Atacuri de panica

[ancaoana 0]

Buna,

 

Am intrat de curand pe acest forum cautand diverse teme despre probleme psihice. Am 31 de ani si am nascut de 5 luni. Mai am o fetita de 6 ani cu care am avut mari probleme de sanatate si cu mancarea. Acum 1 an si jumatate am facut doua atacuri de panica dupa care am ramas insarcinata si am fost foarte bine psihic pana de curand-se pare ca sunt transformari hormonale in timpul sarcinii care linisteste psihicul. Mentionez ca sufar si de hipotiroidie.

De catva timp ma trezesc noasptea (s-a intamplat si ziua) cu o stare de agitatie si spaima fata de copilul cel mic, ma intreb ce este cu el in viata mea, consider ca nu sunt in stare sa-l cresc, ma cuprinde o agitatie infioratoare cu o deznadejde cumplita legata de viata in general si cu sentimentul ca orice lucru bun s-ar intampla in viata mea in acel moment nimic nu mai conteaza, nimic nu ma poate scoate din acea traire cumplita. De felul meu eram o persoana mai stresata, agitata, nervoasa si irascibila, insa asemenea stari asemenatoare cu atacul de panica nu am mai trait. Am tot citit in articole si nu-mi dau seama ce este: seamana cu atacul de panica pt ca sentimentele sunt cumplite in acel moment insa tine foarte mult, ore in sir nu scap de trairea aia uneori si cate o zi intreaga; nu este nici anxietate pt ca nu mi-e frica legat de faptul ca se va intampla ceva rau, sau ca cineva va pati ceva, etc. nu stiu nici daca este depresie-nu plnag si nu pot sa plang, pur si simplu nu stiu ce este si ce sa fac. Mentionez ca alaptez si nu pot sa iau nimic. Nu cred nici in psihoterapie, iar medicamentele stiu ca te transforma in leguma si creaza dependenta. Nu am fost niciodata la psihiatru sau psiholog, nu stiu mare lucru despre aceste boli decat ce citesc eu individual. O sa scap cumva de aceste stari? Nu pot povesti cu nimeni apropiat nici macar cu sotul meu. As fi recunoscatoare sa aflu orice din experienta altora. Va multumesc anticipat.

[Nelinistita 36]

Anca - vorbeste cu medicul ginecolog, cu medicul de familie sau daca ai posibilitatea mergi la un psihiatru direct. Te poate ajuta. Sunt frecvente aceste tulburari psihice post partum. Exista posibilitatea de a fi ajutata. Dar trebuie sa ceri ajutorul. Multa sanatate.

Editat Aprilie 12, 2007 de Nelinistita

[elandi 4]

Fundatia Generatia

psiholog Sorina Patrascu

sau altcineva de acolo

Cu toata increderea.

[winter 0]

Buna,

 

Am intrat de curand pe acest forum cautand diverse teme despre probleme psihice. Am 31 de ani si am nascut de 5 luni. Mai am o fetita de 6 ani cu care am avut mari probleme de sanatate si cu mancarea. Acum 1 an si jumatate am facut doua atacuri de panica dupa care am ramas insarcinata si am fost foarte bine psihic pana de curand-se pare ca sunt transformari hormonale in timpul sarcinii care linisteste psihicul. Mentionez ca sufar si de hipotiroidie.

De catva timp ma trezesc noasptea (s-a intamplat si ziua) cu o stare de agitatie si spaima fata de copilul cel mic, ma intreb ce este cu el in viata mea, consider ca nu sunt in stare sa-l cresc, ma cuprinde o agitatie infioratoare cu o deznadejde cumplita legata de viata in general si cu sentimentul ca orice lucru bun s-ar intampla in viata mea in acel moment nimic nu mai conteaza, nimic nu ma poate scoate din acea traire cumplita. De felul meu eram o persoana mai stresata, agitata, nervoasa si irascibila, insa asemenea stari asemenatoare cu atacul de panica nu am mai trait. Am tot citit in articole si nu-mi dau seama ce este: seamana cu atacul de panica pt ca sentimentele sunt cumplite in acel moment insa tine foarte mult, ore in sir nu scap de trairea aia uneori si cate o zi intreaga; nu este nici anxietate pt ca nu mi-e frica legat de faptul ca se va intampla ceva rau, sau ca cineva va pati ceva, etc. nu stiu nici daca este depresie-nu plnag si nu pot sa plang, pur si simplu nu stiu ce este si ce sa fac. Mentionez ca alaptez si nu pot sa iau nimic. Nu cred nici in psihoterapie, iar medicamentele stiu ca te transforma in leguma si creaza dependenta. Nu am fost niciodata la psihiatru sau psiholog, nu stiu mare lucru despre aceste boli decat ce citesc eu individual. O sa scap cumva de aceste stari? Nu pot povesti cu nimeni apropiat nici macar cu sotul meu. As fi recunoscatoare sa aflu orice din experienta altora. Va multumesc anticipat.

si eu am ganduri sumbre despre copil... le alung imediat si ma gandesc la altceva;gandestete la ceva frumos,parerea mea e ca ce ai tu e de la depresie ,sti ca dupa nastere fem sunt depresive (nu toate) e bine macar sa faci cateva sedinte da terapie la psiholog nu la psihiatru ,cum am mai spus cuiva pt depresie ebine sa iai kava-kavasau valeriana pulbere nu cred ca iti face rau la lapte dar sa citesti prospectul sau sa te mai interesezi(sunt prod naturale)

[LikeThisPoppy 1630]

te exprimi usor in general? poate ti-ai refulat unele trairi, sentimente si acum isi cer birul... :-

[thalia71 0]

Iti voi da un raspuns cat se poate de direct!

Fuguta la psihiatru sau psiholog, nu pentru ca ai avea vreo boala grava ci pentru ca numai un specialist te poate ajuta!

In speta credc ca este vorba tot de o stare de panica, dar , repet numai un specialist te poate ajuta!

[Llonelly 73]

de ce nu vorbesti totusi cu sotul tau,in primul rand?poate iti va face bine daca gasesti sprijin in el...

[Fobosan 0]

Trebuie neaparat sa te duci la psiholog sau sa incerci sa vorbesti macar cu cineva, oricine, despre aceste sentimente. Oricat ai spune ca nu crezi in psihoterapie, ea exista si functioneaza in cele mai multe cazuri. Dar trebuie sa intelegi ca doar pentru alegi sa faci sedinte de psihoterapie nu inseamna neaparat ca ai o problema sau ca ceea ce se va intampla in cabinetul psihologului va fi chiar terapie. Daca te deranjeaza sa o vezi ca terapie, atunci priveste-o ca pe o simpla discutie. Oricat de banal ar parea, comunicarea simpla e foarte pozitiva si nici nu ai idee cat de mult te-ar putea ajuta pana nu incerci. Ai nevoie sa te descarci si poate ca discutia cu cineva avizat te va ajuta sa afli anumite lucruri despre tine insati de care nu erai constienta. Incearca macar o sedinta si vezi cum te simti mai departe. Nu te costa nimic, dimpotriva.

[gokwan 0]

si eu sufar de aceasta afectiune din pacate...

iau calciu, magneziu si niste calmante usoare...ah..si beau si ceai de paducel

 

ma simt mult mai bine acum, dupa ce tin un tratamen dat de domnul Urda Florin (psihanalist)

care m`a ajutat mult...fac psihoterapie cu el acum...pe mess pentru ca nu sunt din Bucuresti

daca vreti mai multe detalii dati add la florentin_george1960

[Cleric Preston 7]

Incerc pe cat posibil sa ma odihnesc cum trebuie si vad ca are efect.

 

Aici se impun niste detalii, nu crezi?