Religie vs. Spiritualitate

[Roportalianul 78]

La intrebarile precente se poate adauga,

Domeniul "Radiestezie si infoenergetica" este spiritualitate, religie sau altceva?

Reiki, este spiritualite, religie sau ce?

Ordinul lui Zalmoxe, este spiritualitate, religie sau ce?

...

Spiritualitatea individuala fara initierea oferita de un initiat e, pe romaneste, frectie... sau altfel spus, e spiritualitate mundana care nu va oferi niciodata acces la ceva suprasensibil decat in amagirea autocreata de catre cel in cauza.

Atunci cand respectivul va avea realizari, evenimete pe domeniul suprasensibilului si va fi convins de reusita personala in privinta acelora, negresit in taina, un initiat i-a mijlocit reusita, evenimentul, asta daca nu cumva si el (cu ajutorul pe fata sau ascuns al unui initiat) a atins nivelul de initiat de un anumit grad.

Nu se va confunda spiritualitata mundana cu spiritualitatea initiatica din sfera religiilor sau din domeniile spirituale ce nu sunt religii dar abordeaza realitatea suprasensibila.

Spiritualitatea din arta, cultura, educatie, spiritul in care se face ceva (spirit de echipa, in spiritul adevarului, prezenta de spirit etc) si altele, reprezinta spiritualitate neinitiatica sau initiatic conventionala (oricat de neconventionala ar fi ea pentru neavizati, pentru vulgul pe domeniu).

Editat Martie 1, 2018 de Roportalianul

[Allexandrra 8936]

Eu cred ca in spiritualitate intra orice opera de arta de orice fel, si daca artistii sunt cei ce le produc, ceilalti sunt cei ce le admira. Eu cred ca toti suntem cuprinsi in acaesta sfera a spiritualitatii. 

 

 

Unde crezi ca sunt cuprinsi cei din imaginea de mai jos? :) Si nu ma refer la Iisus. Am mai postat pictura asta o data, e Purtarea crucii de H. Bosch. Sa nu crezi ca tin sa te contrazic, incerc mai degraba sa clarific ce e in mintea mea. Partial sunt de acord cu tine. 

 

Câinii mei îs mai degrabă unii metaforici, evident. :)

 

 

De-ar fi si Nae tot metaforic... :D

[Lucia N 11235]

 

 

 

 

Din cate am citit si inteles eu din trairile mele, pentru a se putea continua evolutia spirituala trebuie depasit nivelul de intelegere a lucrurilor baat doar pe simturi (ceea ce putem simti, atinge, auzi, vedea, trai). Increderea noastra in sentimente sau exclusiv in ceea ce simtim, ne tine in realitatea tridimensionala. Primul si cel mai obisnuit nivel de intelegere si invatare se bazeaza pe propria noastra Experienta. Al doilea nivel evolutiv este sa avem incredere in Intuitie. Asta, pentru ca la nivelurile superioare de energie si vibratie s-ar putea ca experienta senzoriala sa nu existe, deci va trebui sa ne bazam pe Incredere. Al treilea pas, dincolo de incredere, este de "a sti" ca ceva este asa, fara nicio dovada.

De ex. : Filosofia daoista este usor diferita de  religia daoista si contine principii de viata a caror intelegere te ajuta sa participi constient la propria ta evolutie. In practica Taijiquan problema divinitatii se pune sub forma credintei intr-o ordine superioara care te include, ordine ce are la baza armonia. Felul in care te raportezi la aceasta filosofie poate fi dogmatic si poti sa iti limitezi evolutia (pe o perioada mai mare sau mai scurta de timp,functie de mai multi factori care pot aparea pentru o perioada...si atunci se da impresia unei autosuficiente ), sau deschis si liber. oricare varianta este acceptata are la baza notiunea de Credinta. Sa crezi sta la baza existentei si este util sa crezi ceea ce faci. Daca practica spirituala sau religioasa pentru cel in cauza implica credinta de a se vindeca de vreo durere, disconfort si boala, sau de a atinge vreo virtute, acest lucru se va intampla in realitate, deoarece tine de "puterea credintei" si de perseverenta practicantului. Acestea sunt valabile nu numai in practica Taijiquan.

Editat Martie 1, 2018 de LuciaD

[Allexandrra 8936]

 

...

Spiritualitatea individuala fara initierea oferita de un initiat e, pe romaneste, frectie...

 

 

Dar cei care se izoleaza si traiesc cu radacini, dorm in pesteri si se roaga neincetat? Pustnicii, adica.

[adal* 10373]

Unde crezi ca sunt cuprinsi cei din imaginea de mai jos? :) Si nu ma refer la Iisus. Am mai postat pictura asta o data, e Purtarea crucii de H. Bosch. Sa nu crezi ca tin sa te contrazic, incerc mai degraba sa clarific ce e in mintea mea. Partial sunt de acord cu tine.

Imi este foarte greu sa raspund, si eu as fi curios ce a avut Bosch in mintea lui tulburata cand a pictat acest tablou.

As putea foarte simplu sa spun ca datorita faptului ca figura lui Isus nu este deformata, respectul pentru divinitate al autorului este intact. Ramane de explicat fetele celorlalti participanti, care spui tu ca nu se incadreaza in categoria de care vorbeam eu.

Ca sa lamurim cat de cat acest aspect, poate ca singura rezolvare ar fi sa incercam sa impartim oamenii in categorii de spiritualitate, ceea ce nu a avut nimeni curaj sa faca pana acum.

De fapt asta este marea problema a omului pe care a incercat sa o rezolve in diferite moduri de-a lungul timpului: problema acelor oameni care nu se incadreaza in... Si aici ma blochez. In ce? In tipare, in limitele legilor? Nu mai stiu mai departe.

Este o alta discutie.

 

Exista categorii de oameni care ar trebui eliminati? Exista categorii de oameni care trebuie avantajati? De modul cum vor fi rezolvate lucrurile astea, depinde viitorul omenirii. Unde am ajuns, waw.

Editat Martie 1, 2018 de adal*

[Allexandrra 8936]

Imi este foarte greu sa raspund, si eu as fi curios ce a avut Bosch in mintea lui tulburata cand a pictat acest tablou.

As putea foarte simplu sa spun ca datorita faptului ca figura lui Isus nu este deformata, respectul pentru divinitate al autorului este intact. Ramane de explicat fetele celorlalti participanti, care spui tu ca nu se incadreaza in categoria de care vorbeam eu.

 

 

Da, e grea de tot asta cu categorisirea. Banuiam eu ca iar intind coarda.

 

Mie mi se pare foarte usor de explicat de ce i-a pictat asa pe ceilalti. Iisus a fost batjocorit. Batjocorirea e un obicei al unor oameni pe care Hitler i-ar fi etichetat intr-un anume fel si i-ar fi bagat in lagar, iar Bosch le-a pus expresiile alea pe fetze. Eu n-as face asa ceva, dar oare ce e de facut cu ei? Nu cumva religia e incercarea de a-i spiritualiza pe acesti oameni, pe langa incercarea de a-i inalta si mai mult pe cei deja spiritualizati?

[Lucia N 11235]

Dar cei care se izoleaza si traiesc cu radacini, dorm in pesteri si se roaga neincetat? Pustnicii, adica.

 

Acestia ajung la o puritate extraordinara, fiind cei "smeriti cu inima", practicanti ai "Isihasmului", fiind intr-o permanenta stare de pace si liniste.

 

RUGACIUNEA INIMII (sau a mintii)

Aceasta cuprinde o serie de tehnici structurate pe mai multe etape echivalente nivelului de practica. Rugaciunea inimii este nestemata invataturii si meditatiei crestine. Azi din pacate, isihasmul se mai practica in putine locuri pe glob. Rugaciunea inimii este mult superioara rugaciunii obisnuite caci ea sporeste necontenit puterea de concentrare si creste profunzimea perceptiei si aduce linistea sufletului, o stare permanenta de beatitudine pentru cel care se roaga. 

Rugaciunea inimii:

"Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma."

Treptele rugaciunii inimii

Acestea difera. Dupa unii parinti sunt 8, dupa altii doar 3 sau 5, dar o varianta generala dupa Filocalia ar fi aceasta:

1) Rugaciunea mintii: - primul stadium al rostirii in care mintea repeat neincetat: "Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma." Aici intreaga atentie este focalizata pe aceasta rostire, astfel gandurile razlete inceteaza sa mai sustraga fiinta. Mintea atunci este automat orientata in interior

2) Rugaciune mintii in inima: - "Aici mintea in timpul rugaciunii petrece fara iesire in interiorul inimii. Aici se afla toata esenta lucrarii" (Parintele Cleopa in "Ne vorbeste Parintele Cleopa" vol. 12.) Aici atentia este directionata in inima, lucru ce in unele cazuri se intampla spontan sau se intampla firesc, de la sine. "Dupa o bucata de vreme am simtit ca rugaciunea se coborase, asa zicand de la sine de pe buze in inima". (Pelerinul Rus) Devenim constienti de natura noastra, de gandurile, de emotile noastre pe care acum le percepem, le analizam - introspectie. Apare o stare de calm profund, siguranta incepand sa creasca focalizarea si forta interioara.

3) Rugaciunea neincetata sau cea care se misca de la sine: - "Inima cu fiecare zvacnitura repeta singura cuvintele rugaciunii…inceta-i sa mai pronunt rugaciunea si nu mai faceam altceva decat sa ascult cu bagare de seama ce spunea inima. Ochii (viziunea interioara) mi se scufunda inlauntrul ei si aparu un sentiment intens de fericire. (pentru o mai buna intelegere am redat relatarea experientei Pelerinului Rus). In acest stadiu apare asanumita dulceata duhovniceasca, o forma permanenta de beatitudine. Rugaciunea devine aici neincetata in sensul ca acea stare beatifica din inima devine continua "ca o curgere" chiar si in timpul desfasurarii actiunii zilnice, chiar si cand vorbim sau dormim "Eu dorm, dar inima-mi vegheaza" (Cantarea Cantarilor cap 5.2).

4) Rugaciunea curata: - Aici "rugaciunea da nastere unei contemplatii…cel care traieste o astfel de contemplatie cunoaste o stare de extaz si devine asemenea unui trup parasit de suflet" (Sf. Isaac Sirul). In acest extaz, in care mintea nu mai poate misca ramane doar constiinta care contempla. Aici apare din inima "o lumina ce straluceste ca soarele ce izvoraste din adancul inimii" (evident este o perceptie a viziunii interioare).

5) Rugaciunea, vederea duhovniceasca (dupa Sf. Isaac Sirul) sau rugaciunea fara de rugaciune: - "De indata ce mintea a trecut dincolo de rugaciunea curata nu mai exista nici simtiri, nici lacrimi, nici stapanire, nici libertate, nici smerenie, nici…nici…nici lumea asta sau cealalta. Asadar nu exista rugaciune dincolo de rugaciunea curata…Trecand dincolo de marginile ei intram in starea de extaz si nu mai suntem in rugaciune. Aceasta este viziunea" (Sf. Isaac Sirul)

Editat Martie 1, 2018 de LuciaD

[adal* 10373]

Da, e grea de tot asta cu categorisirea. Banuiam eu ca iar intind coarda.

 

Mie mi se pare foarte usor de explicat de ce i-a pictat asa pe ceilalti. Iisus a fost batjocorit. Batjocorirea e un obicei al unor oameni pe care Hitler i-ar fi etichetat intr-un anume fel si i-ar fi bagat in lagar, iar Bosch le-a pus expresiile alea pe fetze. Eu n-as face asa ceva, dar oare ce e de facut cu ei? Nu cumva religia e incercarea de a-i spiritualiza pe acesti oameni, pe langa incercarea de a-i inalta si mai mult pe cei deja spiritualizati?

Intrebarea ta este formidabila.  De fapt religia face un lucru pe care oamenii poate nu-l vor rezolva niciodata. Lasa la latitudinea unei divinitati inabordabile judecata oamenilor si categorisirea lor, infricosandu-i (oare doar atat?) cu o viata de apoi in functie de aceasta judecata.

Oare fara acest transfer de responsabilitate ar mai fi fost posibila o societate umana? Si daca da, cum ar fi aratat ea?

Oare poate supravietui omenirea, daca renunta acum la acest transfer si isi asuma omul aceasta reponsabilitate? Si cum si-o va exercita?

Editat Martie 1, 2018 de adal*

[Canaris2 544]

 Nu cumva religia e incercarea de a-i spiritualiza pe acesti oameni, pe langa incercarea de a-i inalta si mai mult pe cei deja spiritualizati?

E   o explicatie    prea   simplista.Problema   e    mult   mai   complexa.

[Allexandrra 8936]

Intrebarea ta este formidabila.  De fapt religia face un lucru pe care oamenii poate nu-l vor rezolva niciodata. Lasa la latitudinea unei divinitati inabordabile judecata oamenilor si categorisirea lor, infricosandu-i (oare doar atat?) cu o viata de apoi in functie de aceasta judecata.

 

 

Nu stiu cat e de formidabila, dar trebuie sa fie ceva de capul ei, daca a generat un raspuns super.

 

Oare fara acest transfer de responsabilitate ar mai fi fost posibila o societate umana? Si daca da, cum ar fi aratat ea?

Oare poate supravietui omenirea, daca renunta acum la acest transfer si isi asuma omul aceasta reponsabilitate? Si cum si-o va exercita?

 

Probabil ca ar fi aratat ca in Apocalypto.

Nu stiu daca va supravietui, dar omul actual nu e dotat pentru asemenea responsabilitate. Poate daca va evolua, cine stie...

E   o explicatie    prea   simplista.Problema   e    mult   mai   complexa.

 

Da, si eu cred ca e mai complexa. Tu in ce crezi ca sta complexitatea?

Acestia ajung la o puritate extraordinara, fiind cei "smeriti cu inima", practicanti ai "Isihasmului", fiind intr-o permanenta stare de pace si liniste.

 

 

Frumoasa postarea, dar m-ai lasat cu ochii in soare pe topicul de povesti cretine. :)

Editat Martie 1, 2018 de Allexandrra