De ce nu ne acceptam?

[The Bitch 15151]

Chiar si incercarea de a impune o opinie este absurda. Nu poti impune nimanui sa fie deacord cu tine, ca atare este inutil sa incerci sau sa-ti doresti acest lucru.

Cineva aici spunea ca o contradictie nu inseamna impunere sau incercarea de a impune, la care eu adaug ca o contradictie este pur si simplu expunerea opiniei proprii. Unii o fac calm, altii mai vehement, dar tot aia este : expunere de opinie nu impunere.

 

Eu sunt o persoana practica si analizez lucrurile prin prisma potentialului lor de aplicare practica nu filosofica. Urasc sa filosofez.

Dpdv practic impunerea unei idei sau opinii este imposibila. Poate daca ii tii respectivului un pistol la tampla, dar nici atunci. Va fi deacord cu tine din frica, nu din convingere.

Editat Octombrie 23, 2011 de Naeema

[Renaissance'91 6088]

 

Please do tell. :roll:

 

Cand ti se spunea ca Doamne-Doamne te trazneste daca faci ceva rau, ai crezut. Ai intrebat, ai incercat sa vezi daca asa e, dar mai intai ai acceptat. Adica, ideea ti-a fost impusa. La fel si cu celalalte idei. Asta e fundatia. Fundatia a ceea ce devenim mai tarziu este asadar, impusa de altii.

 

Ceea ce tu devii mai tarziu, cladesti pe aceasta fundatie. Bine, o sa spui ca acum nu mai crezi in D-zeu. Ok, dar credintele nu sunt ceva ce stergi cu buretele. Simtul moral, anumite ramasite de spiritualitate, si altele raman. Doar ca nu le mai privesti prin prisma conceptului de D-zeu. Pe scurt, ne dam seama ca nu ne convin anumite lucruri, si le schimbam. Dar cat de bine stii care sunt lucrurile care iti convin sau nu la tine ? Cu totii suntem altfel decat am vrea sa fim. Toti suferim, mai mult sau mai putin, din cauza anumitor conceptii care ne-au fost impuse candva. Pentru ca acele conceptii nu reprezentau de fapt, realitatea in care noi simtim nevoia sa traim.

 

Acum, privesti in urma si iti dai seama de asta. Vei spune, bine, acum suntem adulti, e alta treaba. Dar peste 30 de ani o sa spunem la fel. Cat timp suntem nemultumiti de ceva, frustrati, inseamna ca e ceva acolo pe care nu il acceptam, iar daca nu il acceptam, inseamna ca mai mult sau mai putin direct, ne-a fost impus de mediu. Percepem acel ceva intr-un mod care pe noi ne afecteaza. Ori schimbam perceptia asupra acestui lucru, ori traim cu ea asa.

 

Omul mereu descopera, pe parcursul vietii sale, ca a crezut in naluci, ca a fost imatur, etc. La fel cum in copilarie nu aveai capacitatea de-a constientiza ce anume iti e impus, nici acum nu suntem 100 % selectivi. Crezi in ceea ce citesti. Tu poti crede ca esti rigida in gandire, ca ai crezurile tale si numai ale tale, dar ele sunt preluate de multe ori din mediu. Poate nu de la televizor, poate nu din prima sursa care-ti pica in mana, dar pana la urma e preluat. Intre om si lume, singura bariera e filtrul constiintei.

 

Credintele pe care le ai acum, peste 10 ani poate le vei schimba. Vei ajunge la concluzia ca ori sunt false, ori ca merita adjustare. Oricum o dam, aceste lucruri sunt foarte dinamice, nu traieste nimeni cu ideile sale de nestramutat, si nici nu e recomandabil. Ca insasi acele idei, poate nu sunt strict ale lui. Multi oameni ajung la batranete sa creada ca au suferit din cauza lipsei de experienta.

 

Pai, experienta e ceva cumulativ. Daca aduni falsuri, le vei atrage ca un magnet. Pentru ca adunand ceva fals, tu vei privi prin prisma lor, si vei actiona pe baza lor. Toti actionam pe baza experientei si convingerilor. Experienta e o suma de invataturi pe care le tragem in urma evenimentelor. Acele invataturi devin convingeri. Dar modul in care interpretam aceste invataturi poate fi fals si deci nu vei ajunge decat la convingeri false, care vor actiona ca un magnet. Inainte sa ti se formeze o bariera mai selectiva, aduni tot ce vezi. Pe baza lor, tu te descurci. Iti dai seama ce necesita adjustat si o faci. Dar nu e de-ajuns, pentru ca perspectivele sunt multiple. Din fiecare experienta inveti ceva. Insa asta e un proces ce nu se termina niciodata. Ca adult esti mai selectiv, dar nu in toate privintele, parerea mea.

 

Ca sa ajung la final, unii oameni din cauza unor convingeri false, gresite, pot sa adopte prea usor convingerile altora. Iar unii se pricep sa si le impuna.

 

Priveste in jur : mass-media, internet, ziare de 2 lei, si pe langa toate acestea, oameni care cred in ele. Mai putem spune ca o opinie nu se poate impune ? Se poate impune orice, atat timp cat bariera aia de care vorbeam e slaba. Daca omul doarme, si nu e atent la cum isi integreaza toate aceste opinii si idei din jurul lui, el adopta tot felul de lucruri care ii pot sau nu face bine.

 

Nu poti impune nimanui sa fie deacord cu tine, ca atare este .inutil sa incerci sau sa-ti doresti acest lucru.

 

Nu poti impune cuiva sa fie deacord cu tine frontal... Adica daca merg la unul si ii spun : "ba, fii deacord cu mine" normal ca nu tine.

 

Dar te poti impune prin multe : autoritate, statut social ( ala e destept, stie ce spune ), tehnici de manipulare ieftina ( destule exemple ).

 

Chiar si frica e buna, pentru ca toate comportamentele umane se invata. Unii invata sa spuna DA, din teama. Cu timpul le intra in instinct.

 

-----------------------------------

 

Ne place sau nu, totul e filozofie. Totul tine de conceptele pe care le urmezi, cum le definesti, etc. Nu consider ca un filozof nu poate fi si om pragmatic. Cred ca sunt oameni foarte pragmatici filozofii, dar nu aia care fac filozofie gratuita. (asa cum mai fac si eu uneori, dar aici nu e cazul)

 

Tu cand spui ca esti pragmatica, adopti filozofia pragmatismului :) E tot un mod de-a privi lucrurile, deci e o filozofie.

 

Nimeni nu-si expune o parere vehement, o face pentru ca vrea sa fie acceptata. Sunt oameni care nu accepta sa nu le dai dreptate. Ce urmaresc ei ? Ce urmaresc oamenii care spun ca doar ce zic ei e realitate, restul baliverne ? Urmaresc sa te faca pe tine sa crezi acest lucru, ca altfel nu s-ar obosi.

Editat Octombrie 23, 2011 de Typhon

[Miercuri_ 1954]

 

Am plecat de la banala dorinta de impunere a ideilor intr-o contradictie si am ajuns la filozofia "impusului" :). Nu era vorba de impunere, obligare, desi exista si aia din punct de vedere practic (ex: educatia de la parinti) era vorba de dorinta de impunere a opiniei care este, de fapt, scopul contradictiei. Exista si o vorba, pe care sigur ai auzit-o: "Si-a impus punctul de vedere sau ti-ai impus punctul de vedere". Expunerea de care zici tu este cand ai o parere in contradictie cu alta parere, dar nu te contrazici cu autorul ei, incercand sa argumentezi ca ai dreptate.

Editat Octombrie 23, 2011 de Gheorghita123

[Allexandrra 8936]

Totul tine de conceptele pe care le urmezi, cum le definesti, etc. Nu consider ca un filozof nu poate fi si om pragmatic. Cred ca sunt oameni foarte pragmatici filozofii, dar nu aia care fac filozofie gratuita. (asa cum mai fac si eu uneori, dar aici nu e cazul)

 

Filosofii adevarati sunt oameni foarte pragmatici. Doar ca isi pierd foarte mult timp (uneori intreaga viata) cu definirea conceptelor si cu (sur)prinderea fragmentelor de realitate in acele concepte. Dupa aia punerea conceptelor in acord unele cu altele, astfel incat sa nu iasa contradictii interne, incoerente, incompletitudini. Mare bataie de cap si mult timp necesar pt. aceasta aventura. Adica ramane putin timp pt. viata. Leibniz visa la un sistem cu ajutorul caruia, spera el, doi filosofi aflati in dezacord asupra unei probleme sa poata stabili de partea cui e dreptatea asezandu-se la masa si facand cateva calcule pe baza unor formule exacte, asa cum ar face doi contabili. Cam de pe aici se pare ca a pornit ideea computerului.

 

 

 

[blackbeard 2241]

Apropo de topic :

 

http://www.youtube.com/watch?v=e8-VVaoUNAo

[Saharian 1567]

Chiar si incercarea de a impune o opinie este absurda.

 

gresit - total gresit

 

deschizatorii de drumuri sunt oameni care si-au schimbat parerea atunci cand faptele opiniei au cerut schimbare ...

 

rari .... DA

 

absurzi ? :think:

 

absurzi suntem noi - cei multzi

[Renaissance'91 6088]

Leibniz visa la un sistem cu ajutorul caruia, spera el, doi filosofi aflati in dezacord asupra unei probleme sa poata stabili de partea cui e dreptatea asezandu-se la masa si facand cateva calcule pe baza unor formule exacte, asa cum ar face doi contabili. Cam de pe aici se pare ca a pornit ideea computerului.

 

Cat de interesant ! Sa folosesti singurul canal care transporta informatia nedeformabila, ratiunea, pentru a comunica autentic, ca de la spirit la spirit. Nemaifiind limbajul cel prin intermediul caruia faci acest transfer, lucrurile ajung nedeformabile. E interesant, dar necesita niste conventii foarte fixe asupra granitelor unui concept. Si de unde mai pui si faptul ca sunt asa de multe care se intersecteaza, sau sunt doar nuante diferite ale aceluiasi lucru.

 

Probabil s-ar putea face asta computerizat. Sa comunicam de la constiinta la constiinta, nu prin cuvinte, ci prin transpunerea in limbaj matematic a continutui fiecaruia. Astfel, limbajul obisnuit nu mai poate deforma nimic. Eu totusi ma gandesc ca noi oamenii suntem fiinte care gandim in termeni de relativ. Asta chiar si cand folosim matematica. Probabil sunt limite pe care nici matematica nu le poate duce. Ca sa nu mai spun ca ar trebui calculatoare cuantice pentru asemenea sarcina-monstru.

 

Ca fapt divers, fiecarui limbaj i se poate atribui o entropie informationala, numita Shannon. Aceasta indica gradul de complexitate al limbajului respectiv.

Constiinta ar prezenta undeva, dupa unii autori, o entropie Shannon de circa 10²² unitati pe cand limbajul uman ar avea in jur de 10⁹. Delfinii comunica intre ei folosind un limbaj ce are entropia informationala cam de 10⁴. Nu imi cere date concrete, pentru ca am uitat de unde le stiu...:D Dar sunt sigur pe valori, retin mult mai bine cifre si rationamente decat cuvinte.

 

Oricum, se remarca cat limiteaza limbajul uman din complexitatea constiintei sale. Cuantic, s-ar putea insa directiona toata informatia.

Editat Octombrie 23, 2011 de Typhon

[Salvie 11567]

traiasca google :focus:

 

cred ca m-am plictisit... :roll:

[Renaissance'91 6088]

Imi gasesti pe google ce am scris eu si te felicit :)

Editat Octombrie 23, 2011 de Typhon

[Allexandrra 8936]

traiasca google :focus:

 

Nu e de pe google, Salvioara. Am stat dupa ce am scris postul cateva minute sa imi amintesc de unde am informatia. Pe care am retinut-o exact. Intre timp, mi-am amintit. Daca vrei, iti trimit cartea in pdf.

 

 

 

 

 

Oricum, se remarca cat limiteaza limbajul uman din complexitatea constiintei sale. Cuantic, s-ar putea insa directiona toata informatia.

 

Limbajul uman e superior tuturor celor cunoscute. Dar are limitele sale. Rational, da, se poate comunica prin limbaj formalizat (eliberat de nuante si erori) foarte bine. Dar tot nu poti surprinde intreaga realitate umana. O fi din cauza constiintei, a faptului ca emotiile nu pot fi introduse in acest limbaj, nu stiu... ma mai gandesc. Sau caut pe google.