Suflet si spirit .. diferente si asemanari

[vali_ 89]

ok am inteles . cool

[Alethia 1]

Oricum chiar daca sufletul si spiritul sunt diferite oricum amandoua formeaza unul si acelasi lucru. Corpul astral (eteric). Doar trupul material moare, corpul astral supravietuieste.

[Enki 25428]

Corpul astral e sufletul, si Sinele Superior e spiritul. Ce spune si Thunami, numai ca eu consider ca sunt inversati cei doi termeni.

[Ravl 171]

Corpul astral e sufletul, si Sinele Superior e spiritul. Ce spune si Thunami, numai ca eu consider ca sunt inversati cei doi termeni.

cam asa ceva , sufletul avand rol si de interfata intre spirit si trup .

[abandonero 3]

Topicul asta este duplicat, mai exista si aici: http://www.roportal.ro/discutii/ftopic30587.html :tease:

[Enki 25428]

De fapt, cel din link e duplicatul. Asta e inceput din 2004! :tease:

[RAMONA 0]

As incepe acest topic printr-un citat dintr-un text stravechi: "Mintea este vehciloul sufletului in aceasta lume, iar sufletul este vehicolul spiritului in cealalta lume."Pentru multi dintre noi exista o proasta delimitare intre aceste doua notiuni, adesea ele se confunda si de cele mai multe ori ramanem cu o impresie gresita.

SUNT DE ACORD CU TINE...PUTIN INTELEG MESAJUL TAU, AI FOST ZGARCIT CU DEZBATEREA LUI...PROBABIL AI CEVA CUNOSTINTE DESPRE LUMEA DE DINCOLO SI NU PREA AI CU CINE SA LE DISCUTI ...EU SUNT APROAPE...

[ellla 8]

pai poate ne lamuriti si pe noi ce e spiritul, sufletul si mintea...

 

 

:cheer:

[Bagherra 52]

:) Asta asteptam si eu!

 

Biblia ne spune lamurit ca omul este muritor si ca numai Dumnezeu este singurul nemuritor. In 1 Timotei 6:16 gasim scris:

"Singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care nici un om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica! Amin."

 

Desi in Biblie gasim amintite de 1700 de ori cuvintele ebraice si grecesti pentru "suflet" si "duh", nu se spune nici macar o singura data ca omul ar fi nemuritor. Nici o singura data nu lasa Biblia sa se inteleaga ca "sufletul" sau "duhul" omului ar exista in stare constienta, independent de trup. Numai o singura data apare cuvantul "nemuritor" in toata Scriptura si atunci se refera la Dumnezeu:

"A Imparatului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava in vecii vecilor. Amin." 1 Timotei 1:17

 

Apostolul Pavel scrie prin inspiratie divina ca numai atunci cand va reveni Domnul Isus in slava, natura noastra omeneasca va suferi o schimbare radicala si anume:

"Mortii vor invia nesupusi putrezirii si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. 1 Corinteni 15:51-53

 

Nemurirea deci nu este o insusire naturala a omului sau a sufletului sau, ci va fi un dar al lui Dumnezeu conditionat de mantuire.

 

Cum a aparut credinta populara ca sufletul este nemuritor?

Aceasta credinta isi are originea in Eden cand Diavolul, prin intermediul sarpelui, a zis Evei: "Hotarat ca nu veti muri." Gen 3:4. Eva a fost amagita sa creada o minciuna si de atunci si pana astazi, Diavolul sau Satana este acela care inseala intreaga lume (Apoc. 12:9). Mantuitorul l-a demascat public numindu-l "tatal minciunii" (Ioan 8:44).

 

Invatatura ca sufletul este constient dupa moarte nu este decat o forma a minciunii spusa Evei de catre Diavol. Ea si-a gasit intrare in Biserica Crestina direct din traditiile si superstitiile paganismului. Istoricul grec Herodot scrie in "Istoria" sa ca vechii Egipteni au fost primii care au raspandit ideea ca sufletul omului este separat de trup si ca este nemuritor. Deci aceasta credinta a existat cu mult timp inaintea de iudaism sau de hinduism, de budism sau de mahomedanism. Descoperirile arheologice de-a lungul Nilului confirma lucrul acesta. Egiptenii credeau ca sufletul (Ba) se urca la ceruri impreuna cu ultima suflare de viata a celui decedat, dar uneori el se mai intoarce sa viziteze trupul in mormant si se ospateaza din mancarea si bautura pe care le gaseste acolo. Picturile din mormintele egiptenilor ne demonstreaza toate acestea precum si faimoasa "Carte a mortilor" care este o colectie a serviciilor funerare si a credintei vechilor egipteni. Herodot scrie in "Istoria" sa: "Egiptenii au fost primul popor care a impartasit credinta in nemurirea sufletului, apoi Grecii au adoptat de la ei aceeasi conceptie."

 

Cel mai de seama aparator printre vechii greci a credintei in nemurirea sufletului a fost filozoful atenian Platon (428-348 a.Hr.) elevul lui Socrate. El scrie: "Sufletul este nemuritor si indestructibil. Cand omul moare, sufletul se desparte de trup deoarece el exista prin sine insusi. Moartea este doar separarea sufletului de trup." Platon a fost fondatorul "Academiei", un institut pentru cercetari stiintifice si filozofice cu mare raspunet pe vremea aceea.

 

In crestinism, nemurirea sufletului este o idee filozofica care isi are baza in lucrarea "Phaidon" de Platon. In acest dialog care a avut loc in ziua mortii lui Socrate, Platon puse bazele conceptiei despre nemurirea sufletului.

 

Chiar unele comunitati iudaice din antichitate au fost mult influientate de ideile filozofice ale grecilor. Multi dintre primii teologi crestini ca Origen, Tertulian si Augustin au impartasit vederile lui Platon. Tertulian care a trait intre anii 155-220 scria: "Eu sunt de acord cu parerea lui Platon cand declara ca sunfletul este nemuritor." (The Ante-Nicene Fathers, vol. III).

 

In ciuda faptului ca gnosticii se orienteaza dupa stiinta elina, in sec. II inca nu se observa in crestinism influienta platonica. Totusi, Iustin Martirul (150 d.Hr) in Apologica sa ii recuza pe cei care cred in inaltarea sufletului dupa moarte si indeamna sa nu fie considerati crestini. Melito de Sardes (190 d.Hr) vorbeste despre prima moarte ca fiind "tacerea lunga". Tatian (170 d.Hr.) afirma ca sufletul in sine nu este insa-si viata, ci are doar parte la viata pe care i-o da Dumnezeu. Arnobius (300 d.Hr) este ultimul reprezentant in patristica a nemuririi conditionate. Pentru el dovezile platonice despre nemurirea pretinsa a sufletului sunt "meticulozitati sofistice."

 

Primii dintre parintii bisericii care vorbesc "expressis verbis" despre nemurirea sufletului sunt Athenagoras din Atena si Tertulian (200 d.Hr). Ideea a fost dezvoltata amplu de Origene (185-254 d. Hr), unul dintre cei mai insemnati neoplatonisti din patristica.

 

Cu privire la Sf. Augustin care a trait intre anii 354-430, Enciclopedia Britanica spune ca "el a contopit religia Noului Testament cu traditia platonica a filozofiei grecesti."

 

Mai tarziu, Martin Luther, conducatorul reformatiunii in Germania, avea serioase probleme de constiinta in legatura cu doctrina nemuririi sufletului pentru ca nu gasea nici un temei in Sfanta Scriptura.

 

Unul dintre valorosii teologi reformati contemporani scrie urmatoarele despre acest subiect: "Aproape toata traditia crestina vede in nemurirea sufletului semnul distinctiv al chipului divin in om. Astazi, vedem ca ideea aceasta nu este crestina ci platoniana... Fara obarsie platoniana, nu biblica. Ea este urmarea conceptiei ca sufletul uman este de origine divina. Dar Scriptura nu vorbeste despre un suflet nemuritor, ci ca omul a fost randuit la o comuniune vesnica cu Dumnezeu. Nu este o nemurire substantiala, ci o viata vesnica, ca o menire esentiala". (Gereb Pal Dogmatika, curs de teologie sistematica, 1974).

 

Teologul Szeles, un erudit din literatura actuala a teologiei protestante scrie:

"Este gresita conceptia formata sub influienta filozofiei platoniene, ca omul dispune de "trup" muritor si de "suflet" nemuritOmul traieste pe pamant in unitatea trupului (basar) si a sufletului (nefes). Cand Creatorul retrage de la om suflarea de viata, el devine cadavru si se reintoarce in pamant de unde a fost luat."or. (E. Szeles Maria - Otestamentuli Biblika Theologica - Curs de teologie biblica a Vechiului Testament - 1976)

 

Biblia raporteaza despre trei invieri savarsite de Domnul IIsus pe cand era pe pamant si anume: invierea lui Lazar, invierea fiicei lui Iair si invierea fiului vaduvei din Nain. Daca sufletele lor s-ar fi dus la cer cand au murit, nu ar fi fost ciudat ca Isus sa-i aduca inapoi din fericirea vesnica spre a suferi din nou aici durerile omenesti si dupa un timp sa moara din nou? Sau daca s-ar fi dus in iad la moartea lor, nu ar fi fost tot atat de ciudat sa-i scoata din locul pedepsei lor?

 

De ce, dupa intoarcerea lor la viata, nu au avut nimic de spus despre rai sau despre iad? Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca in timp ce erau morti, ei dormeau inconstienti, fara vise. Daca aceste trei fiinte omenesti ar fi raportat ceva de dincolo de usa inchisa a mortii, ei ar fi contrazis Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la starea omului in moarte.

(http://www.cercetatiscripturile.org/article.php?id=1408&PHPSESSID=9d5353de58b497694bce9055afcbddd8)

Eu,am inteles ca omul= suflet=viata=D-zeu...si spirit=constiinta=ratiune=Diavol.

Ori,am inteles ca omul,inainte de ispitire,nu era constient!Abia dupa ce a mincat din "pomul cunoasterii"(interzis de D-zeu),a devenit constient...

Deci,constiinta noastra,ratiunea, o datoram...Diavolului!

Sa-i multumim? :) Sa-l injuram?

E clar ca aici,a fost(inca este?) un razboi!De ce? Pentru ce?

Se pare ca totusi,omul fara spirit,ori fara suflet nu este un intreg!Fara spirit,e un zoombie...

Fara suflet,e...mort! Nu e!

Fiindca,sufletul=viata=D-zeu!

Hai,sa va vad! :)

Ca sa nu mincam si din "pomul vietii" si sa devenim "asemenea lor",nemuritori,D-zeu,l-a alungat pe om din Rai!

Egoism? Teama?

De cine? De ce?

Editat August 6, 2007 de Bagherra

[the listener 2]

Asta asteptam si eu!

 

Biblia ne spune lamurit ca omul este muritor si ca numai Dumnezeu este singurul nemuritor. In 1 Timotei 6:16 gasim scris:

"Singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care nici un om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica! Amin."

 

Desi in Biblie gasim amintite de 1700 de ori cuvintele ebraice si grecesti pentru "suflet" si "duh", nu se spune nici macar o singura data ca omul ar fi nemuritor. Nici o singura data nu lasa Biblia sa se inteleaga ca "sufletul" sau "duhul" omului ar exista in stare constienta, independent de trup. Numai o singura data apare cuvantul "nemuritor" in toata Scriptura si atunci se refera la Dumnezeu:

"A Imparatului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava in vecii vecilor. Amin." 1 Timotei 1:17

 

Apostolul Pavel scrie prin inspiratie divina ca numai atunci cand va reveni Domnul Isus in slava, natura noastra omeneasca va suferi o schimbare radicala si anume:

"Mortii vor invia nesupusi putrezirii si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. 1 Corinteni 15:51-53

 

Nemurirea deci nu este o insusire naturala a omului sau a sufletului sau, ci va fi un dar al lui Dumnezeu conditionat de mantuire.

 

Cum a aparut credinta populara ca sufletul este nemuritor?

Aceasta credinta isi are originea in Eden cand Diavolul, prin intermediul sarpelui, a zis Evei: "Hotarat ca nu veti muri." Gen 3:4. Eva a fost amagita sa creada o minciuna si de atunci si pana astazi, Diavolul sau Satana este acela care inseala intreaga lume (Apoc. 12:9). Mantuitorul l-a demascat public numindu-l "tatal minciunii" (Ioan 8:44).

 

Invatatura ca sufletul este constient dupa moarte nu este decat o forma a minciunii spusa Evei de catre Diavol. Ea si-a gasit intrare in Biserica Crestina direct din traditiile si superstitiile paganismului. Istoricul grec Herodot scrie in "Istoria" sa ca vechii Egipteni au fost primii care au raspandit ideea ca sufletul omului este separat de trup si ca este nemuritor. Deci aceasta credinta a existat cu mult timp inaintea de iudaism sau de hinduism, de budism sau de mahomedanism. Descoperirile arheologice de-a lungul Nilului confirma lucrul acesta. Egiptenii credeau ca sufletul (Ba) se urca la ceruri impreuna cu ultima suflare de viata a celui decedat, dar uneori el se mai intoarce sa viziteze trupul in mormant si se ospateaza din mancarea si bautura pe care le gaseste acolo. Picturile din mormintele egiptenilor ne demonstreaza toate acestea precum si faimoasa "Carte a mortilor" care este o colectie a serviciilor funerare si a credintei vechilor egipteni. Herodot scrie in "Istoria" sa: "Egiptenii au fost primul popor care a impartasit credinta in nemurirea sufletului, apoi Grecii au adoptat de la ei aceeasi conceptie."

 

Cel mai de seama aparator printre vechii greci a credintei in nemurirea sufletului a fost filozoful atenian Platon (428-348 a.Hr.) elevul lui Socrate. El scrie: "Sufletul este nemuritor si indestructibil. Cand omul moare, sufletul se desparte de trup deoarece el exista prin sine insusi. Moartea este doar separarea sufletului de trup." Platon a fost fondatorul "Academiei", un institut pentru cercetari stiintifice si filozofice cu mare raspunet pe vremea aceea.

 

In crestinism, nemurirea sufletului este o idee filozofica care isi are baza in lucrarea "Phaidon" de Platon. In acest dialog care a avut loc in ziua mortii lui Socrate, Platon puse bazele conceptiei despre nemurirea sufletului.

 

Chiar unele comunitati iudaice din antichitate au fost mult influientate de ideile filozofice ale grecilor. Multi dintre primii teologi crestini ca Origen, Tertulian si Augustin au impartasit vederile lui Platon. Tertulian care a trait intre anii 155-220 scria: "Eu sunt de acord cu parerea lui Platon cand declara ca sunfletul este nemuritor." (The Ante-Nicene Fathers, vol. III).

 

In ciuda faptului ca gnosticii se orienteaza dupa stiinta elina, in sec. II inca nu se observa in crestinism influienta platonica. Totusi, Iustin Martirul (150 d.Hr) in Apologica sa ii recuza pe cei care cred in inaltarea sufletului dupa moarte si indeamna sa nu fie considerati crestini. Melito de Sardes (190 d.Hr) vorbeste despre prima moarte ca fiind "tacerea lunga". Tatian (170 d.Hr.) afirma ca sufletul in sine nu este insa-si viata, ci are doar parte la viata pe care i-o da Dumnezeu. Arnobius (300 d.Hr) este ultimul reprezentant in patristica a nemuririi conditionate. Pentru el dovezile platonice despre nemurirea pretinsa a sufletului sunt "meticulozitati sofistice."

 

Primii dintre parintii bisericii care vorbesc "expressis verbis" despre nemurirea sufletului sunt Athenagoras din Atena si Tertulian (200 d.Hr). Ideea a fost dezvoltata amplu de Origene (185-254 d. Hr), unul dintre cei mai insemnati neoplatonisti din patristica.

 

Cu privire la Sf. Augustin care a trait intre anii 354-430, Enciclopedia Britanica spune ca "el a contopit religia Noului Testament cu traditia platonica a filozofiei grecesti."

 

Mai tarziu, Martin Luther, conducatorul reformatiunii in Germania, avea serioase probleme de constiinta in legatura cu doctrina nemuririi sufletului pentru ca nu gasea nici un temei in Sfanta Scriptura.

 

Unul dintre valorosii teologi reformati contemporani scrie urmatoarele despre acest subiect: "Aproape toata traditia crestina vede in nemurirea sufletului semnul distinctiv al chipului divin in om. Astazi, vedem ca ideea aceasta nu este crestina ci platoniana... Fara obarsie platoniana, nu biblica. Ea este urmarea conceptiei ca sufletul uman este de origine divina. Dar Scriptura nu vorbeste despre un suflet nemuritor, ci ca omul a fost randuit la o comuniune vesnica cu Dumnezeu. Nu este o nemurire substantiala, ci o viata vesnica, ca o menire esentiala". (Gereb Pal Dogmatika, curs de teologie sistematica, 1974).

 

Teologul Szeles, un erudit din literatura actuala a teologiei protestante scrie:

"Este gresita conceptia formata sub influienta filozofiei platoniene, ca omul dispune de "trup" muritor si de "suflet" nemuritOmul traieste pe pamant in unitatea trupului (basar) si a sufletului (nefes). Cand Creatorul retrage de la om suflarea de viata, el devine cadavru si se reintoarce in pamant de unde a fost luat."or. (E. Szeles Maria - Otestamentuli Biblika Theologica - Curs de teologie biblica a Vechiului Testament - 1976)

 

Biblia raporteaza despre trei invieri savarsite de Domnul IIsus pe cand era pe pamant si anume: invierea lui Lazar, invierea fiicei lui Iair si invierea fiului vaduvei din Nain. Daca sufletele lor s-ar fi dus la cer cand au murit, nu ar fi fost ciudat ca Isus sa-i aduca inapoi din fericirea vesnica spre a suferi din nou aici durerile omenesti si dupa un timp sa moara din nou? Sau daca s-ar fi dus in iad la moartea lor, nu ar fi fost tot atat de ciudat sa-i scoata din locul pedepsei lor?

 

De ce, dupa intoarcerea lor la viata, nu au avut nimic de spus despre rai sau despre iad? Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca in timp ce erau morti, ei dormeau inconstienti, fara vise. Daca aceste trei fiinte omenesti ar fi raportat ceva de dincolo de usa inchisa a mortii, ei ar fi contrazis Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la starea omului in moarte.

(http://www.cercetatiscripturile.org/article.php?id=1408&PHPSESSID=9d5353de58b497694bce9055afcbddd8)

Eu,am inteles ca omul= suflet=viata=D-zeu...si spirit=constiinta=ratiune=Diavol.

Ori,am inteles ca omul,inainte de ispitire,nu era constient!Abia dupa ce a mincat din "pomul cunoasterii"(interzis de D-zeu),a devenit constient...

Deci,constiinta noastra,ratiunea, o datoram...Diavolului!

Sa-i multumim? Sa-l injuram?

E clar ca aici,a fost(inca este?) un razboi!De ce? Pentru ce?

Se pare ca totusi,omul fara spirit,ori fara suflet nu este un intreg!Fara spirit,e un zoombie...

Fara suflet,e...mort! Nu e!

Fiindca,sufletul=viata=D-zeu!

Hai,sa va vad!

Ca sa nu mincam si din "pomul vietii" si sa devenim "asemenea lor",nemuritori,D-zeu,l-a alungat pe om din Rai!

Egoism? Teama?

De cine? De ce?

ca sa maninci din pomul "vietii" trebuie sa ajungi la starea de "spirit" (duh) ..... sufletul a fost "ispitit"si a cazut si i s-a dat un trup..... moartea trupului elibereaza sufletul iar sufletul e tot ce esti ,ai simtit si facut ..... :scare: iar spiritul este Dumnezeu..... omul a cazut cind i s-a ispitit " sufletul" tocmai pentru a deveni liber si a deveni" fiu " al lui Dumnezeu in spirit ......

multa iubire