Spasmofilie

[kitana_ice 0]

buna anmar,

mercic mult pr sfaturi , de asta imi este frica sa nu ajung sa ma izolez, cam 2-3 luni am fost izolata si asta pt k am fost la psihiatru si daduse niste medicamente pana mi-am dat seama k nu e ok , am renuntat la ele si incet incet mi-am revenit

la psiholog inca nu am fost sau terapeut dar am zis sa incerc

de medicamente sincer imi este teama acum sa nu ma izolez iar, iau acum niste pastile dar sunt pe baza de plante si sunt ok, pt palpitatii ..

mercic inca o data pt sfat si take care

[GK_FAN 2]

Inca o zi bunicica pentru mine. Mi-a mai fost frica uneori insa nu mi-a fost rau deloc. :giveheart:

Voi cum va mai simtiti ?

[tavi_ar 1]

Inca o zi bunicica pentru mine. Mi-a mai fost frica uneori insa nu mi-a fost rau deloc. :giveheart:

Voi cum va mai simtiti ?

 

 

Asa si asa, binisor. Ma bucur ca te simti mai bine GK_FAN. Esti pe drumul cel bun. Ne mai vedem. Numai bine !

[kitana_ice 0]

Inca o zi bunicica pentru mine. Mi-a mai fost frica uneori insa nu mi-a fost rau deloc. :(

Voi cum va mai simtiti ?

atat de bine m-am simtit azi .... n-am avut sentimentul de frica decat putin de dim .. in rest deloc ... sunt fericita tare

deci e de bine :flowers:

ma bucur k si tie iti este ok :tease:

[tavi_ar 1]

atat de bine m-am simtit azi .... n-am avut sentimentul de frica decat putin de dim .. in rest deloc ... sunt fericita tare

deci e de bine :flowers:

ma bucur k si tie iti este ok :(

 

Zile si zile ! Sa speram ca starea asta de bine se va instala definitiv cat mai repede. Nu uitati, comunicarea este un foarte bun adjuvant. Numai de bine !

[GK_FAN 2]

Gata cu zilele bune. :D Tocmai am avut un atac, nu cred ca a fost prea grav, dar suficient sa ma sperie din nou.

Cel mai tare, ca si acum de altfel, ma sperie cand inima parca o ia razna brusc, iar parca cineva mi-ar opri respiratia brusc (in genul primirii unui pumn in stomac). A naibii senzatie, dureaza 2-3 secunde, poate chiar mai putin dar suficient cat da te tina paralizat de frica o zi intreaga... ;)

 

Pfiu...sper sa-mi revin repede. :crazy:

[GK_FAN 2]

LATER: Ma gandeam acu', dupa ce ma mai documentai o tara pe net, cred ca eu sufar de stres posttraumatic. Anul trecut in august mi-a murit bunica. Femeie batrana, nu mai iesea din casa, etc. Era de asteptat si credeam ca am sa fac fata. Asa a si fost la inceput, dar cu trecerea saptamanilor a fost tot mai rau. O adoua problema cauzatoare de stres posttraumatic a fost apropierea sarbatorilor de iarna. Acum 3-4 ani, vreo 3 ani la rand, tampitii de vecini au gasit ca distractie sa ne puna petarde la usa, dar nu asa una doua, din alea "mitraliera" de dimineata pana seara aproape, ce sa zic a fost groaznic. E ca un atac terorist, de fapt asta si cauzeaza teroare. In 2005 de sarbatori frica aceea a revenit dar a fost controlabila, in 2006 pe fondul altor evenimente stresante, precum si cea deja mentionata, frica a atins cote maxime. Ma gandeam la asta cu saptamani bune inainte de Craciun. Fara sa vreau, fara sa-mi doresc, dar era inevitabil si incontrolabil.

Spre norocul meu, noile legi pirotehnice m-au scutit de o internare, sau mai stiu eu ce. De fapt cred ca aici e buba. Imi era efectiv frica sa nu-mi cedeze inima de atata sperietura, si de aici a inceput totul... Iar acum dupa o idee din asta negativa si prost indusa, e mult mai greu sa-ti schimbi gandirea. :|

 

Am gasit aici > http://soothe.ca/anxietate3.htm , se spune in articol ca 50% din persoanele care sufera de SSPT se refac in cca 3 luni. Am mare incredere ca in 2-3 luni imi va trece si mie.

La urma urmei, si daca o sa am atac de panica zilnic timp de 3 luni, tot o sa prind curaj, pentru ca am sa vad ca nu mi se intampla nimic. Dupa cum zicea pe alt site, daca n-ai patit nimic de la primul, atunci nici n-ai sa patetsti (adica nu faci infarct sau mai stiu io ce).

[tavi_ar 1]

Am mare incredere ca in 2-3 luni imi va trece si mie.

La urma urmei, si daca o sa am atac de panica zilnic timp de 3 luni, tot o sa prind curaj, pentru ca am sa vad ca nu mi se intampla nimic. Dupa cum zicea pe alt site, daca n-ai patit nimic de la primul, atunci nici n-ai sa patetsti (adica nu faci infarct sau mai stiu io ce).

 

E foarte bine ca ai o gandire pozitiva, optimista. Cumva vom reusi sa invingem anxietatea asta exacerbata. Obisnuinta este doar o a doua natura. Eu am observat pe propria piele ca timpul vindeca. E drept, nu total. Sa avem incredere in fortele proprii si sa nu ne imaginam tot felul de scenarii paguboase. Nu se moare din asta. Eu zic ca nici sa ne planificam vindecarea definitiva in 3-6-12 luni sau chiar mai mult, nu e o treaba buna. Ajungem sa fim obsedati si dezamagiti la termenul scadent. Asa am procedat eu si nu mi-a picat bine. Daca idetificam cauza/cauzele declansatoare ori cele ce intretin anxietatea asta pronuntata, cred ca cel putin 1/3 din lupta este ca si castigata. La tine este posibila si varianta stresului post-traumatic. Daca ai fost foarte atasat de bunica este explicabil. Gandeste-te insa ca a fost batrana, asta e viata, toti suntem datori cu o moarte. S-ar putea sa fie si chestia aia 'pirotehnica', insa am rezerve. Probabil nu ai facut armata si de deranjeaza enorm exploziile, mai ales cele intempestive. Incearca sa cumperi asemenea 'pocnitori' si detoneaza-le tu, undeva in padure. O sa te obisnuiesti. In creerul nostru se pot stoca fel de fel de chesti, carora, aparent, nu le dam semnificatii emotionale majore. Si ne loveste atacul de panica cand nu ne asteptam. Numai bine ! Ne mai vedem !

 

 

PS : Vis a vis de site-ul indicat iti spun ca am facut cam 10 sedinte de acupunctura. Mi-au prins bine si m-au ajutat cam 3-4 luni. Cel putin o data pe an e bine sa faci acupunctura. Tot atunci medicul imi face si B-urile, Calciu si Magneziu.

[Broscuta_Fermecata 1]

De cand nu ne-am vazut, multi clienti noi au aparut...din pacate :tease: Deja ma gandesc ca e posibil sa avem o problema sociala, dar Romania inca nu face statistici in privinta asta, ca nu are cum si nici nu e careva interesat. In fine....

Am citit cate ceva si am sesizat o chestie care stiu ca imi apartinea si nu stiu cum am reusit sa o schimb, banuiesc ca s-a datorat terapiei. Ma refer la nerabdare. Dupa ce am inceput sa am atacuri de panica, evident ca habar nu avea ce se intampla si eram nerabdatoare si agitata sa gasesc raspunsuri. Dupa toate analizele, inclusiv markeri tumorali si tot felul de nazbatii de astea, la un moment dat s-a gasit si diagnosticul meu cu anxietatea si panica. dar deja nu mai ieseam din casa, ceea ce nu era imbucurator deloc. Apoi, am gasit terapeutul si eram nerabdatoare pana la atac de panica sa scap odata de atacurile de panica. Ei, intr-un anumit moment al terapiei lucrurile s-au schimbat. Am inteles ceea ce spunea Kriemhild: anxietatea mea a fost un semnal si un dar de la Dumnezeu. Mi-a schimbat viata in mod radical, m-a determinat sa fac lucruri pe care nu as fi fost in stare sa le fac niciodata (imaginati-va ca am facut o scoala de soferi si am luat permisul din prima cu tot cu atacuri de panica). Dupa ce am inteles ca s-a terminat (sper ca definitiv), am inceput sa traiesc cu adevarat, sa pretuiesc fiecare moment in care ma simt bine, nu mi-e frica si pot face ce imi propun. Unii ajung la asemenea schimbare dupa experiente dramatice, dupa coma, accidente, infarcturi etc., cand inteleg ca li s-a dat o a doua sansa la viata. Noua ne-a dat Dumnezeu o cale usoara de schimbare. E de fapt o uriasa oportunitate de a te cunoaste in profunzime, de a intelege altfel lumea si intregul Univers, asa ca profitati din plin. E o incredibila lectie de viata care trebuie folosita la maximum. Am fost in toate starile cele mai negre, dar revenirea e incredibil de frumoasa, as putea spune ca e mai tare decat sexul :cry: Nu fiti nerabdatori sa treaca, vindecarea e un proces care cere rabdare si intelegere. Nerabdarea ofera doar neliniste, tensiune, frustrare si, in final poate chiar panica. La toti ni s-a dat asta ca sa invatam ceva, deci hai sa invatam si roadele vor incepe sa apara.

 

Lucia, ti-am citit mesajul legat de frica ta de hepatita. Daca ti-ai facut analizele si esti ok, gata. Gandeste-te ca chiar daca ar fi sa ti se intample, nu mori nici din asta, s-au inventat multe remedii, asa ca stai linistita. Te inteleg perfect, pentru ca exact asta simteam si eu. Rudele mele decedate au avut un singur numitor comun: cancerul. Asa ca stiu bine cum e sa te terorizeze un istoric de genul asta. Nu neg faptul ca si acum ma mai gandesc uneori la asta, pentru ca tocmai mi s-a rupt o alunita, pentru ca am mari probleme cu menstruatia, lucruri care ma duc cu gandul la chestii urate. Insa, ma gandesc ca daca e sa se intample, se intampla oricum. Si daca o fi, oi lupta si cu asta si vedem care pe care. Cand te gandesti prea mult la maine uiti sa il mai traiesti pe azi. Si cum ar fi sa ajungi pe la 90 de ani, sa mori de batranete, sa iti ingropi prietenii si rudele fara atacuri de panica si sa ramai ca fraierul cu 90 de ani irositi aiurea, pentru ca tu te-ai intrebat in fiecare zi ce te faci daca mori?

[tavi_ar 1]

Nu fiti nerabdatori sa treaca, vindecarea e un proces care cere rabdare si intelegere. Nerabdarea ofera doar neliniste, tensiune, frustrare si, in final poate chiar panica. La toti ni s-a dat asta ca sa invatam ceva, deci hai sa invatam si roadele vor incepe sa apara.

 

Broscuta_Fermecata,

Ma bucur sincer ca te simti bine si ca ai un tonus optimist. Poti spune ca ai rezolvat problema. Si eu cosider ca anxietatea-depresia asta e un fel de increcare(dar) de la Dumnezeu. Toti care s-au vindecat spun invariabil acelasi lucru. Descoperim noi resurse in noi si vedem viata cu alti ochi. Si eu sunt pe calea cea buna. Ma chinuie insomnia cronica si o stare inefabila de nerabdare. Nu am nerabdarea asta pentru ca as vrea sa ma vindeca definitiv cat mai repede. Stiu ca asta presupune rabdare si timp. Pur si simplu am momente cand am senzatia ca nu stiu ce sa fac, parca as fi la un examen sau as astepta in gara un tren care tot intarzie. Asta imi da o stare de irascibilitate, controlabila dar agasanta. Poate ar trebui sa imi planific mai rational timpul si sa nu imi propun atatea lucruri ? Starea asta de asteptare/nerabdare ma supara enorm. Poate ai ceva sugestii ? Numai de bine !