Nu merit sa fiu iubita

[_Undying_ 1242]

Refuz dragostea altora. Refuz prietenii. Consider ca nu am dreptul. Iubesc o fata cu care sunt de la varsta de 17 ani, timp in care am avut mai multe relatii cu baieti si barbati, insa nu am reusit sa iubesc decat unul. Pe Ea o cunosc de la 11 ani. Este aerul meu...dar...hei, ce zic eu? Cuvintele sunt mult prea mici, o desacralizeaza. Acum locuim in orase diferite. Ea are prieten. Eu am primit numeroase oferte de la alti barbati, care, desi imi plac si imi surade ideea de a mai avea relatii (pe moment), gandindu-ma mai bine realizez ca a avea o relatie cu altcineva in afara de Ea inseamna bataie de joc, atat fata de mine, cat si fata de Ea. Am fost ca o mama pentru Ea...si pentru El...

Am fost o echipa frumoasa, de neinvins. De un an nu ma mai intereseaza relatiile sexuale cu barbati...si consider ca NU MERIT sa fiu satisfacuta. Ea a mai incercat sa ma convinga, insa eu nu vreau. Numai pe Ea o satisfac, numai Ea are dreptul la asa ceva, eu ma privez cat pot de...sex.

Sunt intr-o stare mizerabila.

 

ai avut un tata oribil?

faci confuzie de roluri

ai nevoie de terapie

[Ninja2 75]

Stai mult sa-ti analizezi problemele? pierzi mult timp cu gandurile sumbre pe care le ai? ai probleme mari cu concentrarea?

[soogee 2866]

Alegerea persoanelor pe care consideram ca "merita" sa le iubim are de multe ori legatura si cu raporturile cu parintii nostri sau alti adulti care ne-au format in copilaria mica (rude, prieteni de familie, vecini).

 

Cateodata nu e un proces care se face la intamplare. De multe ori ne simtim atrasi de cineva care are niste atribute ce rezoneaza profund si subtil in straturile adanci ale fiintei noastre, unde dorm ingropate multe lucruri, dar care totusi ne influenteaza.

 

Xyl., ce relatii ai avut cu parintii sau alti adulti despre care poti sa spui ca au avut un impact deosebit asupra formarii tale in copilarie si pubertate?

[Aseneth 15]

Alegerea persoanelor pe care consideram ca "merita" sa le iubim are de multe ori legatura si cu raporturile cu parintii nostri sau alti adulti care ne-au format in copilaria mica (rude, prieteni de familie, vecini).

 

Eu cand am iubit sau iubesc pe cineva, femeie sau barbat, platonic sau nu, am iubit din prima clipa si cu tot sufletul, nu am "ales" sau "considerat".

 

 

@Xylo : nu te necaji, este ceva trecator. :huggles:

Si scoateti din cap chestia cu "meritatul". Ca sa fii iubita trebuie sa fii iubita pentru tine insati, pentru ca existi pur si simplu, nu pentru ca meriti sau te zbati pentru asta. Da, relatiile se intretin cu efort si rabdare, dar pentru iubire nu trebuie sa dai nimic in schimb, decat tot iubire.

Nu uita! Atat timp cat existi,respiri, traiesti, inseamna ca tot universul , toate legile naturii, ale regnului animal si vegetal, ale fizicii, chimiei, toate legile cunoscute si necunoscute , toate astea considera ca trebuie sa existi. Gandeste-te ca faci parte din tot mediul inconjurator, planeta, oameni, animale, flori , fiinta ta nu traieste doar in limitele corpului tau sau in raza ta vizuala.

Uite o melodie de la mine pentru tine :

http://www.youtube.com/watch?v=n6CU38IBMAE

Editat August 2, 2011 de Aseneth

[Salvie 11567]

Eu cand am iubit sau iubesc pe cineva, femeie sau barbat, platonic sau nu, am iubit din prima clipa si cu tot sufletul, nu am "ales" sau "considerat".

 

 

@Xylo : nu te necaji, este ceva trecator. :huggles:

Si scoateti din cap chestia cu "meritatul". Ca sa fii iubita trebuie sa fii iubita pentru tine insati, pentru ca existi pur si simplu, nu pentru ca meriti sau te zbati pentru asta. Da, relatiile se intretin cu efort si rabdare, dar pentru iubire nu trebuie sa dai nimic in schimb, decat tot iubire.

Nu uita! Atat timp cat existi,respiri, traiesti, inseamna ca tot universul , toate legile naturii, ale regnului animal si vegetal, ale fizicii, chimiei, toate legile cunoscute si necunoscute , toate astea considera ca trebuie sa existi. Gandeste-te ca faci parte din tot mediul inconjurator, planeta, oameni, animale, flori , fiinta ta nu traieste doar in limitele corpului tau sau in raza ta vizuala.

 

:good:

Editat August 2, 2011 de Maybe not

[soogee 2866]

Eu cand am iubit sau iubesc pe cineva, femeie sau barbat, platonic sau nu, am iubit din prima clipa si cu tot sufletul, nu am "ales" sau "considerat".

 

 

Stiu ce zici. In cazul in care acele rezonante exista, ele sunt in marea lor majoritate neconstientizate.

Oamenii sunt intrebati: de ce il/o iubesti? Ce te-a atras? Ei dau raspunsuri vagi, cum ar fi: acel nu-stiu-ce unic, sau un aer de familiaritate (parca il/o cunosteam dintotdeauna), sau calitatile partenerului, completitudinea, etc.

 

Insa tocmai aici poate sa rezide rezonanta secreta: aerul de familiaritate poate fi tocmai rezonanta cu memorii incrustate in psihic, uitate, insa resuscitate de noul stimul.

De aceea e importanta SI o scufundare in peisajul launtric. Ce este acolo? Care sunt structurile de baza?

Care sunt curentii submarini?

 

Sigur, asta nu va putea niciodata explica marele mister. Dar niste indicii interesante poate sa ofere.

[Pierre D. Vara 5581]

xylia, imi esti tare draga. :friends:

Incearca sa accepti mai mult si sa judeci mai putin.Nu te lasa coplesita si amana cat mai mult un final inevitabil.

Pune totul intr-un sertar si nu-l mai deschide. Mai sunt mii de rasarituri si apusuri ce trebuie sa le vezi.

Pe mine ma inveseleste clipul acesta.

 

[MissHyde 43100]

ai avut un tata oribil?

faci confuzie de roluri

ai nevoie de terapie

Cand eu aveam 3 ani, tata se aseza deasupra mea si ma saruta cu limba. Mai tarziu, a devenit idealul meu masculin si deja pe la 8 ani visam ca am relatii sexuale cu el (noaptea, in somn, nu vise cu ochii deschisi). Mai incolo, mi-am dat seama ca el are o groaza de defecte si ca e un rece si un egoist. Totul numai pentru el, prea putin pentru familie. Uneori ma mai gandesc la el ca la un posibil partener sexual, insa a cazut de pe piedestalul pe care a fost.

Ai mei nu s-au inteles niciodata. Mereu s-a spus ca EU SUNT DE VINA: tata a dat-o afara pe mama din camera dupa ce eu m-am nascut: "Copilul asta plange, pleaca cu el de aici, eu vreau sa dorm". De atunci nu au mai dormit impreuna. De asemenea, de la varsta la care el ma saruta pe mine (3 ani), tot cam de pe atunci ei nu au mai avut relatii sexuale.

 

VA MULTUMESC TUTUROR pentru cuvintele incurajatoare. Mai degraba ma ajuta niste persoane de pe internet decat niste unii care, atunci cand te vad pe dinafara, au impresia ca tu nu ai nimic si DOAR FACI FIGURI ca sa fii bagat in seama.

 

Ea seamana cu mine. Este un fel de eu, dar acel eu al meu mai neajutorat si mereu simt nevoia de a o proteja. Ea este printre putinele persoane cu care rezonez, o iubesc pentru mintea ei, pentru faptul ca are dramul ala de "nebunie" pe care il am si eu. Dar acum nu stiu care din noi e mai neajutorata. Cred ca eu, insa mi-e prea greu a recunoaste.

Editat August 2, 2011 de Xylocaine

[Pierre D. Vara 5581]

Ea stie lucrurile acestea?

[MissHyde 43100]

Da, dar din pacate ne aflam la mana lui. Nu are ce sa faca, il injura de fatza cu mine, iar alteori se cearta cu el. Sincer, in loc sa fi suportat un astfel de "tratament" din partea lor, mai bine ar fi divortat. Mama a trecut prin multe (a paralizat cand eu eram mica, insarcinata fiind, apoi a trebuit sa faca avort, fortzata fiind de imprejurari), era profesoara, si una destul de buna, a facut o facultate la care pe vremea lui Ceausescu era greu sa intri...in fine...ea spune ca tata i-a "smuls" totul si o cred, e secatuita, plafonata. De 4 ani nu mai are serviciu, iar noi ne aflam la mana tatalui meu. Eu trec anul al 3-lea la Medicina, am 3 restante si imi vine sa imi iau campii, ma simt paria societatii, nu mai pot, mereu mi se spune "INVATA!INVATA! Te distrezi prea mult, toata ziua stai si fumezi cu prostii tai"...dar CUM...CUM? Cand eu abia de mai reusesc sa dorm, cu tot cu medicamente.

 

Ii iubesc pe amandoi...nu mai vreau sa o mai aud pe mama vorbind urat despre el! Simt ca o iau razna daca mai aud vreun repros...