaruia. Nu ai cum sa-l arunci asa pur si simplu. Pemtru ca oricat te-ai chinui sa-l lasi in urma tot te va ajunge intr-o buna zui. Mai bine stai pe loc si te confrunti cu trecutul tau. Chiar daca va fi dureros, va trece si vei castiga un prieten, vei ajunge sa-ti faci un aliat din trecutul tau.

[jerbera 0]

Vesnicele asfaturi: lasa trecutul in urma! Mi se pare caraghios chiar. Cum sa-si lase omul trecutul in urma cand trecutul asta e parte din el? E ca si cum i-ai cere sa-si taie un picior si sa-l arunce. Sigur, la limita ar putea face asta dar nu ar mai fi intreg, ar fi un ciung. Trecutul, oricat de dureros si mizerabil ar fi face parte din istoria personala a fiecaruia. Nu ai cum sa-l arunci asa pur si simplu. Pemtru ca oricat te-ai chinui sa-l lasi in urma tot te va ajunge intr-o buna zui. Mai bine stai pe loc si te confrunti cu trecutul tau. Chiar daca va fi dureros, va trece si vei castiga un prieten, vei ajunge sa-ti faci un aliat din trecutul tau.

 

 

Cat de adevarat este ceea ce spui!....Chiar adevarat :crazy: