Religie vs. Spiritualitate

Inițial am zis că subiectul ar încăpea mai bine la Religie decât la Filosofie. Însă mi-am adus aminte de filosoful german Thomas Metzinger, care a considerat că o dezbatere pe această temă e una filosofică: 

https://www.scienceandnonduality.com/religion-vs-spirituality-spirituality-and-intellectual-honesty-part-5/

Așadar, propun o dezbatere filosofică a acestei teme. Adică, o încercare de a răspunde la o serie de întrebări, precum: Ce e religia? Ce e spiritualitatea? Care ar fi raportul dintre acestea? Există diferențe între religie și spiritualitate, între a fi religios și a fi spiritual?

Ca de obicei, invit la o dezbatere sine ira et studio, vă aștept cu păreri și cu acest prilej legai și câinii. :) 

I-ai legat degeaba, vine Kosty acuma si le da drumul. Numai de n-ar aparea si nicksson, ca plec.

Nu prea am idei la ora asta, dar incerc ceva. Religia se caracterizeaza prin dogma, printr-un set de ``adevaruri`` batute in cuie de altii pentru tine. Spiritualitatea se caracterizeaza prin traire, prin experienta personala.

Dădui punct la tine din două motive: unu și doi! 

Unu, pentru că spărsăși gheața și răspunsăși, ca de obicei, scurt și la obiect.

Doi, pentru că nu mai discutarăm cam de multișor și mi-era oleacă dor de tine. :)

Asa e ok coane?

"Cate bordeie, atatea obicee".

Din perspectiva mea, religiile sunt forme de spiritualitate devenite clasice si prin urmare sunt mai bine organizate decat formele de spiritualitate.

Religiile sunt institutii, pe cand formele de spiritualitate sunt institutii in devenire, daca.

Depinde si ce anume intelege fiecare, de exemplu buddhismul, e religie sau e o forma de spiritualitate? Dar yoga?

Dar samanismul sau psihosinteza (imbinare dintre psihologie, psihanaliza, spiritualitatea-religiile orientale si nu numai)?

Dar multitudinea asta de orientari ce au explodat si la noi, sunt forme de spiritualitate sau ce (ele incluzand cate ceva din crestinism, din buddhism, hinduism, yoga)?

Privitor la dogma, toate acestea sunt de fapt bazate pe dogme (ridicate sau nu de catre sustinatori la grad de indubitabilitate si infaibilitate, deci recunoscute sau nu de catre sustinatori a fi dogme). 

Religie, spiritualitate. Este greu deocamdata de facut o departajare, ele fiind intr-o legatura continua inca de la inceputuri, pentru ca daca spiritualitatea este" ceea ce caracterizeaza o colectivitate umana din punctul de vedere al vietii sale spirituale, al culturii sale", atunci religia ocupa, sau a ocupat o parte importanta a vietii tuturor colectivitatilor umane si nu poate fi eliminata din fenomenul spiritual.
O data cu aparitia  ateismului militant din era internetului, spiritul a fost pus la indoiala si se vrea a fi laicizat, consecinta fiind eliminarea religiei din fenomenul de spiritualitate, chiar daca in acest fel, notiunea de spiritualitate este golita de continut.

Daca inainte se recunostea legatura intrinseca dintre religie si spiritualitate, acum ea este pusa la indoiala sau chiar negata. Aceasta este de fapt problema.

 

"Spiritualitatea este, în cazul cel mai general, caracterul a ceea ce este spiritual. ^[1] Din punct de vedere religios, este procesul transformării personale conform idealurilor religioase."

https://ro.wikipedia.org/wiki/Spiritualitate

Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Religie

"Din perspectiva ortodoxa, Spiritualitatea are un caracter ontologic. Acest lucru inseamna ca imbratiseaza omul in integralitatea lui, pentru a nu ramane nimic in afara parcursului sau spiritual spre Dumnezeu- nici sentimentele, nici dorintele sale, nici trupul sau. Pe toate le imbratiseaza cu dragoste si tandrete si vede in ele pecetea dragostei si a intelepciunii lui Dumnezeu. Separa fiecare functie umana de pacat si recunoaste in firea omului binecuvantarea proniei creatoare a lui Dumnezeu."(*ontologíe f. (ont- ca în onto-genie și -logie ca în pale-onto-logie). Șt. nat. Știința vietăților în general. Fil. În metafizică, partea care se ocupă de esență, de cauza primordială a ființeĭ.)

http://ziarullumina.ro/spiritualitatea-ortodoxa-131197.html

Asadar si prin urmare,....:

" Fie ca El sa va binecuvanteze cu toate binefacerile, fie ca El sa va apere de toate relele si sa va lumineze inimile cu cunoasterea vietii si sa va acorde intelepciunea eterna. Si fie ca El sa va dea binecuvantarile Inseptite pentru pacea vesnica. " 

(Am scris din cartea "Evanghelia Eseniana"- Cartile necunoscute ale esenienilor " Manualul de Disciplina" (Manuscrisele eseniene de la Marea Moarta)

Sa aveti o zi faina !

adal* a scris:

Religie, spiritualitate. Este greu deocamdata de facut o departajare, ele fiind intr-o legatura continua inca de la inceputuri, pentru ca daca spiritualitatea este" ceea ce caracterizeaza o colectivitate umana din punctul de vedere al vietii sale spirituale, al culturii sale", atunci religia ocupa, sau a ocupat o parte importanta a vietii tuturor colectivitatilor umane si nu poate fi eliminata din fenomenul spiritual.

Cred ca ai ceva si cu acel ``versus`` din titlu, la fel cum ai avut si cu ``sau`` din Credinta sau stiinta. De acord ca sunt intr-o legatura continua de la inceputuri, dar in timp ce tu le vezi pe ambele drept fenomene colective, eu vad spiritualitatea ca fenomen individual, chiar daca Dex-ul probabil nu e de acord cu mine. Sa-ti zic si de ce vad lucrurile asa. Pentru ca religios poate fi oricine adera la o religie, spiritual nu poate fi decat un om care are trairi - mistice, sa le zic, ca nu imi vine minte un cuvant mai potrivit. 

Vriies a scris:

Doi, pentru că nu mai discutarăm cam de multișor și mi-era oleacă dor de tine. :)

Si mie imi fu olecuta dor de tine, dar ale vietii valuri ma tinura departe de filosofie si discutii serioase. De-aia nici nu deschid topicul ala despre iertare, care m-ar fi interesat in mod deosebit - nu stiu daca ma pot tine de el. 

Câinii mei îs mai degrabă unii metaforici, evident. :)

V-am dat la toți punte, atât pentru disponibilitate cât și pentru faptul că fiecare a adus în discuție puncte de vedere diferite. 

E ok așa și să sperăm că discuția, care s-ar vrea una filosofică, n-o să degenereze în „dogmatic” și-n „aprecieri depreciative” la adresa preopinenților. 

adal* a scris:

Religie, spiritualitate. Este greu deocamdata de facut o departajare, ele fiind intr-o legatura continua inca de la inceputuri, pentru ca daca spiritualitatea este" ceea ce caracterizeaza o colectivitate umana din punctul de vedere al vietii sale spirituale, al culturii sale", atunci religia ocupa, sau a ocupat o parte importanta a vietii tuturor colectivitatilor umane si nu poate fi eliminata din fenomenul spiritual.

O data cu aparitia  ateismului militant din era internetului, spiritul a fost pus la indoiala si se vrea a fi laicizat, consecinta fiind eliminarea religiei din fenomenul de spiritualitate, chiar daca in acest fel, notiunea de spiritualitate este golita de continut.

Daca inainte se recunostea legatura intrinseca dintre religie si spiritualitate, acum ea este pusa la indoiala sau chiar negata. Aceasta este de fapt problema.

Acesta   e   si   punctul   meu  de   vedere

Dumnezeu e  spirit,  Sfantul   Duh,  de   asemenea   spirit,Isus   Cristos   dupa    inaltarea  la   cer  e     tot    spirit,atunci   cum   poti   sa   negi caracterul  spiritual   al   religiei?

Allexandrra a scris:

Cred ca ai ceva si cu acel ``versus`` din titlu, la fel cum ai avut si cu ``sau`` din Credinta sau stiinta. De acord ca sunt intr-o legatura continua de la inceputuri, dar in timp ce tu le vezi pe ambele drept fenomene colective, eu vad spiritualitatea ca fenomen individual, chiar daca Dex-ul probabil nu e de acord cu mine. Sa-ti zic si de ce vad lucrurile asa. Pentru ca religios poate fi oricine adera la o religie, spiritual nu poate fi decat un om care are trairi - mistice, sa le zic, ca nu imi vine minte un cuvant mai potrivit.

Eu cred ca in spiritualitate intra orice opera de arta de orice fel, si daca artistii sunt cei ce le produc, ceilalti sunt cei ce le admira. Eu cred ca toti suntem cuprinsi in acaesta sfera a spiritualitatii. Filosofia este parte integranta bineinteles. Spiritualitatea a fost modul in care omul a incercat sa perceapa divinitatea. Arta a inceput cu acele ofrande oferite zeilor si de-a lungul timpului divinitatea, lumea religioasa a omului s-a reflectat in poezie, proza, pictura, sculptura, filosofie si mai adaugati voi, iar oamenii de rand, au trait si au admirat toate acestea.

Tot ceea ce a construit omul peste timpuri, se datoreaza realitatii in care a trait, civilizatia umana este un construct unitar, iar incercarile de a privi lucrurile de acest fel separat, poate fi facut, dar nu trebuie pierdut nici un moment din vedere contextul, altfel ajungem la niste concluzii eronate si subiective.

Poate de aceea nu folosesc "versus", ori "sau".