Sari la conținut
Forum Roportal
Redondo

Obtinerea fericirii pe seama suferinţei altora

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Asta e un caz particular, pentru ca nefericirea nu a cauzat-o beneficiara fericirii, nefericirea exista deja in ecuatie. In alte conditii, extragerea sotului ar fi practic imposibila.

Frumos! Subscriu. :)

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Eu nu am nimic impotriva ganditului, doar incerc sa atrag atentia asupra unor ipoteze gresite de la care a plecat rationamentul topicului.

In primul rand rationamentul a plecat din start catre privitul partii goale a paharului.

 

 

Uneori pare a fi jumatatea goala a paharului, alteori iti dai seama ca paharul ar putea fi pe trei sferturi plin, si e doar jumatate. E bun optimismul dar cu masura.

 

Exista in ultimul timp cel putin in economie o incercare de depasire a granitelor gandirii de tip traditional, capitalist-egoist, care spune ca ma intereseaza doar profitul. In ultimul timp s-a admis ca pentru a fi competitiva, o economie este interesata de toti actorii: salariati, banci, furnizori, clienti, stat, comunitatea, si ca exista o responsabilitate pentru toti acestia, intr-o masura mai mare sau mai mica. Vederile conflictuale trebuiesc impacate pentru a merge spre mai bine. De asemenea, se acorda importanta sporita si implicarii firmelor in acte caritabile, umanitare, pentru ca se spune ca o entitate/individ, ca sa aiba succes, utilizeaza din resursele liminate ale mediului, social si ecologic. Una este sa stai cu mainile in san, nu produci nu consumi, si alta sa ai activitati care ocupa spatiu, uzeaza, polueaza, aglomereaza, raspandesc noxe, consuma resurse epuizabile, chiar daca sunt platite. Un pret care nu se ia in calcul este ne-sustenabilitatea pe termen lung. De aceea orice economie care se respecta trebuie sa fie responsabila si sa dovedeasca o sporita grija pentru mentinerea acestor valori pe care societatea pe ansamblu i le furnizeaza pe gratis aproape si pentru care trebuie sa contribuie readucand pe cat se poate echilibrul si despagubingu-i pe cei aflati in situatia de a duce lipsa unui trai decent.

 

Aceasta ar fi vizunea etica, care o depaseste pe cea sociala, care la randul ei o depaseste pe cea pur economica. Deci daca s-a ajuns ca pana si in economie sa vorbim de etica, si sa fie chiar la rang inalt, poti sa fii sigur ca acele ipoteze de ti se par tie asa de inutile si de puerile, ar merita o tratare mai serioasa decat par la prima vedere.

Editat de Athmy
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

de multe ori, ne construim fericirea pe seama suferinţei altor oameni. dăm dovadă de o insensibilitate/nepăsare oribilă.

 

 

in sport, bucuria obtinută din castigarea unui meci vine totodată cu suferinţa pe care o va trăi adversarul. cum poţi tu ca un om integru/echilibrat sa te bucuri cand vezi ca ai provocat suferinţă cuiva ?

Nu există sportiv care să nu fi pierdut niciodată. Înainte de a învăţa să învingi, înveţe să pierzi, e o lecţie utilă. Înfrângerile, oricât de dureroase, sunt şi un prilej de reevaluare a propriului potenţial. Dar şi până la acea înfrângere, sportivii au mers pe un drum presărat şi cu multe succese. Să zicem, la J.O. Cel care pierde în finală este supărat, fireşte. Dar s-a bucurat, la rândul său, când a ajuns în finală, când a trecut de primul tur, când s-a calificat pentru Jocurile Olimpice. Peste câteva luni suferinţa înfrângerii se va estompa şi va rămâne mândria de a fi fost acolo.

Noi, cei de pe stadioane sau de acasă, trebuie să-i aplăudăm şi pe învinşi, dacă au jucat cu onoare, eventual să vărsăm o lacrimă împreună.

la locul de munca, tu ai ocupat locul cuiva(putea fi altcineva in locul tau).

Câtă vreme nu am ocupat acest post prin fraudă, sau sistemul de Pile, Cunoştinţe, Relaţii încă activ în România, nu am remuşcări de felul acesta, şi iată de ce:

Am susţinut un concurs, la care am fost mai bine pregătit decât alţii. Poate am muncit mai mult, poate am avut mai multă experienţă, dar nu a fost o întâmplare. Dacă nu eram eu, pe postul meu era o persoană mai slab pregătită. Poate era mai bine pentru acea persoană, dar era mai rău pentru miile de elevi pe care i-am învăţat.

La fel, într-o companie privată. Ai fost ales pe baza unor criterii strabilite de firmă. Dacă nu erai tu, era altcineva mai slab pregătit. Poate era mai bine pentru el, dar poate compania ar fi dat faliment şi şi-ar fi pierdut locurile de muncă mult mai multe persoane care ar fi intrat apoi în depresie, bla-bla-bla.

Pentru cei care nu au intrat pe baza meritelor personale, trebuie să tragă alţii, în acest caz cele spuse de tine sunt adevărate: ruşine celor care trişează în sport sau în viaţă.

Editat de Marinel
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Înainte de a învăţa să învingi, înveţe să pierzi, e o lecţie utilă.

 

A învata (memoriza/repeta) si a studia (analiza/întelege), nu e acelas lucru.

 

Poate era mai bine pentru acea persoană, dar era mai rău pentru miile de elevi pe care i-am învăţat.

 

Ce au învatat din ce i-ati învatat, asta ramâne de vazut ! :king:

 

Învatamântul a devenit o adevarata problema în tarile post comuniste si occidentale, decând s-a descoperit ca memoria repetitiva castrata de spiritul critic si de analiza reflexiva constituie 80% din cei ce au reusit cu brio studiile lor repetitive. :smartass::spike:

 

Cum robotica omului are limitele ei, tehnologia ne-a mai fabricat si proteze/programe informatice pe masura.

 

stickers-pour-clavier-d-ordinateur.jpg

Editat de GeoFiloRo
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×