Iubire falsa si iubire adevarata

[Athmy 2564]

Cred ca daca un om viseaza si isi urmeaza visul, are anumite nevoi mai inalte pe care nu si le poate exprima/implini altfel. Merita sa visam ca sa nu cadem in pesimism. Si luciditatea este buna, dar uneori ea ne pastreaza prea cu picioarele pe pamant si seamana a amaraciune. E ca si cand ai fi o pasare cu aripi taiate, care se bucura ca are totusi picioarele crutate.

[Hypathia 2114]

dar vezi Haydn ca lynxul spune ca dragostea autentica poate intra la categoria "a fost" si atat.

Eu cred ca lynxul si Sicily discuta despre autenticitatea versus mimetismul relatiilor incheiate? Daca sunt incheiate, cum sa le consideram, mimetice sau autentice? Eu consider, ca si lynxul, ca o iubire autentica poate fi si una incheiata. Poate pur si simplu s-a incheiat o perioada din viata noastra cu acea iubire. E discutabil.

[Aseneth 15]

Cred ca daca un om viseaza si isi urmeaza visul, are anumite nevoi mai inalte pe care nu si le poate exprima/implini altfel. Merita sa visam ca sa nu cadem in pesimism. Si luciditatea este buna, dar uneori ea ne pastreaza prea cu picioarele pe pamant si seamana a amaraciune. E ca si cand ai fi o pasare cu aripi taiate, care se bucura ca are totusi picioarele crutate.

 

 

cum adica? sa ma visez Alba ca Zapada ca sa nu ma simt ratata?

[lynxul_negru 3207]

1. Nu, nici cei cu picioarele pe pamant nu ii cunosc cu adevarat pe cei pe care ii iubesc. De-asta ziceam ca intre ei si Don Quijote e o diferenta de grad.

 

2. Cu privire la romanele cavaleresti din vremea lui Cervantes, in ele a fost valorizat spriritul nobil, sufletul ales, curajul pus in slujba unor cauze inalte. Cum altfel ar fi putut fi cultivate aceste valori? Eu am invatat despre onoare si solidaritate in clasa a III-a de la Alexandre Dumas. Sa fi fost acesta un lucru rau? Si eu am momente de dezamagire cand, la aceasta varsta matura, ma gandesc ca numai despre onoare nu trebuia sa invat la 9 ani, cum o fi avut si Cervantes cand s-o fi izbit de niste realitati dure, dar in felul acesta oameni isi cladesc viata pe valori. Paradoxal, cu ajutorul unor iluzii. Sa fie intr-adevar acestea niste iluizii?

 

1. Si eu zic ca toate diferentele in cazul subiectului nostru sunt doar de grad.

 

2. Mintea omeneasca are capacitatea sa lucreze in aceeasi masura cu perceptia realitatii si cu constructe ipotetice. De aceea putem invata lucruri despre onoare si camaraderie din carti si nu numai din realitate, de aceea la al cincilea volum din Winnetou un om normal este impresionat pana la lacrimi de moartea personajului. Ne-am atasat de un personaj care este o iluzie, dar atasamentul este real. Omul se poate atasa uneori de persoane, alteori de persoane in care recunoaste anumite concepte pe care de mic le-a invatat si pretuit, iar alteori probabil chiar de concepte si mai putin de persoana respectiva.

 

3. Dealtfel, aproape in intregime felul in care simtim dragostea, o percepem si o exersam depinde de cultura in care traim (de la felul in care declaram iubirea, unde ne ducem cu iubita/ul, cum ne sarutam, cum ne imbracam cand iesim cu ea/el, pana la felul cum suferim cand nu este aproape). La extrem putem considera ca si dragostea este o atitudine culturala invatata. Daca un copil e infiat la 6 luni de o familie de eschimosi care traieste la capatul pamantului in Alaska, el va vedea dragostea altfel decat o vedem noi.

[Renaissance'91 6088]

dar vezi Haydn ca lynxul spune ca dragostea autentica poate intra la categoria "a fost" si atat.

Eu cred ca lynxul si Sicily discuta despre autenticitatea versus mimetismul relatiilor incheiate? Daca sunt incheiate, cum sa le consideram, mimetice sau autentice? Eu consider, ca si lynxul, ca o iubire autentica poate fi si una incheiata. Poate pur si simplu s-a incheiat o perioada din viata noastra cu acea iubire. E discutabil.

 

Era doar o definitie...Normal ca pot exista relatii de o viata care sa nu fie autentice niciun pic.Si invers.Dar daca o relatie a fost autentica de ce s-ar fi destramat ? Poti avea ceva mai bun decat "autentic"? Nu cred ca e asa de usor de gasit o asemenea chestie ca sa reununti la ea.Cred ca cei care considera ca dragostea autentica "a fost" si atat sunt patrunsi un pic de nostalgie si idealizare...stii tu, idealizezi ce-ai avut si nu mai ai...

 

1. Si eu zic ca toate diferentele in cazul subiectului nostru sunt doar de grad.

 

2. Mintea omeneasca are capacitatea sa lucreze in aceeasi masura cu perceptia realitatii si cu constructe ipotetice. De aceea putem invata lucruri despre onoare si camaraderie din carti si nu numai din realitate, de aceea la al cincilea volum din Winnetou un om normal este impresionat pana la lacrimi de moartea personajului. Ne-am atasat de un personaj care este o iluzie, dar atasamentul este real. Omul se poate atasa uneori de persoane, alteori de persoane in care recunoaste anumite concepte pe care de mic le-a invatat si pretuit, iar alteori probabil chiar de concepte si mai putin de persoana respectiva.

 

3. Dealtfel, aproape in intregime felul in care simtim dragostea, o percepem si o exersam depinde de cultura in care traim (de la felul in care declaram iubirea, unde ne ducem cu iubita/ul, cum ne sarutam, cum ne imbracam cand iesim cu ea/el, pana la felul cum suferim cand nu este aproape). La extrem putem considera ca si dragostea este o atitudine culturala invatata. Daca un copil e infiat la 6 luni de o familie de eschimosi care traieste la capatul pamantului in Alaska, el va vedea dragostea altfel decat o vedem noi.

 

Corect, corect si iar corect

[lynxul_negru 3207]

E o problema daca ne scapa ceva din viata lui psihica? Eu zic ca e o problema daca nu ne scapa nimic!

O relatie sanatoasa de cuplu arata asa:

 

daca cele doua cercuri tind sa se suprapuna, inseamna ca relatia devine patologica. Inseamna ca ne confundam cu celalalt, ca nu ma avem individualitate, ca nu mai suntem distincti.

E chiar bine ca nu il cunoastem pe celalalt in profunzime si asta nu numai pentru farmecul imprevizibilului, ci si pentru faptul ca nu lasam astfel sa se instaleze dependenta.

 

Nu este o problema, dimpotriva. Vroiam doar sa afirm ca este inevitabil ca in orice dragoste sa apara o doza de indragostire de o iluzie sau de o doza de iluzie, deoarece e inevitabil sa nu stim totul despre partener/a. Prin urmare iubim o imagine care are 70% zona cat de cat clara si 30% o imagine incetosata, iluzorie. Proportiile pot varia dupa fiecare in parte :)

[Hypathia 2114]

As fi de-acord cu asta daca as considera ca "visurile" sunt chiar ale noastre.Se tot discuta despre meme pe-aici pe undeva.Totul e mema mai mult sau mai putin...

Si eu sunt pentru "luciditate".Dar asta doar atunci cand se mai poate face ceva.

 

Visul lui era inspirat de romane cavaleresti.Ale noastre sunt inspirate de ce anume ? Tot de ceva prefabricat, sigur.

Sa ne gandim mai bine...de ce vrem, simtim nevoia sa iubim "autentic" ? In fond diferenta intre ele e de clasificare.Tot egoismul primeaza cumva in ambele categorii de iubire.

Da, interesanta problema. :good:

de unde stim daca idealurile si dorintele sunt ale noastre? Si cand s-au format prima data si cu ce ocazie? De unde le-am preluat?

Viziunea cu memele lui Dawkins e putin cam extremista. Da, totul e mema, dar unele meme sunt ok. De exemplu (ca sa reiau o replica mai veche... Allexandra, fii pe faza! ;) ): "M-am gandit ca somnul in sine nu e mema, doar conceptul de somn. Dar cufundarea in somn nu e(...). Orice lucru la care meditezi singur (si despre care nu ti-a vorbit nimeni inainte) nu e mema. Dar odata ce incerci sa comunici acel lucru, in momentul in care il imbraci in concept, devine mema."

 

Consider ca stim ca un ideal este al nostru nu numai dupa trece testul timpului, ci si daca rezoneaza profund cu fiinta noastra. Pentru asta e nevoie de autocunoastere.

[Renaissance'91 6088]

Nu este o problema, dimpotriva. Vroiam doar sa afirm ca este inevitabil ca in orice dragoste sa apara o doza de indragostire de o iluzie sau de o doza de iluzie, deoarece e inevitabil sa nu stim totul despre partener/a. Prin urmare iubim o imagine care are 70% zona cat de cat clara si 30% o imagine incetosata, iluzorie. Proportiile pot varia dupa fiecare in parte :)

 

Cat timp perceptia este limitata intotdeauna vor exista credinte in iluzii.

Capacitatea de-a iubi este si ea conditionata de perceptie.

 

Consider ca stim ca un ideal este al nostru nu numai dupa trece testul timpului, ci si daca rezoneaza profund cu fiinta noastra. Pentru asta e nevoie de autocunoastere.

Si eu consider la fel.Doar ca aici pot aparea mici hibe.Cat despre faza cu memele,da.Ceea ce inteleg eu din chestia asta e ca noi oamenii aprofundam lucruri, concepte, idei pe care nu le intelegem.(adica meme).Si nu le intelegem pentru ca le-am preluat fara sa le trecem prin filtrul gandirii proprii, asa cum a facut cel ce a transpus ideea in conceptul care te-a parazitat informational pe tine.

 

Chiar, teoria "memelor" nu e si ea tot o mema ? :lol:

Editat August 17, 2011 de haydn91

[Hypathia 2114]

Poti avea ceva mai bun decat "autentic"? Nu cred ca e asa de usor de gasit o asemenea chestie ca sa reununti la ea.

Da, eu cred ca mai buna si mai facila este autenticitatea cu tine insuti, fata de autenticitatea intr-o relatie, care e greu de atins.

Daca e autentica, de ce s-a destramat? Pot fi multi factori, fie unul din cei doi s-a schimbat, fie amandoi... Eu cred ca daca e incheiata, nu inseamna neaparat ca nu a fost autentica.

Editat August 17, 2011 de Hypathia

[lynxul_negru 3207]

Cat timp perceptia este limitata intotdeauna vor exista credinte in iluzii.

Capacitatea de-a iubi este si ea conditionata de perceptie.

 

Eu nu consider ca iluzia este neaparat ceva negativ :)