617 LUMINĂ CER!
Lumină cer! Daţi-mi lumină,
E cuvântul care-l cer în ajutor,
Ori dacă nu, duceţi-mă în vechea mină,
Nu mă lăsaţi la suprafaţă ca să mor!
Termină vrăjitor bătrân, viclean,
Eterna poveste ce mi-o cânţi,
Muri-voi ca orice pământean,
Închinând imnuri vieţii fără sfinţi!
Hai veniţi fiinţe ce populaţi Infernul,
Aruncaţi-mi scara ca să urc,
În corabia voastră unde stă blestemul,
La prima escală după o beţie, mă culc!
12 ianuarie 1966
616 DIRECŢII?
Spre care ţintă pământeană, siderală,
Să-mi îndrept din nou privirea?
Spre care persoană mai ideală,
Să-mi îndrept din nou gândirea?
Intenţionez să rămân pur şi simplu, inert,
Ilaritatea să-mi dispară de acum,
Indiferent să fiu, cât mai concret,
Ivindu-mă cu tine pa acelaşi drum!
Nu! Asta nu se va întâmpla niciodată,
Nu voi ajunge pe culmile pe care le visez,
Nuanţa frumoasă îmi va fi spulberată,
Nici o altă teoremă nu pot să-ţi demonstrez!
Gândiri şi visuri îmi voi schimba sever,
Glumele le voi lăsa să piară cu efect,
Găsindu-mă pe mine plimbându-mă lejer,
Găsi-voi poate un termen perfect!
Unde voi ajunge nu-mi dau seama?
Unii poate mă vor compătimi,
Urme nu voi lăsa pe altundeva,
Universul nu-l voi putea mărgini!
1965
604 MISTERE DEZLEGATE
Încerc mereu ca să dezleg,
A lumii largi mistere,
Nu pot peste ceva să trec,
Ea sacrificiu îmi cere!
Dacă încerc să fiu cum sunt,
Căci nu pot să mă prefac,
Mă aruncă iar în vânt,
Vraja dorului pribeag!
De mă doare când suspin,
Coarda inimi cea fină,
Se scufundă în declin,
Şi nu poate să-şi revină!
Iar când am gânduri sublime,
Despre fiinţa ce mi-e dragă,
Mă cuprind visări senine,
Lumea mi se pare largă!
Universul mi se pare mic,
Când doar tu eşti lângă mine,
Nu ascult de nimeni şi nimic,
Gândurile îmi devin senine!
Ianuarie 1966
582 SĂ NU PLÂNGI !
Sufletul mi-e zbuciumat,
Tăcere unde eşti să te ador,
În spaţiul tău nelimitat,
Eu voi veni când mor!
Nemurire, geniu, miracol?
E cel mai autentic real,
Dar în al vieţii spectacol,
Să ştii să-ţi alegi rolul ideal!
Muncă şi talent, sudoare,
Deci cu astea o să învingi,
Când durerea îţi e mare,
Tocmai atunci să nu plângi!
24 ianuarie 1966
422 CÂT O SĂ CAUŢI?
Semiglossă
Cât o să cauţi a te juca,
Cu inimi ca a mea, naivă?
Până când vei sta aşa,
Ironică, dar nu pasivă?
Dacă nimic n-ai precizat,
Hotărăşte-te şi zi ceva,
Mă întreb desigur înciudat,
Cât o să cauţi a te juca?
Până unde te vei pierde în dileme,
Părerea rămânându-ţi relativă,
Găseşte pe alţii să te cheme,
Cu inima ca a mea naivă.
Te situezi pe ceva absurd,
Nu ştii încotro o vei lua,
Ai un principiu destul de crud,
Dar până când vei sta aşa?
Aleargă cu gândul prin spaţii,
Întră în a vieţii rotativă,
Dar nu rigidă ca în ecuaţii,
Ironică, dar nu pasivă.
Ironică dar nu pasivă,
Până când vei sta aşa?
Cu inimi ca a mea naivă,
Cât o să cauţi a te juca?
30 iulie 1965
401 CÂND MĂ GÂNDESC
Când mă gândesc că te-am iubit,
Şi niciodată nu am fost înţeles,
Mai mult se pare că am suferit,
Chipul tău din suflet îmi e şters.
Acum mă întreb de ce îmi mai aduc,
În suflet vechea suferinţă grea,
Care mă face universul să-l reduc,
Şi să constat că nu vei fi a mea!
Nu din cauza nepăsării tale,
Rămăsesem acelaşi naufragiat,
Nu sunt eu cel mai mare,
Nici cel din urma condamnat!
În ochii tăi eu n-am citit,
Văpăile ce ard de obicei,
Pe faţa unui îndrăgostit,
După sărut în ochii mei!
Nu ştiu ce vei putea vedea,
Timiditate, teamă sau dorinţă,
Din toate era câte ceva,
Dar mai mult cred suferinţă!
1965
280 STUDIU!
Despre dragoste au mai scris poeţii,
Totuşi această temă este nesfârşită,
E o temă pe care o discută băieţii,
Şi fetele, dar dragostea-i nedefinită!
Să-ncerc să o definesc doar eu?
Nu ştiu dacă aş putea să o fac?
De aceea vreau un timp să tac,
Căci să scriu îmi este foarte greu!
Totuşi tocul pe această filă,
Aleargă fără să cunoască oboseală,
Poate cunoaşte şi el vreo idilă
Dar e cuprins de sfială!
Eu fiind stăpânul lui, de teamă,
Că poate mă va supăra, nu scrie!
Doar numai ceea ce eu iau în seamă!
Pe această coală de hârtie.
Dar totuşi dragostea e sentiment,
Dintre cele mai nobile care există,
Trăieşte o viaţă, trăieşte un moment,
Iar uneori la infinit persistă!
1964
229 ATUNCI CÂND TOAMNA
Atunci când toamna rece prin grădină,
Ravagii face prin florile împurpurate,
Dar care mai au sevă-n tulpinile uscate,
Cu rizoizi puternici pe rădăcină.
Vântul scutură cu răbufniri înfuriate,
Gingaşele flori, se aruncă-n petale,
Suflul lui de moarte să le înfioare,
Dar rămân imune, însă speriate!
În inima mea nu-i toamnă, ci tinereţe,
Dar tu mă faci să simt fiorul rece,
De pesimism şi o undă de tristeţe.
Când tu prin gânduri într-o zi vei trece,
Cu mişcări domoale, foarte îndrăzneţe,
Însă eu la toate, sper să rămân rece!
1964
vise adunate!
la umbra nucului bãtrân,
am venit şi tot suspin!
sub frunză şi umbra deasă,
oare cine nu visează?
să-şi împlinească un vis?
să primească un surâs?
visele plecate-n lume,
vin sub nuc să se adune!
VIORI
Nişte scânduri care sună,
Ce au coardă, dar şi sună!
Unii le numesc viori,
Aduse din albii nori!
Să le mângâie scripacii,
Meşterindu-le ca vracii!
În termen mai popular,
Unealtă pentru lăutar!
Dar în fiecare seară,
Ascult sunet de vioară!
UMBRELE
Umbrele de soare
Pentru ninsoare
Nu te ascunzi în ea
Fără a vedea.
Totul din jur
Cu un alb contur.
Umbrele de ploaie
Pălării de paie
Totul ce contează
Poate şi rentează
Ca să fii la plajă
Cu a mării vrajă!
SABIA LUI DAMOCLES
Deasupra simplului pat,
O sabie din oţel curat.
Cu vârful foarte ascuţit,
Agăţată de tavan neclintit.
Inima ta pare o ţintă certă,
Pentru sabia ce pare inertă!
Dar tu eşti curat, fără frică,
Poţi dormi, sabia nu pică!
Dacă sabia va lovi în cădere,
Nu vei simţi vreo durere!
Dormi liniştit, dormi în pace,
Sabia nimic nu-ţi va face!
NU AM CUVINTE
Nu am cuvinte să te cânt,
Românie scump pământ,
Tu eşti ţara mea bogată,
Cunoscută-n lumea toată.
Ai oamenii muncitori,
Prin viaţă răzbătători.
MIRĂRI !
Apa curge în amonte,
Râme, diamante forte!
Am costum la patru ace,
Dar la mâneci se desface!
Zile trec nemăsurate,
Cum să le mai duc în spate?
Plec în deal şi vin la vale,
Singur fără de parale!
Aprind la stele lumânări,
Să se vadă-n patru zări!
Mirosul de sunătoare,
Mă îndeamnă la visare!
Merg cu Zake-n iarmaroc,
De Crăciun să ia un porc,
Dar să fi rasa York!
http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Mirari_mihai_leonte_1337862304.html
MESAJUL LUI Mihai LEONTE
Dragii mei prieteni şi cititori de peste tot.
Vă mulţumesc tuturor pentru loialitate şi susţinere morală.
Vă rog să-mi acordaţi scuze că nu vă trimit individual urările mele de sărbători şi de final de an 2013.
Vă doresc în primul rând să aveţi sănătate, căci dacă sunteţi sănătoşi veţi trece mult mai uşor peste orişice obstacol.
Înarmaţi-vă cu mult optimism şi veţi reuşi în ceea ce vă propuneţi să realizaţi.
Anul 2014 pe care îl aşteptăm cu toţii să vă fie plin de belşug şi împliniri.
De la mine cele mai bune şi sincere gânduri.
Fie ca Divinul Creator să vă dea şi multă înţelepciune, astfel veţi mult mai bogaţi.
LA MULŢI ANI CU CREDINŢA ÎNTR-UN VIITOR MAI BUN.
Primiţi tot respectul lui Mihai LEONTE
MĂ ÎNTREB?
Mă întreb şi eu ca prostul,
Războaiele de îşi au rostul?
Dacă ar fi în lume pace,
Armatele oare ce ar face?
În lume ar putea să fie,
Doar pace şi armonie!
AI PLECAT ÎN ZI CU SOARE
Ai plecat în zi cu soare,
Multă lume şi coroane,
Duminica în sărbătoare,
Eu am mers fără bastoane.
M-au urcat într-o maşină,
Cu un mers parcă de melc,
Nu puteam merge de mână,
Peste capu-ţi să mă aplec?
Cântau preoţii prohodul,
În drumul greu spre cimitir,
Asculta smerit norodul,
Tu erai rece-n sicriu.
După slujba funerară,
Ne-am luat rămasul bun,
Când au scos sicriul afară,
Eu plângeam ca un nebun.
Mormântul era gata,
La locul nostru de veci,
A dat un preot cu lopata,
Prin pereţii gropii reci.
Am plecat cu toţi la vale,
Să ajungem la pomană,
Nu o să te mai văd în cale,
Draga mea, iubită Ană.
Moldova Veche 01 septembrie 2013
http://confluente.ro/Versuri--Omagiu/Ai_plecat_in_zi_cu_soare_mihai_leonte_1382795963.html
ANA MEA, ANA LEONTE
PORTRET PENTRU NEMURIRE
Când porneşti în viaţă de la nivelul pământului încerci să fii cât mai puternic. Ana lui Lenca din Coronini a fost o luptătoare puternică. Născută la 24 noiembrie 1939 ca fiind al doilea copil al soţilor Elena şi Nicolae MARTINOVICI a trebuit să lupte cu multe greutăţi într-un sat sărac cum erau la acea vreme multe în Clisura Dunării şi de ce nu în România. Nicolae MARTINOVICI împreună cu soţia sa Elena cunoscuta în satul Coronini ca Lenca lui Nicolae Niţu fierarul, a avut patru copii, prima fiind Elena născută la 17 aprilie 1937, a doua fiind Ana, urmată de Ioan MARTINOVICI, cunoscut ca Nelu, născut la 09 august 1943, iar cel mai mic fiind Alexandru născut la 02 ianuarie 1948 şi decedat în 1994.
Copilăria din acele vremuri se desfăşura în modul cel mai simplu, fiind una comună pentru acele vremuri. Din povestirile Anei am reţinut că era fericită să se joace cu zdrenţe şi cioburi de sticlă prin ogaşul din spatele casei părinteşti şi adesea pe malul marelui fluviu Dunărea privind vapoarele care treceau pe fluviu. În satul Coronini a început cursurile şcolii primare, adică cele patru clase primare sub îndrumarea familiei de învăţători PETROVICI. După terminarea claselor primare a urmat alte trei clase la Orşova unde era ocrotită de un frate al mamei Nicolae SCOBERCEA, pilot de Dunăre, meserie bună pentru acele vremuri şi desigur şi importantă.
Tatăl Anei, Nicolae MARTINOVICI pe lângă fierărie, a mai lucrat şi marinar pe remorcherele dunărene, dar avea să se stingă în anul 1951 în urma unei boli grele. Astfel că Lenca, mama Anei avea să rămână văduvă cu patru copii. Nu s-a mai recăsătorit şi a reuşit să ducă cu greutate o familie din care s-au ridicat patru vlăstare care au mers prin viaţă în continuare.
După terminarea celor şapte clase Ana avea să lucreze în comună având diverse servicii în cadrul primăriei sau şcolilor din sat. Astfel în anul 1967 când am cunoscut-o era bibliotecara comunei Pescarii pe atunci, redevenită Coronini după 1990.
Cunoştinţa mea cu Ana a fost în martie 1967 şi după cum s-a văzut a devenit o legătură stabilă chiar în acel an la 31 mai 1967 când ne-am căsătorit legitim. Primul nostru copil a fost Marius-Dan născut la 02 aprilie 1968, iar cel de al doilea copil a fost fiica noastră Amelia Elena născută la 11 mai 1969. Devenită soţia mea Ana LEONTE m-a sprijinit pentru a mă ridica profesional, urmând Şcoala Tehnică de Maiştri Minieri din Brad, iar mai apoi reuşind să-mi termin şi liceul la seral. Vremurile au fost aşa cum au fost, noi urmând cursul vieţii în condiţiile de atunci. După anul 1990 după ce am ieşit la pensie, soţia mea Ana LEONTE a început să lucreze din nou căci chiar cu o pensie destul de consistentă nu ne puteam descurca. Dar a trebuit ca împreună cu soţia mea să avem grijă şi de mama Anei, cunoscută de acum ca baba Lenca, care a decedat în anul 1995 la vârsta de 83 ani.
Între timp copii noştri s-au căsătorit întemeindu-şi fiecare familia sa. Marius-Dan s-a căsătorit chiar în anul 1990 cu CĂLINOIU Rodica având un băiat, pe Ovidiu acum student la Politehnica din Timişoara. Fiica noastră Amelia Elena a emigrat în Statele Unuite ale Americii unde şi-a întemeiat o familie stabilă, având la rândul lor un băiat pe Lucas Alexander.
Ana LEONTE a fost o fire sensibilă cu multe probleme de sănătate, care s-au accentuat după decesul mamei sale, deces care desigur a afectat-o foarte mult. Depistată ca fiind cu probleme cardiace din 1995 s-a luptat continuu cu alte boli adiacente, fiind depistată şi cu diabet zaharat, tensiune arterială care în final au dus la un final neaşteptat de rapid în 30 august 2013 în urma unui atac de cord care a culminat cu finalul vieţii sale.
Aşa cum Ana LEONTE s-a luptat să sprijine pe toţi cei din familie, şi noi am căutat să o ajutăm în suferinţa ei cum am putut mai bine, acordându-i un sprijin permanent cu tot ce ne-a stat în puterile noastre.
Pentru cei care veţi citi aceste rânduri Ana LEONTE a devenit o amintire pe care ne vom strădui să o păstrăm cât mai frumoasă. Viaţa îşi va urma cursul, iar noi vom continua lupta din care o fiinţă a plecat spre odihna veşnică.
Vom păstra de acum amintirea celei care a fost ANA LEONTE.
ODIHNĂ VEŞNICĂ FIINŢĂ IUBITA, SOŢIE, MAMĂ, SOACRĂ & BUNICĂ.
TE VOM PĂSTRA ÎN SUFLETELE NOASTRE MEREU.
http://en.calameo.com/books/000136769055627bf4207
http://confluente.ro/Orizonturi--Portret/Ana_mea_ana_leonte_mihai_leonte_1379651737.html
AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE
ÎN MEMORIA SOŢIEI MELE ANA LEONTE.
Ai devenit un nume scris pe o cruce,
Pe care alţii la groapă îl vor duce.
Vei deveni o veşnică amintire,
DRAGA MEA, stabila mea iubire.
Nu am crezut ca te iubesc aşa demult,
În clipa când demult ne-am cunoscut.
O simt acum, când inima îmi plânge,
Sufletul trist în lacrimi mi se frânge.
Nu pot să fac nimic la viaţă să te întorc,
Lacrimile fără voie ochii mi le storc.
Tu nu vei mai vedea ce se întâmplă,
Vei fi încorsetată de recea stâncă.
Nu pot să te întorc la viaţă cum doresc,
Nu vei mai auzi, simplul TE IUBESC.
Nu am crezut că pot fi aşa de slab,
Plângând fără să vreau de al tău drag.
Nu-ţi spun ADIO, nici nu îndrăznesc,
Eu voi rămâne cu eternul TE IUBESC.
Tu vei odihni mereu în recea veşnicie,
Vei fi prezentă doar pe tărâmul poeziei.
AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE,
ORICÂT AŞ VREA ÎNAPOI NU TE POT ADUCE.
Voi fi un suflet care mereu va plânge,
Inima în piept cât voi trăi mi se va frânge.
Moldova Veche 1 septembrie 2013
http://confluente.ro/Ai_devenit_un_nume_scris_pe_o_mihai_leonte_1377996746.html
FII OPTIMIST!
băiete, îmi zic, fii optimist
nu are rost ca să fii trist.
luptă-te să treci prin viaţă,
îmi spun în fiecare dimineaţă.
nu prea mă omor cu vise,
multe drumuri sunt deschise.
te las departe de visări
mă preocup de căutări.
FĂRĂ IDENTITATE!
Care este ţara mea?
Născut în Italia!
Tata zice că-i român,
De prin Caraş-Severin!
Mama este poloneză,
Iar bunica berlineză,
De prin fostul RDG!
Declarat sunt apatrid!
Apolitic! N-am partid.
Ce identitate am?
Cică sunt european!
Mi-am cerut identitate,
Mi s-a spus; Că nu se poate!
http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Fara_identitate_mihai_leonte_1337773222.html
fără doliu!
nu mă îmbrac în doliu,
am dor de viaţă şi orgoliu.
chiar cu părul argintiu,
mă mişc intens, sunt viu!
într-o zi când am să mor,
toţi să-mi cântaţi în cor,
mulţi ani, mulţi ani trăiască,
de moarte să nu se vorbească
http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Fara_doliu_mihai_leonte_1337746951.html
