Obtinerea fericirii pe seama suferinţei altora

[S.R. 5188]

Atunci primeste, ca suntem oameni, facem chestii umane unii cu altii :spiteful:

[Stu' 13013]

Atunci primeste, ca suntem oameni, facem chestii umane unii cu altii :spiteful:

:)

[GeoFiloRo 374]

de multe ori, ne construim fericirea pe seama suferinţei altor oameni. dăm dovadă de o insensibilitate/nepăsare oribilă.

 

voi da mai multe exemple, poate se intelege mai bine:

 

Titlul topicului a fost bine ales si introducerea bazata pe exemple concrete, cu problematica lor. Nu era necesar sa te adresezi interlocutorilor cu 'tu', cu intentia de ai culpabiliza individual. Acest subiect ne priveste pe toti în aceiasi masura, cu privire la interactiunea dintre cei ce sufera si cei ce se prefac ca sunt fericiti.

 

Din prea multa pasiune (suferinta) ai decis sa închizi topicul pentru da satisfactie (bucurie) celor ce duc lipsa de onestitate intelectuala. O data ce ai deschis un topic ai responsabilitatea de a participa si a dovedi cu contraargumente erorile eventuale din interventiile interlocutorilor.

 

Punctul sensibil al topicului este competitia, antonimul acestui concept este cooperarea. La jocurile olimpice au existat în paralel; cooperare între toate natiunile si competitie individuala între cei ce au la baza un antrenament.

 

Ar exista o injustitie flagranta sa punem în competitie forte inegale.

 

De exemplu de ce credeti voi ca la jocurile olimpice barbatii nu fac maraton (alergare) împreuna cu femeile ?

 

Exista nenumarate exemple în toate domeniile si categoriile sociale.

 

Asa se face ca în lumea întreaga, lipsa de onestitate intelectuala cauta sa intre în competitie cu ceea ce îi lipseste, lipsa ce-i produce mari suferinte, suferinta disimulata în spatele unui zîmbet cinic (bucurie de fatada). :beee:

 

Editat Septembrie 3, 2012 de GeoFiloRo

[Birdiewatcher 2143]

 

 

 

un bun exemplu ar fi politicienii din tara noastra: ei sunt fericiti pe seama suferintei celor care l-au votat

[GeoFiloRo 374]

un bun exemplu ar fi politicienii din tara noastra: ei sunt fericiti pe seama suferintei celor care l-au votat

Un alt exemplu si mai bun de expozat la gazeta de perete a forumului;

 

Unele familii sunt mai sacre ca marea majoritate, fiindca pentru fericirea lor prea-facuta si a copiilor lor rasfatati, exploateaza copii si parintii altor familii...si cu implicarea religiilor care pretind ca asta ar fi voia Domnului si Doamnelor, Sultanilor si Sultanitelor, etc. :king:

Editat Septembrie 3, 2012 de GeoFiloRo

[Athmy 2564]

de multe ori, ne construim fericirea pe seama suferinţei altor oameni. dăm dovadă de o insensibilitate/nepăsare oribilă.

 

voi da mai multe exemple, poate se intelege mai bine:

 

[*]in sport, bucuria obtinută din castigarea unui meci vine totodată cu suferinţa pe care o va trăi adversarul. cum poţi tu ca un om integru/echilibrat sa te bucuri cand vezi ca ai provocat suferinţă cuiva ?

cel mai bine se vede la fotbal, cand la sfarsitul unor meciuri importante unii se prăbuşesc pe gazon in lacrimi iar alţii sar de fericire. cum putem sa privim asa ceva acceptând ca normal ? nu numai ca acceptam ca normal dar si promovam competitia in toate felurile posibile.

 

In sport trebuie sa fii fair play, mai mult decat in orice domeniu. Daca ai castigat cinstit, te bucuri pentru propriile merite, iar ceilalti plang pentru ca n-au fost la inaltime, poate alta data vor fi, dar acum e normal sa resimta o presiune si o dezamagire, o tristete fireasca.

 

[*] la locul de munca, tu ai ocupat locul cuiva(putea fi altcineva in locul tau). e posibil ca acel om sa nu-si mai fi găsit altceva de lucru. e posibil sa fi intrat in depresie. evident, ca nu-ti pasa de acel om. nici nu ti-a venit vreodata acest gand care-l spun eu acum. si chiar si asa(ca ai aflat acum), tot nu-ti pasă sau vei gasi niste argumente ridicole pentru a te justifica. ideea e ca tu ai schimbat viata cuiva intr-un mod negativ.

acelasi lucru s-a intamplat si la facultate/liceu. tu ai ocupat locul cuiva, care după, s-a ales cu un loc mai slab si cine stie ce s-o fi intamplat - poate ca si-a ratat viata.

 

Nu ai ocupat locul nimanui, intr-o societate echitabila fiecare isi are un loc si in mod normal nu se moare de foame decat daca refuzi sa mai traiesti, sa mai muncesti, sa incerci sa duci un trai decent. Exista insa si nesansa, iar societatea in care traim nu e tocmai modelul perfect al unei societati grijulii si protectoare cu toti cetatenii, indeosebi cu cei mai defavorizati.

 

 

[*] obţinerea banilor se face luând de la alţii. atunci cand ti-e iti creste salariul, altuia ii scade salariul. cand tu obtii o suma mare de bani, altcineva a pierdut o suma mare de bani. din lupta pentru bani, se ajunge ca unii sa ajunga cerşetori. treci zilnic pe langa un cerşetor dar niciodată nu te gândeşti ca poate şi din cauza ta a ajuns asa.

 

Este posibil, in cazul carierismului fara scrupule, o plaga a acestei societati dar totusi nu este atat de raspandit. Poate in SUA/Japonia, China, se intalneste mai des, genul JR care calca pe cadavre in ascensiunea sa. Dar depinde de conditiile economice, nu cred ca am ajuns in acea faza generalizata, inca.

Editat Septembrie 3, 2012 de Athmy

[Redondo 223]

Dar tu cum ai vrea .. ?

eu nu vin cu soluţii, nu am propus nimic si nici nu am cerut solutii. si chiar daca vin cu solutii, nu pot sa fac nimic, sunt doar un spectator.

 

eu doar îndemnam catre reflecţie. atât. d-asta suntem aici pe Filozofie.

 

ideea era sa te gandesti la toate bunurile/bucuriile/placerile pe care le-ai obtinut de-a lungul vietii. ar fi putut fi ale altcuiva. poate ca ai luat din bucuria cuiva. ar trebui oarecum sa te simti vinovat.

 

ce spun eu ţi se pare exagerat pentru ca nu se potriveşte deloc(de fapt e contradictoriu) cu modul tau de a gandi - un mod egoist, egocentric, pragmatic - tu ai fost antrenat inca de mic sa-i depasesti pe alţii, sa obţii cat mai multe bunuri.

Editat Septembrie 3, 2012 de Redondo

[Athmy 2564]

Tu ai dreptate, daca toti oamenii bogati ar dona 1% din averea castigata anual, pentru o cauza mai buna, in virtutea acestor argumente, cum ca succesul unora creeaza disproportii de averi si polarizarea bogatiei la o patura relativ restransa a populatiei, lumea ar fi mult mai buna si mai departe de auto-distrugere si razboaie economice si politice. Si ar fi mai sanatoasa din punct de vedere etic, ar exista un pic mai multa fericire si incredere dpdv social.

Editat Septembrie 3, 2012 de Athmy

[Abbie M. 6295]

de multe ori, ne construim fericirea pe seama suferinţei altor oameni. dăm dovadă de o insensibilitate/nepăsare oribilă.

 

O tema excelenta de gandire. N-am putut sa ma abtin sa postez.

 

Exemplele date de tine pot parea exagerate pentru ca sunt lucruri atat de comune in viata de zi cu zi incat cei mai multi le iau drept normale, desi facand asta refuza sa ia in considerare o ipoteza, si anume ca s-ar putea sa fie ceva in neregula cu intreg sistemul, chiar daca li se pare normal pentru ca e tot ce cunosc si au crescut in spiritul competitiei.

 

Supravietuirea spirituala pleaca tocmai de la atitudinea ta, din punctul meu de vedere.

Nu neaparat de la a iti asuma vina pentru posibilele consecinte ale reusitelor si bucuriilor tale; la urma urmei toti incercam sa supravietuim si atata timp cat nu avem cunostinta prejudicierii cuiva, putem dormi linistiti, pentru ca orice ne-am imagina ramane la nivelul ipotezelor ce nu corespund neaparat cu realitatea.

 

Insa atitudinea ta e foarte buna, in sensul de a nu trece mecanic prin sistem, de a te opri si a medita la fiecare imprejurare prin care treci, nu numai din punctul tau de vedere dar si al altora. Asta le lipseste multora in ziua de azi, din graba, oboseala, superficialitate sau mai stiu eu ce. Empatia e un lucru extraordinar, mai ales intr-un tip de societate in care incepe sa intre in pamant.

 

Meditatia, constientizarea faptului ca suntem fiinte sociale si ne afectam unii pe altii chiar si indirect, e un lucru foarte important, oricum l-ar percepe majoritatea. Asta nu inseamna ca omul va renunta la datoria lui de a se mentine in viata sau de a isi sprijini material familia, ci ca e capabil sa reflecteze asupra competitiilor care ii sunt cu adevarat necesare si asupra efectului pe care faptele lui il au in general asupra altora.

 

Pana si aceasta constientizare, daca ar deveni un fenomen raspandit, ar imbunatati orice societate substantial, pentru ca ar scoate oamenii din mentalitatea egocentrica si i-ar plasa intr-un tablou mai mare, unde ar putea sa se ajute unii pe altii si sa supravietuiasca impreuna. Pana si sa recunoasca existenta altora, in sensul de a medita la ea, e greu pentru unii, d-apoi sa recunoasca faptul ca nevoile altora sunt egale cu nevoile lor.

 

Inovatia, revolutia in gandire se produce in momentul in care omul incepe sa se uite in jur si nu mai actioneaza mecanic, ca si cand sistemul in care traieste ar fi fost lasat de sus precum circuitul apei in natura. E o realitate organizata artificial, care ar putea fi modificata si chiar inlocuita, cu suficienta vointa.

 

Constientizarea faptului ca inainte sa fim cetateni ai statului X, angajati ai firmei Y sau ai organizatiei Z, suntem oameni, e primul pas si cel mai important spre evolutie, si ne propulseaza afara din tipar, facandu-ne capabili, daca nu de mai mult, sa transmitem idei care sa dea de gandit. :)

Editat Septembrie 4, 2012 de Ruaraidh

[Htenesa 1817]

eu doar