Maeve 984 Raportează post Postat Martie 18, 2017 (editat) In fine, am eu alta intrebare filosofica. De ce suntem predispusi la ura mai mult decat la alte sentimente mai bune? Editat Martie 18, 2017 de Maeve 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Martie 18, 2017 Ura? Cine e atat de dispus la ura? Nu toti sunt asa. Unii sunt chinuiti de invidie.. E oare si invidia o forma de ura? 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Maeve 984 Raportează post Postat Martie 18, 2017 Bunatatea e foarte rara in zilele noastre. O mai au aceia izolati de societate si de ritmul alert al timpurilor noastre. De unde ne procuram ideea de siguranta intr-o lume atat de incerta? 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Martie 18, 2017 Neinteles, nemuritor si ..rece. Din ceva fantezie. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Vriies 17981 Raportează post Postat Martie 18, 2017 In fine, am eu alta intrebare filosofica. De ce suntem predispusi la ura mai mult decat la alte sentimente mai bune? Hmm, zic și io acum... Poate că întrebarea filosofică ar fi: Suntem predispuși, mai degrabă, la ură sau la iubire? 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15044 Raportează post Postat Martie 18, 2017 De ce există ceva mai degrabă decât nimic? Pentru ca nu exista materie prima (nici cosmica) din care sa se creeze ... nimic :haha: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Vriies 17981 Raportează post Postat Martie 18, 2017 Pentru ca nu exista materie prima (nici cosmica) din care sa se creeze ... nimic :haha: Răspuns interesant, însă mă tem că nu răspunde problemei de fond. :) Dacă nu există materie cosmică din care să se creeze nimic, atunci există materie cosmică din care să se creeze ceva. Problema e: de ce există acea materie cosmică? 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Maeve 984 Raportează post Postat Martie 18, 2017 Hmm, zic și io acum... Poate că întrebarea filosofică ar fi: Suntem predispuși, mai degrabă, la ură sau la iubire? Dupa cum vad realitatea actuala, cred ca la ura. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Vriies 17981 Raportează post Postat Martie 18, 2017 Dupa cum vad realitatea actuala, cred ca la ura. E greu de spus. E greu de dat un verdict în acest sens, problema-i foarte complexă... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
#&@ 1774 Raportează post Postat Martie 19, 2017 Draga Vriies, pentru inceput, puteai sa pui o intrebare mai usoara. Insa stiu de ce n-ai facut-o, ai fost nevoit sa justifici titlul topicului. " de ce exista mai degraba ceva decat nimic?" Uite o intrebare la care, aseara n-am fost capabil sa formulez un raspuns cata de cat satisfacator. Pentru mine, cel putin. existent sau inexistent? O intrebare la care se pica usor in capcana. Poate ca ceea ce omul nu poate percepe, il defineste ca inexistent? Sa dau un exemplu: Un om si un caine se afla in apropierea unei paduri. dupa cum se stie, cainele are un auz superior omului. El simte fiara din padure, indreptandu-si atentia in acea directie. Deci. pentru el exista un pericol. Omul in schimb, n-aude nimic, Nesesizand existenta fiarei din padure, pentru el nu exista niciun pericol. Un alt raspuns ar mai fi ca, omul traieste cu o anumita doza de speranta, si nu poti spera stiind ca nu exista nimic. Nu? Voi incerca sa raspund si la intrebarea Maevei: "suntem predispusi, mai degraba, la ura sau la iubire?" Nu se poate generaliza, deoarece instinctul de conservare difera de la om la om. Fiecare dintre noi se naste setat cu acest complex. De aici vine si vorba aia: " il stiu pe ala, rau de mic copil" Sentimentele de dragoste sau ura pot scadea sau amplifica functie de vremurile (evenimentele) pe care le traim. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
