Refuz dragostea altora. Refuz prietenii. Consider ca nu am dreptul. Iubesc o fata cu care sunt de la varsta de 17 ani, timp in care am avut mai multe relatii cu baieti si barbati, insa nu am reusit sa iubesc decat unul. Pe Ea o cunosc de la 11 ani. Este aerul meu...dar...hei, ce zic eu? Cuvintele sunt mult prea mici, o desacralizeaza. Acum locuim in orase diferite. Ea are prieten. Eu am primit numeroase oferte de la alti barbati, care, desi imi plac si imi surade ideea de a mai avea relatii (pe moment), gandindu-ma mai bine realizez ca a avea o relatie cu altcineva in afara de Ea inseamna bataie de joc, atat fata de mine, cat si fata de Ea. Am fost ca o mama pentru Ea...si pentru El...
Am fost o echipa frumoasa, de neinvins. De un an nu ma mai intereseaza relatiile sexuale cu barbati...si consider ca NU MERIT sa fiu satisfacuta. Ea a mai incercat sa ma convinga, insa eu nu vreau. Numai pe Ea o satisfac, numai Ea are dreptul la asa ceva, eu ma privez cat pot de...sex.
Sunt intr-o stare mizerabila.
