_Undying_ 1242 Raportează post Postat Februarie 14, 2010 (editat) Spasmofilia e o somatizare a unui conflict intrapsihic (scurtcircuitare a gandirii), iar atacurile de panica idem. Conflictul intrapsihic in marea majoritate a cazurilor este indus sau "invatat" si apoi intretinut. Mai putin isi creaza oamenii conflicte de la sine. Trebuie sa existe acel sine fals, compliant, creat de parintii care cauta despagubire prin copil. Ce e curva? O femeie care cauta despagubire de la barbati, pt ce i-au facut parintii. Si cauta, de la sot, de la fiu, e un circuit. Sa va dau un exemplu de scurtcircuitare. Ma suna maicamea prin noiembrie anu trecut sa imi spuna sa ma pun pe invatat sa iau rezidentiatul ca imi aranjeaza cu bani si pile post bun de medic. Apoi imi spune ce carti de rugaciuni are si cum sa ma rog. O intreb, cui vrei sa ma rog, la d-zeul pilelor sau la celalalt? Maicamea acum are senzitivul dus, adica, din cauza minciunii de sine, are simt tactil dimininuat, miros, gust la fel, spune ca nu simte, auz diminuat. Bunicamea de 83 de ani la fel, cica nu aude. Daca o injuri fie si incet, aude. De unde am dedus ca e vorba de o protectie inconstienta, acea surditate de perceptie psihica. Din fericire, nu am copii, nu am rate, asa ca m-am intors in tm, voi inchiria o camera, mai repar calculatoare la unii si la altii pana imi gasesc un job, dar nu la banda. Dar sa revin. Datorita agresiunii si autoagresiunii psihice, se duc in ordine 1. sentimentele autentice (sunt inlocuite de sentimente parazite, aceleasi care declanseaza si atacurile de panica) 2. senzitivul (senzatiile, auz, miros, gust) si 3. instinctele (alimentar, sexual, de conservare). Asa ca grabiti-va la tratament, medicatie si psihoterapie. Dupa o luna de stat acasa la sat, am plecat anesteziat. Acum iarasi simt putin, putin ceva sentimente autentice, chef de viata. Dupa parerea mea, e imposibila vindecarea cu toata medicatia si terapia daca nu pleci de acasa, daca nu divortezi, etc. E ca si cum ai sta cu cobra infipta in coapse si cu antiviperinul in vena. Editat Februarie 14, 2010 de Thedumbunion Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
gabone77 1 Raportează post Postat Februarie 17, 2010 probabil ca mama copilei nu are niciun interes sa o ajute sa ii rezolve problemele. pt ca probabil neaga astea si i se par doar asa niste ifose. si nici nu exista alta sanse decat negarea pt ca daca ar accepta ce i se intampla fiicei ca ceva anormal atunci s-ar nega pe sine pt ce este si ce ea ajuns. asa, ea ramane bine mersi, fii-sa inm schimb o ia usor la vale. e trist dar asta e familia romaneasca, dpdv psihic poporul roman e macinat. si asta pe linie genetica, la fiecare generatie s-a mai adaugat un kil in plus de minciuna. si cum spune si mai sus colegul de forum, da, probabil ca nu prea ai cum sa te faci bine indiferent de medicatie si psihoterapie daca mediul in care traiesti e unul mincinos. cu putin curaj, pleci din mediu, iti traiesti viata asa cum vrei, iti faci o dezvoltare personala la un psiholog 2-3 ori pe luna si in scurt timp, un an doi, esti cu totul alta persoana. iar cu trecutul te impaci si traiesti prezentul pt un viitor mai bun. e simplu, trebuie doar curaj sa te rupi de asa zisa familie. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Etty37 0 Raportează post Postat Aprilie 15, 2010 Cand am avut si eu prima oara aceasta spaima groaznica, incomparabila cu tot ce traisem pana atunci , am crezut ca i s-a intamplat ceva nesanatos corpului meu. A fost demult, prin clasa a 7-a, eram tanara, nu? De atunci am mers ani la rand pe la diversi medici, am baut o groaza de medicamente. Credeam ca totul va trece dupa ce ma maturizez. Dar degeaba am crezut. Si la facultate, si la serviciu mai apoi, lucrurile s-au tot agravatt. Intr-o zi de septembrie nu am mai vrut sa ies din casa, dar nici in casa nu ma mai simteam in siguranta. In disperare de cauza am cautat un psihanalist. Era cel mai bun, totusi terapia a durat fo-arte mult! Primii doi ani imi pastarm fortele doar ca sa-mi ajunga pu drumul spre cabinetul lui si inapoi acasa. Speriata, slabita, transpirata, doar cu o raza de speranta in suflet. Bine ca a fost familia care m-a ajutat sa achit sedintele pentru ca intradevar costau aproape o avere. Pana la urma, cu multa munca, lacrimi, suferinte am descoperit sursa spaimelor mele. Venea atat de departe, venea din primii ani de copilarie, uitasem de ea, dar iata ca o purtam adanc in inconstient si ma nenorocea. Mi-am amintit situatiile de cosmar in primii ani de viata, mai multe decat eram in stare sa duc, copil fiind. Sigur, fiecare cu viata lui, dar la mine asta a fost. Am scos frica la lumina constiintei, m-am confruntat cu monstrul si ... nu-mi venea sa cred ca asta era. Mai am si acum uneori probleme. Dar este cerul si pamantul cu cele prin care mi-a fost dat sa trec timp de 20 de ani . Iata, am inceput din nou sa traiesc, sa lucrez, sa merg unde imi place. Imi pare foarte rau ca am facut aceasta terapie atat de tarziu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Am pierdut ani din viata torturata de frica si disperare. Daca cineva ma crede, iata concluzia mea: cu cat incepi mai devreme, cu atat te eliberezi mai devreme, cum ai scapa din inchisoare. Medicamentele ajuta, este adevarat. Dar bomba cu ceas ramane in sufletul nostru si se declanseaza atunci cand o astepti mai putin. Ea trebuie gasita si dezamorsata. Altfel ne domina intreaga existenta. Sunteti tineri? Cutezati! Doare, e adevarat. Poate veti plange mult, ca si mine, dar si lacrimile elibereaza intr-un final. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
gabone77 1 Raportează post Postat Aprilie 15, 2010 nu stiu daca psihanaliza este indicata la acest tip de tulburari... cred ca mai degraba pt dezvoltare personala, mai ales ca e de durata si efectele se vad in timp (daca se vad vreodata). Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Emanuel2010 1 Raportează post Postat Mai 3, 2010 Atacurile de panica apar din cauza unor sentimente prea intense. Cand ai un sentiment prea intens atunci rezulta frica. Orice gand la care dai atentie prea multa iti va provoca frica si nervozitate. Apoi frica trebuie dispretuita nu considerata un dusman puternic. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LongDistanceRunner 18 Raportează post Postat Mai 11, 2010 Atacurile de panica apar din cauza unor sentimente prea intense. Cand ai un sentiment prea intens atunci rezulta frica. Orice gand la care dai atentie prea multa iti va provoca frica si nervozitate. Apoi frica trebuie dispretuita nu considerata un dusman puternic. <_< Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
_Undying_ 1242 Raportează post Postat Mai 12, 2010 Atacurile de panica apar din cauza unor sentimente prea intense. Cand ai un sentiment prea intens atunci rezulta frica. Orice gand la care dai atentie prea multa iti va provoca frica si nervozitate. Apoi frica trebuie dispretuita nu considerata un dusman puternic. Adica sa inlocuiesti frica cu ura. Este ceea ce face copilul mic, cand se simte neputincios in confruntarea cu un parinte tiran. Apoi extinde (proiecteaza) acea ura (dispret) in te miri ce (cine). De exemplu o fetita cu un tata tiranic, va dispretui barbatii si organul lor sexual, putand deveni frigida. Aceasta e psihotrauma ei care se poate rezolva doar in psihoterapie. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Mai 13, 2010 probabil ca mama copilei nu are niciun interes sa o ajute sa ii rezolve problemele. pt ca probabil neaga astea si i se par doar asa niste ifose. Dupa atacul de care vorbeam fata a fot dusa la Bucuresti si am primit si noi o hartie cu un diagnostic care pe mine nu m-a lamurit prea mult. Nici n-am retinut termenul, dar ceea ce am inteles este ca nu e nici atac de spasmofilie nici panica (oricum, nu cu denumirea asta) ci un alt fel de problema psihica/psihologica. Cred ca am sa ma uit din nou pe hartia respectiva... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
soogee 2866 Raportează post Postat Iunie 5, 2010 Dupa atacul de care vorbeam fata a fot dusa la Bucuresti si am primit si noi o hartie cu un diagnostic care pe mine nu m-a lamurit prea mult. Nici n-am retinut termenul, dar ceea ce am inteles este ca nu e nici atac de spasmofilie nici panica (oricum, nu cu denumirea asta) ci un alt fel de problema psihica/psihologica.Cred ca am sa ma uit din nou pe hartia respectiva... ai reusit sa vezi diagonisticul? sunt curios Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Iunie 5, 2010 ai reusit sa vezi diagonisticul? sunt curios Nu am gasit hartia si nu am vrut sa mai aduc in discutie problema. Dar chiar sunt si eu curioasa... Oricum, vad ca fata pare sa fie ok, se integreaza, e vesela... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
