Jump to content
Forum Roportal
impresie

Subiectivitatea

Rate this topic

Recommended Posts

Să filosofăm asupra afirmatiei: Subiectivitatea este o componentă a imaturitătii.

 

Am văzut că unii sunt suspectati de inventarea definitiilor. Le atasez pe cele ale cuvintelor in cauză si pe cele aferente lor.

 

_________________

 

**

 

Subiectivitate s.f.

> Insusirea de a fi subiectiv (2); atitudine subiectivă, părtinitoare faţă de cineva sau ceva; subiectivism (2)

 

Subiectiv, -a, subiectivi, -e, adj.

> 1. (Fil.) Care are loc in constiintă (individuală sau colectivă)

> 2. Care tine de subiectivism (1)

> 3. Care tine doar de părerea personală, necorespunzătoare realitătii, a cuiva; lipsit de obiectivitate; părtinitor.

 

Subiectivism s.n.

> 1. Orientare filosofică idealistă care neagă existenta lumii obiective, reduc

Share this post


Link to post
Share on other sites

Subiectiv, -a, subiectivi, -e, adj.

> 1. (Fil.) Care are loc in constiintă (individuală sau colectivă)

 

Dupa definitia asta, totul e subiectiv, din moment ce totul se petrece in constiinta. A fi matur presupune a te forma, a te desavarsi, dar nimeni nu se poate lepada de constiinta sa, si de propriile ganduri.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Subscriu la ideea ca totul este subiectiv deoarece obiectivitatea nu exista.

 

Pentru a intelege daca subiectivitatea merita sau nu analizata ca ceva diferit de conditia naturala a omului (daca luam in considerare ipoteza ca omul poate fi subiectiv sau obiectiv), analizam mai intai obiectivitatea.

Termenul e folosit foarte des in discutii, fara a fi analizat.

 

OBIECTIVITÁTE s. f. 1. Însușirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparțialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv). (DEX)

IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] – Din fr. impartial.

 

Hai sa analizam conceptul de ''apreciere justa''.

 

Omul poate fi considerat obiectiv sau subiectiv de catre cei din jurul lui in conformitate cu sistemele de referinta la care se raporteaza ei, nu el.

Sistemele de referinta difera mult de la un grup la altul, deci si ''legile universale'' a caror respectare l-ar face pe om obiectiv.

 

De pilda, un om poate fi intrebat cum apreciaza o anumita realitate, ca fiind pozitiva sau negativa.

In multe situatii asta e un raspuns complex.

Va enumera cateva motive pentru care e pozitiva si alte cateva pentru care e negativa.

Va sa zica va fi considerat obiectiv, pentru ca analizeaza ambele fatete ale problemei.

Dar criteriile dupa care analizeaza sunt tot subiective, se bazeaza pe cunostintele si principiile lui sau ale unui grup din care face parte.

 

In concluzie obiectivitatea fiecaruia depinde de limitele lui la un moment dat (dpdv al cunostintelor) si de principii, care sunt subiective si variaza in functie de factori cum ar fi varsta, religia, perioada istorica, zona in care traieste etc.

 

Si omul e intotdeauna limitat; prin urmare nu poate fi complet obiectiv. Daca nu e obiectiv, e in mod clar subiectiv.

Edited by Finnian
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Să filosofăm asupra afirmatiei: Subiectivitatea este o componentă a imaturitătii.

 

Am văzut că unii sunt suspectati de inventarea definitiilor. Le atasez pe cele ale cuvintelor in cauză si pe cele aferente lor.

 

Altii sunt suspectati ca repeta definitiile ca la scoala si universitate, doar sa treaca timpul si examenele. Si roata a fost inventata c

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Un om poate reusi sa fie cat mai obiectiv in propria-i subiectivitate, niciodata nu va putea fi pur obiectiv.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

De multe ori, daca nu in cele mai multe cazuri, un copil e mai obiectiv decat 10 adulti la un loc.

 

cred ca nu mai trebuie sa explic de ce.

Eu gasesc ca subiectivitatea nu tine de maturitate, ci de capacitatea de a te detasa de o problema.

Niciodata nu poti sa fii prea obiectiv. Suntem limitati, asta este.

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Subiectivism

Orientare filosofică idealistă care neagă existenta lumii obiective, reducând realitatea la constiinta pe care subiectul o are despre aceasta.

În privinţa subiectivismului, cunoşti cugetarea lui Protagoras, care spunea că "omul este măsura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt pentru că sunt, şi a celor ce nu sunt pentru că nu sunt". Acesta a anticipat cu circa 2400 de ani principiile mecanicii cuantice ale lui Schrödinger şi Heisenberg, în privinţa superpoziţiei şi nonlocaţiei particulelor elementare. Acestea pot fi simultan într-un singur loc, sau în mai multe, până când cineva le determină proprietăţile.

 

Această proprietate a lumii celor mici, se manifestă şi în macrocosmosul nostru cotidian. De exemplu, un obiect sau o situaţie conţin simultan proprietăţile "frumos" şi "urât", până în momentul când cineva "le măsoară" prin intermediul intelectului. În funcţie de conştiinţă, cele două concepte (frumosul şi urâtul) colapsează pentru a deveni doar unul singur.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

 

La fel si cu subiectiv-obiectiv. Cand un lucru e analizat de constiinta, devine doar subiectiv. Poate obiectivitatea e ceva inaccesibil.

Edited by Renaissance'91
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×