lupini 4967 Raportează post Postat Martie 20, 2012 Eu zic ca problema se poate rezolva usor daca admitem faptul ca noi nu existam. Tot ce exista sunt stari mentale care se simt pe ele insele. De exemplu, cand suntem bucurosi, nu noi suntem bucurosi, ci in creier este generata starea mentala de bucurie care se simte pe ea insasi. Iluzia de individualitate apare datorita multitudinii de stari mentale ce sunt generate in acelasi loc - in creierul nostru, si a amintirilor. Cand murim, tot ce se intampla e ca aceste stari mentale inceteaza a se mai genera in creierul nostru. Într-adevăr, convingerile mele se încradrează celor scrise de tine mai sus, la care mai adaug eu ceva. Se ştie că tot ce există, de la culori, sunete, mirosuri, simţuri tactile, nici unele nu sunt prezente în natură, ci sunt rezultatele microcurenţilor electrici din creier. Culorile reprezintă interpretări ale unor lungimi de undă. Sunetele sunt interpretări ale unor presiuni. Mirosurile sunt intepretări ale unor combinaţii chimice, iar simţul tactil e o interpretare a forţelor de legătură dintre atomi pe de-o parte, şi din interiorul atomilor, pe de alta. Prin urmare, tot ce experimentăm, e o interpetare a creierului, în funcţie de cum a fost "programat". Însă, spuneam mai sus că am o adăugire. Asta se referă la ce se întâmplă cu procesele din creier, după moarte. Să reluăm povestea cu proiectul Blue Brain, pe care eu îl amintesc periodic, deoarece îl consider cel mai de seamă demers de cercetare din toate timpurile. Prin acest proiect, pus la cale în anul 2005 la Institutul Creierului şi al Minţii, ce aparţine de École Polytechnique din Lausanne, Elveţia, se intenţionează simularea unui creier artificial, până la nivel molecular. Dacă se va reuşi, înseamnă că se va putea crea "gândirea artificială" făcută de un creier virtual, căruia i se va induce convingerea că e real. Evident, vor apărea noi proteste pentru drepturile "creierelor virtuale". Întebarea e: ce se va întâmpla după moartea unor astfel de creiere, o moarte programată bineînţeles ? Va dispărea în întregime creierul virtual care procesează informaţie, sau informaţia despre acel creier ar fi stocată pentru o eventuală "readucere a lui la viaţă ?" Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Marinel 803 Raportează post Postat Martie 20, 2012 Dacă se va reuşi, Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lupini 4967 Raportează post Postat Martie 20, 2012 Creierul respectiv este real, informaţia este stocată în mediul real. Contează doar substratul pe care este înregistrată informaţia. Un creier simulat e în realitate o "maşină virtuală" care procesează informaţie, adică nu e un obiect real. Există calculatoare reale, ca şi cele pe care scriem şi eu şi tu, şi de asemenea, există "Maşini Java", adică nişte calculatoare virtuale, care nu există decât sub formă de informaţie. În cazul creierului uman, degradarea neuronilor duce la pierderea informaţiei şi deci la moarte. Dacă acest substrat ar fi permanent, nu ar exista moartea. Am scris eu pe un alt topic, viziunea lui Platon despre realitate, şi acolo spuneam că existenţa are mai multe componente, dintre care două sunt esenţiale: "vizibilul" şi "inteligibilul". "Vizibilul" reprezintă ceea ce creierul interpretează ca fiind realitate, iar "inteligibilul" reprezintă informaţia, programul care stă la baza "realităţii". Când "fişierul" ce reprezintă "corpul fizic" e şters, adică moare....de rămas rămâne "informaţia", care însă are nevoie de un suport pentru a fi stocată. În acest sens pomenesc despre conceptul de "Univers holografic" enunţat în anii '70 de către Leonard Susskind, bazându-se pe teoriile găurilor negre ale lui Stephen Hawking, mai bine zis pe "orizontul evenimentelor", unde ar rămâne toată informaţia unui corp ce ar dispărea în acea gaură neagră. Lumea în care fiinţăm, ar putea fi o uriaşă gaură neagră, rezultată dintr-o "gaură albă", în acord cu noua teorie a lui Nikodem Poplawski. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
AndreiRN 225 Raportează post Postat Martie 20, 2012 Bag de seamă că cel mai tare doare ideea de discontinuitate a eului... De ce? Pt ca este forta de conservare a oricarui organism viu. Cand devi mai uman nu te mai doare moartea. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Andrei Stinga 28 Raportează post Postat Martie 20, 2012 Pt ca este forta de conservare a oricarui organism viu. Cand devi mai uman nu te mai doare moartea. Definește-mi, te rog, ce Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
AndreiRN 225 Raportează post Postat Martie 20, 2012 Definește-mi, te rog, ce Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Marinel 803 Raportează post Postat Martie 21, 2012 Un creier simulat e Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
AndreiRN 225 Raportează post Postat Martie 21, 2012 (editat) nu funcţionează în afara realităţii. Nimic nu functioneaza in afara realitati. Ce nu este real este imaginar. Si oricat as visa/imagina eu ca zbor dand din brati niciodata nu va deveni ceva real. Editat Martie 21, 2012 de AndreiRN Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
GeoFiloRo 374 Raportează post Postat Martie 22, 2012 Nimic nu functioneaza in afara realitati. Ce nu este real este imaginar. Si oricat as visa/imagina eu ca zbor dand din brati niciodata nu va deveni ceva real. Ia Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lupini 4967 Raportează post Postat Martie 23, 2012 Dar ele au un suport real - consumă memorie, folosesc Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
