pasarea phoenix 0 Raportează post Postat Noiembrie 18, 2009 Buna !sunt noua pe acest forum si sper sa pot sta de vorba cu oameni care inteleg starile cauzate de spasmofilie si atacuri de panica.Ma lupt cu asa ceva de 13 ani si pana acum nu am contactat nici un medic psiholog sau psihiatru.Lipsa banilor,dar si convingerile mele despre dependenta pastilelor m-au facut sa nu apelez la asa ceva.Dealungul timpului am trecut prin stari din cele mai diverse :palpitatii,amorteli,ameteli,fiori pe spate,stari de agitatie ,de plans,de enervare, si am ajuns la situatii in care mi-e foarte greu sa raman singura acasa, sa merg pe strada sau intr-un magazin de teama sa nu lesin.Am emotii si cand stau de vorba cu cineva, ma rosesc la fata si nu stiu cum sa inchei conversatia mai repede.Am stat internata cand eram mai mica, am facut injectii cu calciu, am luat pastile si iau incontinuare, dar cred ca si corpul s-a obisnuit cu ele si nu isi mai fac efectul.Pe unde am fost medicii mi-au pus cam acelasi diagnostic:spasmofilie,tetanie ,lipsa de calciu.Cei din familie ma sustin,dar numai cel care a trecut sau trece prin asa ceva te poate intelege cu adevarat.Cred ca am nevoie de un sprijin moral mai mult si de aceea am intrat pe acest forum. buna! eu pot sa te sprijin moral,daca doresti.ca sa putem vorbi mai usor si discret iti las adresa empasareaphoenix@yahoo.com.curaj. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ancaza 0 Raportează post Postat Noiembrie 18, 2009 iTI multumesc pentru incurajare. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Februarie 12, 2010 Am citit cateva din postarile de pe acest topic. Am ajuns aici pentru ca azi, o eleva a avut un atac, nu stiu daca de spasmofilie sau panica. Am crezut ca e o gluma a unui coleg de-al ei, care ma avertiza ca fetita adormise. Statea in banca, cu capul in jos, intr-o stare undeva intre lesin si constienta. Ma auzea si deschidea putin ochii. Tremura putin si plangea. Colegii ei mi-au spus ca a mai facut astfel de atacuri. La rastimpuri devenea mai constienta si chiar zambea la glumele pe care le facea colegul ei. Nu cred sa se puna problema ca s-ar fi prefacut. Nu era stresata cu nimic, nu obisnuiesc sa stresez copiii, nu avea un motiv sa simuleze o astfel de criza. I-am sunat mama, care cand a ajuns a ridicat-o rapid de pe scaun sprijinind-o si a scos-o afara, apoi a luat-o acasa. Banuiesc ca acesta e un atac de panica si nu unul de spasmofilie... M-am simtit oarecum depasita de situatie pentru ca nu stiam ce tre sa fac... Ati avut astfel de experiente? Cum le-ati depasit? Sa fi fost intr-adevar un atac de panica? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
_Undying_ 1242 Raportează post Postat Februarie 12, 2010 (editat) M-am simtit oarecum depasita de situatie pentru ca nu stiam ce tre sa fac...Ati avut astfel de experiente? Cum le-ati depasit? Sa fi fost intr-adevar un atac de panica? Probabil e mai senzitiva la glume proaste, desconsiderari etc. Exista psiholog scolar? O scoala ajutatoare poate ar fi de folos, acolo lucreaza psihologi. Oricum sensibilizarea ei s-a petrecut in familie. Cine poate salva toti copiii care se nasc in familii unde rautatea subtila depaseste suportabilitatea acestor copii? Rautatea subtila (ca si agresivitatea pasiva si grija negativa) sunt considerate fleacuri (de catre agresori), sau chiar dovezi de atentie si dragoste. Noi avem CNA. Stirile la televiziunile comerciale sunt prezentate in asa mod ca sa starneasca senzatie si panica, sunt pline de exagerari (cand ningea in bucuresti, jos pe ecran scria "urgia alba"). Sunt copii naivi (si care copil nu e naiv) care crede ca chiar asa e, mai ales cand si parintele savureaza stirea prin prizma a "totul e groaznic". Atacul de panica e la cativa pasi. Editat Februarie 12, 2010 de Thedumbunion Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Februarie 12, 2010 Probabil e mai senzitiva la glume proaste, desconsiderari etc. Exista psiholog scolar? O scoala ajutatoare poate ar fi de folos, acolo lucreaza psihologi. Din pacate nu avem un psiholog scolar. Numai scolile mari beneficiaza de asa ceva... si nici macar nu e o scoala coordonatoare. O sa incerc sa vb eu cu ea. Din cate am vazut, mama nu vrea sa se faca prea mare caz din starea fetei si se pare ca nimeni nu prea ia nicio initiativa... Fata insasi a devenit agitata cand am propus sa chem medicul de la cabinetul din apropierea scolii. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ryea 6 Raportează post Postat Februarie 12, 2010 Probabil e mai senzitiva la glume proaste, desconsiderari etc. Exista psiholog scolar? O scoala ajutatoare poate ar fi de folos, acolo lucreaza psihologi. Oricum sensibilizarea ei s-a petrecut in familie. Cine poate salva toti copiii care se nasc in familii unde rautatea subtila depaseste suportabilitatea acestor copii? Rautatea subtila (ca si agresivitatea pasiva si grija negativa) sunt considerate fleacuri (de catre agresori), sau chiar dovezi de atentie si dragoste. Noi avem CNA. Stirile la televiziunile comerciale sunt prezentate in asa mod ca sa starneasca senzatie si panica, sunt pline de exagerari (cand ningea in bucuresti, jos pe ecran scria "urgia alba"). Sunt copii naivi (si care copil nu e naiv) care crede ca chiar asa e, mai ales cand si parintele savureaza stirea prin prizma a "totul e groaznic". Atacul de panica e la cativa pasi. Cata dreptate ai! E ceva de groaza ce prezinta astia pe la stiri. Daca ninge e rau, daca nu ninge iar e rau ca e din cauza incalzirii globale, daca e cald e rau ca mor zilnic nu stiu cati din cauza caldurii, daca ploua e rau ca e cod nu stiu de care, daca nu ploua e rau ca vine seceta si murim toti de foame, asta daca nu ne omoara intai de toate gripa porcina (gripa care in mod ciudat in timpul campaniei electorale a luat o pauza, nu s-a mai auzit nimic de ea, apoi a revenit). Din pacate nu avem un psiholog scolar. Numai scolile mari beneficiaza de asa ceva... si nici macar nu e o scoala coordonatoare.O sa incerc sa vb eu cu ea. Din cate am vazut, mama nu vrea sa se faca prea mare caz din starea fetei si se pare ca nimeni nu prea ia nicio initiativa... Fata insasi a devenit agitata cand am propus sa chem medicul de la cabinetul din apropierea scolii. Sora mea are astfel de atacuri. Poti sa discuti cu ea, dar mare lucru nu poti face decat daca ii poti gasi un psiholog/psihiatru. Sa stie eventual ca poate apela la tine cand va recunoaste ca are o problema si vrea ajutor. Nu ma surprinde ca mama nu vrea sa se stie, nici a mea nu a facut nimic pt sora mea, din fericire a avut norocul ca medicul de familie si-a dat seama de problemele ei si la momentul potrivit a indrumat-o unde trebuie. Tu ai putea fi acel tert care e la locul potrivit la momentul potrivit dar nu stiu cum o poti ajuta, mai ales ca zi de zi se intoarce in acealasi mediu. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Februarie 12, 2010 Sora mea are astfel de atacuri. Poti sa discuti cu ea, dar mare lucru nu poti face decat daca ii poti gasi un psiholog/psihiatru. Sa stie eventual ca poate apela la tine cand va recunoaste ca are o problema si vrea ajutor. Nu ma surprinde ca mama nu vrea sa se stie, nici a mea nu a facut nimic pt sora mea, din fericire a avut norocul ca medicul de familie si-a dat seama de problemele ei si la momentul potrivit a indrumat-o unde trebuie. Tu ai putea fi acel tert care e la locul potrivit la momentul potrivit dar nu stiu cum o poti ajuta, mai ales ca zi de zi se intoarce in acealasi mediu. Ar fi bine daca as putea macar s-o indrum sau cum ai zis si tu, sa stie ca e cineva cu care poate vb. M-am lovit insa de un zid gros de indiferenta, nu numai a acelora care ii inconjoara pe copiii cu probleme, dar si a copiilor insisi. E aproape imposibil sa ajungi la ei... O situatie trista, o discutie care f greu se poate materializa. Cum se manifesta la sora ta? Ce simte? E nevoie de un impuls din afara ca sa se declanseze astfel de atacuri sau se intampla pur si simplu, intr-o situatie cat se poate de obisnuita? Poti face ceva cand se intampla un atac sau nu ai decat sa astepti sa treaca? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiatlux 0 Raportează post Postat Februarie 12, 2010 Banuiesc ca acesta e un atac de panica si nu unul de spasmofilie.. s-ar putea sa nu fie nici una din cele doua ci o tulburare de conversie (vechea.. isterie)! da! un consult psihologic ar fi necesar sau un/mai multi bagator/i de seama,primordial din familie ! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
_Undying_ 1242 Raportează post Postat Februarie 13, 2010 (editat) Cata dreptate ai! E ceva de groaza ce prezinta astia pe la stiri. Daca ninge e rau, daca nu ninge iar e rau ca e din cauza incalzirii globale, daca e cald e rau ca mor zilnic nu stiu cati din cauza caldurii, daca ploua e rau ca e cod nu stiu de care, daca nu ploua e rau ca vine seceta si murim toti de foame, asta daca nu ne omoara intai de toate gripa porcina (gripa care in mod ciudat in timpul campaniei electorale a luat o pauza, nu s-a mai auzit nimic de ea, apoi a revenit). Televiziunile cauta rating atragand si captand atentia prin panica si frica (si au de la cine se pare). Vulnerabili sunt cei care in familie nu au avut parte de dragoste (si intelepciune) si au invatat sa traiasca bucurandu-se ca a murit sau va muri si capra vecinului (un fel de surogat de bucurie). Nu-si dau seama ca e vorba de rasul spanzuratului de sub streang si ca ce li se intampla altora li se va intampla si lor. Si uite asa suntem pe cale sa implinim profetia aceia care spune ca "Oamenii isi vor da sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care va sa vie", insa doar acei* care nu au fost iubiti de parinti si care nu stiu sa iubeasca oamenii. Restul nu simt, nu le pasa, isi vad de treaba lor, pentru ca se iubesc pe sine, pentru ca au fost iubiti si stiu cum sa se iubeasca. Cei care nu au primit dragoste, care sunt orbi, traiesc in asteptarea marelui macel, fara sa-si dea seama ca asa se autosaboteaza si ajung la psihiatru. Sau baga pe altii in psihoza ca sa se mentina ei in nevroza. Am senzatia ca cineva malefi de undeva vrea sa cearna neghina de grau, prin orice mijloace posibile. Si totusi, totul este explicabil. Lacomia de bani, burta plina, pofta de a satisface instinctele pe orice cale, sunt fundamentul a ceea ce se petrece. *exista exceptii la "acei" Editat Februarie 13, 2010 de Thedumbunion Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ryea 6 Raportează post Postat Februarie 14, 2010 (editat) Ar fi bine daca as putea macar s-o indrum sau cum ai zis si tu, sa stie ca e cineva cu care poate vb. M-am lovit insa de un zid gros de indiferenta, nu numai a acelora care ii inconjoara pe copiii cu probleme, dar si a copiilor insisi. E aproape imposibil sa ajungi la ei... O situatie trista, o discutie care f greu se poate materializa. Cum se manifesta la sora ta? Ce simte? E nevoie de un impuls din afara ca sa se declanseze astfel de atacuri sau se intampla pur si simplu, intr-o situatie cat se poate de obisnuita? Poti face ceva cand se intampla un atac sau nu ai decat sa astepti sa treaca? Nu cred ca e indiferenta, nu vrea sa accepte. Sora mea a cautat ajutor doar cand a ajuns la stadiu in care nu mai putea iesi din casa. Pana atunci a spus mereu ca ea nu are nevoie de ajutor, o sa treaca singura prin asta. Cam asta e, cu forta nu o poti ajuta. La ea se manifesta in principiu in anumite situatii in care nu se simtea in siguranta dar cred ca poate aparea oricand. In timpul unui atac intra intr-o stare de panica si era convinsa ca va muri chiar in acel moment. Exercitiile de respiratie pot ajuta pe moment. Cam atat stiu eu. Editat Februarie 14, 2010 de Ryea Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
