Ce intelegem prin filosofie?

[Marinel 803]

Iar din expunerea ta succinta nu se intelege prea clar care-i "marul discordiei" si, mai ales, care-i pozitia ta. Ai dat o vaga descriere a justificationismului si a rationalismului critic. Ce este pana la urma justificationismul? Cine, cand si cum a lansat acest concept si cine sunt justificationistii? La fel despre rationalismul critic...care e geneza lui, pe ce se bazeaza si prin ce ar fi el superior justificationismului?

Raţionalismul critic nu este superior, ci completează justificaţionismul. Să nu uităm că am pornit de la "ipotezele inventate". Acestea pot fi justificate prin selectarea unor anumite observaţii, prin imaginarea anumitor experimente. Raţionalismul critic permite evitarea acestor capcane, printr-un alt mod de a reflecta asupra teoriilor ştiinţifice.

In orice manual de epistemologie - si fara a ne raporta la Bartley - gasim o serie de cerinte care se impun ipotezelor:

a} noncontradictia;

b) o mare capacitate explicativa;

c) sa permita consecinte cu caracter testabil;

d) sa aiba un bogat continut informativ;

e) sa permita previziuni de noi evenimente si fapte.

Si nu stiu la ce te referi ca ar fi preluat Kuhn.

Kuhn este cel care a susţinut că valorile fundamantale ale unei teorii sunt:

- o teorie trebuie să aibă acurateţe empirică

[-altul 1119]

Frege nu a fost invinuit niciodata de dezechilibru mental. Ii faci tu un inchizitoriu?

Nu este vorba de dezechilibru, este vorba de inutilitate si minciuni cat cuprinde. Exista vre-o utilitate practica a vreunei dezbateri filozofice? Niciuna e sa vorbim ca sa nu tacem.

[Lucia N 11235]

Ideea este ca "Stim" (de fapt nu stim mare lucru si nici nu constientizam acest aspect, macar) mult mai multe decat Anticii care ar putea sa ne uimeasca, dar Contemplam mai putin.

Aflam mult mai multe, dar intelegem putin.

 

Filosofia, Teologia si Stiinta ne spun acelasi lucru, doar ca fiecare dintre noi intelegem diferit datorita faptului ca nu acceptam Esenta invataturii.

[GeoFiloRo 374]

Nu este vorba de dezechilibru, este vorba de inutilitate si minciuni cat cuprinde. Exista vre-o utilitate practica a vreunei dezbateri filozofice? Niciuna e sa vorbim ca sa nu tacem.

Daca minciunile au utilitatea lor practica în iluzia reusitei egoist-materialiste; de ce onestitatea intelectuala nu ar avea o utilitate practica în timpul dezbaterilor filosofice (pentru a se deziluziona de iluziile minciunilor si a lipsei de onestitate practica) ?

 

Exemplu de utilitate practica în timpul unei dezbateri filosofice...

:close: :read:

Editat Martie 29, 2013 de GeoFiloRo

[Vriies 17984]

Este cat se poate de normal ca filozofia sa corespunda cu adevarul. Si singurul adevar evident este cel din religie, de aceea filozofia nu poate avea obiect de activitate. Ce se poate filozofa despre adevar mai mult decat ca exista ca si dat.

Filozofia poate fi emanata doar de filozoful care se afla in minciuna si incearca sa descopere adevaraul.

Inainte de a posta asa ceva, ar fi fost de dorit sa fi citit vreo doua carti de filosofie sau, macar, sa fi citit ce s-a discutat pana acum pe acest thread cu privire la ce este filosofia si la definitiile ei. Ai fi sesizat fara doar si poate ca filosofia nu corespunde cu adevarul ci reprezinta iubirea de intelepciune si cautarea adevarului.

Dar trecand peste asta si ordonand afirmatiile tale:

1. Este cat se poate de normal ca filozofia sa corespunda cu adevarul.

2. Si singurul adevar evident este cel din religie.

3. Filozofia poate fi emanata doar de filozoful care se afla in minciuna.

--------------

Concluzia este ca, din moment ce filosofia corespunde cu adevarul, iar singurul adevar (evident) este cel din religie, o filosofia care corespunde cu adevarul din religie poate fi emanata doar de filosoful care se afla in minciuna. Sau, altfel spus, numai un filosof care s-ar afla in minciuna ar putea emana o astfel de "filosofie" (a se citi: enormitate) care sa corespunda cu "adevarul cel din religie". Foarte corecta concluzia, felicitari!

 

Odata adevarul gasit asa cum s-a petrecut in crestinism, toata filozofia devine moarta si lipsita de orice sens.

 

 

Un exemplu extrem de graitor e ca nu exista nicio filozofie despre matematica. Niciun filozof nu vrea sa filozofeze despre cat ar putea face 2 cu 2. Apoi acelasi lucru se petrece viceversa in matematica axacta: niciun filozof matematic nu este bagat in seama decat ca unul care nu e cu toate prezente.

 

Sa te credem pe cuvant? De unde stii? ...daca ne minti?

 

Alte afirmatii eronate care - sper sa nu mi-o iei in nume de rau - ar putea proveni din faptul ca, fiind prea concentrat asupra unei religii, nu ai cunostinta despre alte domenii si le potrivesti, asa, dupa ureche si in necunostinta de cauza. Cu aceasta ocazie te anunt ca exista filosofiia matematicii, adica un domeniu dintr-o ramura importanta a filosofiei numita filosofia stiintei, populata de "filosofi matematici" strasnic bagati in seama.

Editat Martie 30, 2013 de Vriies

[Vriies 17984]

Raţionalismul critic nu este superior, ci completează justificaţionismul. Să nu uităm că am pornit de la "ipotezele inventate". Acestea pot fi justificate prin selectarea unor anumite observaţii, prin imaginarea anumitor experimente. Raţionalismul critic permite evitarea acestor capcane, printr-un alt mod de a reflecta asupra teoriilor ştiinţifice.

 

Kuhn este cel care a susţinut că valorile fundamantale ale unei teorii sunt:

- o teorie trebuie să aibă acurateţe empirică în propriul domeniu (să fie în concordanţă cu observaţiile deja făcute)

- o teorie trebuie să fie consistentă cu alte teorii acceptate

- o teorie trebuie să aibă un scop larg şi nu doar să fie ajustate la faptele pentru care a fost concepută pentru a le explica

- o teorie trebuie să fie cât mai simplă

- o teorie trebuie să fie fructuoasă (oarecum în sensul punctului e)) dar în plus trebuie să constituie cadrul unor noi cercetări.

(Din James Ladyman - Understanding Philosophy of Science, pg 121).

Se observă modul în care justificaţionismul şi raţionalismul critic sunt împletite.

 

Nu e chiar atât de simplu. Vezi şi argumentele nedeterminării prezentate de Duhem şi Ouine şi discuţiile referitoare la descoperirea planetei Neptun: nedeterminarea ştiinţifică.

Rezolvarea mea este aşa cum am scris de mai multe ori, una pragmatică

 

Este întotdeauna greu să lupţi contra ideologiilor.

Dar, de exemplu, au avut mult mai mult de suferit cei care au încercat să-l demoleze pe Aristotel, decât Stagiritul.

Nu impunerea unei ideologii mai bune mă preocupă, ci respingerea ideologiilor şi promovarea libertăţii de gândire. Această

libertate trebuie însă folosită corect. Este mai bine să se discute zece idei decât una singură. Dar aceste idei trebuie cântărite cu grijă pentru luarea unei decizii corecte.

 

In linii mari, de acord cu tine. Insa, ca tot mi-ai adus aminte de "ipoteze inventate", as avea, totusi, o obiectie :) ...

Mai exact, in legatura cu asertiunea lui Newton, hypoteses non fingo, pe care mi-ai relevat-o intr-o postare anterioara de pe alt thread,

Am traduce aceasta expresie prin: "eu nu construiesc (inventez, fac, fabric, jonglez cu) ipoteze". Insa la o privire mai atenta se poate observa ca insasi dinamica newtoniana este un model construit pe niste ipoteze, desi subtile, ascunse oarecum privirii, daca pot spune asa, insa tot ipoteze. In primul rand, el a asumat ipoteza unui "spatiu absolut" si a unui "timp absolut" (in care se petrec toate evenimentele, independente de materia in miscare, ceea ce a fost ulterior contrazis de Einstein. Apoi el presupune ca orice "corp" este constituit din particule care se misca si interactioneaza in acel spatiu absolut.

Editat Martie 30, 2013 de Vriies

[Allexandrra 8936]

In primul rand, el a asumat ipoteza unui "spatiu absolut" si a unui "timp absolut" (in care se petrec toate evenimentele, independente de materia in miscare, ceea ce a fost ulterior contrazis de Einstein.

 

 

Caracterul absolut al spatiului si timpului era axiomatic pentru el, nu ipotetic. Si asa a ramas sute de ani.

 

 

 

[Vriies 17984]

Caracterul absolut al spatiului si timpului era axiomatic pentru el, nu ipotetic. Si asa a ramas sute de ani.

 

 

Caracterul spatiului si timpului, precum si faptul ca orice "corp" este constituit din particule, nu au constituit pentru el axiome formulate ca atare, in sensul actual al termenului de "afirmație de sine stătătoare referitoare la termeni inițiali sau la concepte de bază, ce nu sunt și/sau nu pot fi definibili/definibile.", ci au fost subintelese in sensul de adevaruri evidente, care isi au originea in practica. Oricum am lua-o tot de ipoteze e vorba, desi subtile.

Snt foarte multe site-uri pe tema asta. de exemplu:

http://edgeoforder.o...evolutionr.html

Editat Martie 30, 2013 de Vriies

[Allexandrra 8936]

ci au fost subintelese in sensul de adevaruri evidente,

 

 

Da, ai dreptate. Daca nu ma inseala memoria, nici nu s-a gandit sa le postuleze.

[-altul 1119]

Concluzia este ca, din moment ce filosofia corespunde cu adevarul, iar singurul adevar (evident) este cel din religie, o filosofia care corespunde cu adevarul din religie poate fi emanata doar de filosoful care se afla in minciuna. Sau, altfel spus, numai un filosof care s-ar afla in minciuna ar putea emana o astfel de "filosofie" (a se citi: enormitate) care sa corespunda cu "adevarul cel din religie". Foarte corecta concluzia, felicitari!

Nu e chiar asa

O filozofie dupa cum ai definit-o inseamna cautarea adevarului.

Sigur e si asta o meserie, doar ca daca nu prezinta niste rezultate practic trebuie "pusa la indoiala"

Evident ca nu toata lumea este atat de debusolata, si cei care au gasit adevarul se numeste ca au atins starea de certitudine sau popular numita: credinta.

Deci credinta reprezinta telul suprem al filozofului, cea mai inalta treapta a filozofiei etc.

De aceea un credincios care priveste la filozofie practic vede niste micuti jucandu-se in nisip.

 

Mai trebuie amintit, legat de filozofie, ca Apostolul Pavel a vorbit in Agora: toti filozofii vremii au priceput exact cum sta treaba si s-au lepadata de filozofari. Asa arata un filozof adevarat.

 

Alte afirmatii eronate care - sper sa nu mi-o iei in nume de rau - ar putea proveni din faptul ca, fiind prea concentrat asupra unei religii, nu ai cunostinta despre alte domenii si le potrivesti, asa, dupa ureche si in necunostinta de cauza. Cu aceasta ocazie te anunt ca exista filosofiia matematicii, adica un domeniu dintr-o ramura importanta a filosofiei numita filosofia stiintei, populata de "filosofi matematici" strasnic bagati in seama.

Incerci sa ne pacalesti amestecand matematica care este o stiinta adevarata cu niste pseudostiinte gen astrologie, ghicit in glob de cristal etc.

Deci nu exista o filozofie in matematica.

 

Da, ai dreptate. Daca nu ma inseala memoria, nici nu s-a gandit sa le postuleze.

Erau atat de evidente (si sunt in continuare) incat nu s-a gandit ca o sa apara unul care sa le faca hocuspocus: uite spatiul nu e spatiul.

Cum sa postulezi asa ceva.

Editat Martie 30, 2013 de -altul