229 ATUNCI CÂND TOAMNA

Atunci când toamna rece prin grădină,

Ravagii face prin florile împurpurate,

Dar care mai au sevă-n tulpinile uscate,

Cu rizoizi puternici pe rădăcină.

Vântul scutură cu răbufniri înfuriate,

Gingaşele flori, se aruncă-n petale,

Suflul lui de moarte să le înfioare,

Dar rămân imune, însă speriate!

În inima mea nu-i toamnă, ci tinereţe,

Dar tu mă faci să simt fiorul rece,

De pesimism şi o undă de tristeţe.

Când tu prin gânduri într-o zi vei trece,

Cu mişcări domoale, foarte îndrăzneţe,

Însă eu la toate, sper să rămân rece!

1964