Sari la conținut
Forum Roportal
giovi

Poezii/versuri preferate

Postări Recomandate

Elegie

de Francis Jammes

 

Când moartă-mi fi-va inima de marea mea iubire,

Pe verzile coline, pe drumuri înflorite,

Va rătăci uşoară suflarea mea în Fire,

Va străluci pe garduri în rouă înălbite.

 

Va flutura în noapte, în bruma cenuşie,

În bruma îndulcită de farmecul de lună,

În frăgezia rozei ce-n vânt corola-adie...

Pe zidul vechi ce plânge ea va domni stăpână.

 

Se va opri în locuri tăcute,-ntunecate,

La marginea căsuţei din satul adormit,

Va merge să mângâie mormintele tăcute

Cu inime micuţe ce viaţa n-au trăit.

 

Şi chinul meu să fie atuncea mângâiere,

Şi tinerii să-l simtă când vor pleca din sat,

Pe câmp, unde garoafe sălbatece-n tăcere

Vor legăna iubirea nestinsă de păcat.

 

Te vei gândi, tu, dragă, la-aceste lucruri poate,

Te vei gândi atuncea la ziua întristată,

Vei plânge, iar vei plânge cu lacrimile toate

Plecarea mea. Sărutul va tremura deodată.

 

O, spune! Să ne spunem plecare fericită

Ca-n vremurile-acelea când pentru lungă cale

Se lutura batista pe faţa ofilită

Şi printre plopi... de-a lungul cărărilor din vale,

 

O, lasă-te întreagă-n durerea ta cuprinsă,

Obrazul plin de lacrimi usucă-l în blândeţe,

Plecându-l să se culce pe inima-mi aprinsă,

Surâde-mi ca atuncea când suntem în tristeţe.

 

Din volumul “Flori de flăcări”, 1923

 

 

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

"Usor pastreaza urmele
De pasi adanci nisipul.
Ci sufletul meu nu-i asa
Cum mi-l arata chipul:

Veninul suferintelor
In piept sa mi se stranga-
Eu vreau sa rad!..Dar ochii tai
Au inceput sa planga."

G.Toparceanu - Catre chipul din oglinda

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Si-ata de mult imi place

Tandretea ta

Si mersul lin pe suflet

Ce-l simt cumva

 

Si-atat de mult imi place

Sa ma rasfeti

Fara cuvinte multe

Sa ma imbeti

 

Si-atat de mult imi place

Povestea ta

Cum merge ea tiptil

Cu inima.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Da... nebun!
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Ion Luca Caragiale

Despreţuiesc onori, avere;
De slavă m-am hrănit destul!
Alt orizont privirea-mi cere:
De-aşa nimicuri sunt sătul!

Să nu-mi azvârle-atotputinţii
Nici o favoare... Nu! n-o vreu!
Am o comoară-n fundul minţii;
De-ajuns îmi sunt acuma eu!

Trec astăzi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las în viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!

Să linguşesc telurici patemi?
Reptilă eu?... Prea mândru sunt!

Apollo calea demnă-arate-mi
Pe-acest tâmpit, senil pământ.

Mulţime brută şi ingrată!
Cu-a mea cântare nu putui
În viaţă-mi să te mişc o dată...
Şi-odat'... o să-mi ridici statui.

A! eşti nebun! mi-au zis mişeii.
Da, sunt nebun! răspuns-am eu
Ca voi strigau şi fariseii
Crucificând un Dumnezeu!

Tenebre fără fund mă-nghită,
De-oi face din divina harfă
O palidă prostituată
Şi din cântarea mea o marfă!

Pe coardele acestei lire,
Voi întona un cânt sublim:
Poet sunt! nu voi umilire...
Poeţii... nu ne umilim!
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Regret ( Edgar Allan Poe)

 

Tu mi-erai totul, dragoste,
Al sufletului har,
Un verde ostrov în mare, dragoste,
Fântână şi altar,
Încins cu poame dulci şi flori,
Flori ale mele doar.

Vis prea frumos spre-a fi putut
Să steie! - Ah, limpede minune!
Ai răsărit, şi te-am pierdut!
Un glas din viitor îmi spune:
"Treci, treci", dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
Pluteşte-amar, apatic, mut.

  • Upvote 4

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori și pînă-n seară ;
Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la țară...
Căta la noi așa de blînd,
Senină și tăcută ;
Doar suspina din cînd în cînd
La amintirea vreunui gînd
Din viața ei trecută.
De cîte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea
Asemuind-o-n mintea mea
Duminecii preasfinte...

Ștefan Octavian Iosif

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Fii atent... de Doru Davidovici

Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău, tăinuit,
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat(...)

  • Upvote 6

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
Sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
Sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine.

Avem timp sa citim si sa scriem,
Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam.
Avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele.
Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp.
Sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile.
Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam.

Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem.
Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea.
Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

de Octavian Paler

  • Upvote 4

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Cand un barbat iubeste o femeie
e subjugat de toamna in amurg
si fumul vechi al lemnului de santal
rasfata ochii lui de demiurg

Induplecat ca fiara in capcana
cu pieptul podidit de-o rana grea
prin vamile orbirii se inalta
pentru a-si lua lumina de la Ea

Si toata viata lui se face orga
in catedrala unui camp de maci
initiat in tainele nuntirii
reincarnarea unui antic vraci

Preschimba-n aur tot ce va atinge
depune jertfe pe altarul Ei
marinimos ca printul ce salveaza
crestinii dati la gropile cu lei

Un sentiment intre extaz si jale
ceva bolnav si purificator-
cand un barbat iubeste o femeie
se-mperecheaza ingerii in zbor.

Corneliu Vadim Tudor- Cand un barbat iubeste o femeie

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Câteodată

 

Câteodată te iubesc cu toată fiinţa mea
Pe când simţurile strigă în mine
A cântec.
Câteodată.
Câteodată îmi doresc să nu mă atingă
Cuvintele ce zgârie ziduri din mine.
Le-am ridicat în timp
Din fărâme de stele
Şi din vorbe de dragoste.
Câteodată îmi doresc să nu îmi vorbeşti.
Mai bine taci
Pentru că doare
Pentru că am obosit
Să mă ascund după ziduri.
Câteodată îmi doresc să nu te fi cunoscut,
Străinule,
Şi atunci simt cum se clatină
Cum se prăbuşeşte
Ca după un seism
Fortăreaţă de suflet
Şi brusc nu îmi mai ajung
Cuvintele
Câteodată.
Câteodată îmi doresc să pot zbura
Cât mai sus şi cât mai departe
Doar că îmi atârnă de aripi
Ruine
Doar că mă agăţ de câte o vorbă
Rătăcită în vânt
Şi îmi doresc să mă ţină
Cât o viaţă...
Câteodată.

 

Florina Sanda Cojocaru

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×