Noutăţi ale ştiinţei şi tehnicii

[lupini 4967]

Cel mai vechi mormânt regal al civilizaţiei maya, descoperit în Guatemala

 

 

 

Arheologii americani au descoperit cel mai vechi mormânt al unui suveran al civilizaţiei maya, într-un sit arheologic din Guatemala.

 

O echipă de arheologi americani a prezentat recent, în cadrul unei reuniuni a Societăţii Americane de Arheologie de la Sacramento, California, descoperirea pe care au făcut-o în Guatemala.

Descoperirea reprezintă cel mai vechi mormânt cunoscut al unui rege al civilizaţiei maya, datând din anul 350 î.Hr. şi este alcătuit dintr-un schelet şi din mai multe vase specifice unei ceremonii funerare.

Este o istorie demnă de Indiana Jones, pe care a povestit-o John Tomasic, de la Universitatea din Kansas, cel care a condus săpăturile arheologice la situl civilizaţiei maya, K'o, din Holmul, localitate situată în nord-estul Guatemalei.

"Am căutat în podeaua unei case şi am săpat până am găsit un capac. Sub acest capac, era un tunel de 40 de centimetri lărgime, doar atât de larg cât ar încăpea un corp uman", povesteşte Tomasic.

 

 

Mormântul regelui şi obiecte descoperite

 

 

 

"La capătul tunelului, am găsit un mormânt. Ne-am târât în interiorul lui şi am descoperit un schelet. Eu cred că este just să spunem că ceea ce am găsit reprezintă cel mai vechi mormânt cunoscut al unui suveran al civilizaţiei maya", a declarat John Tomasic.

Alături de schelet, au fost găsite câteva vase şi farfurii de ceramică, o cădelniţă pentru tămâie, pe care era gravată efigia unui zeu, un simbol al regalităţii la mayaşi.

Potrivit opiniei arheologului Michael Callaghan, de la Universitatea din Texas, vasele găsite ne indică faptul că mormântul datează din anul 350 î.Hr, epoca ceramicii maya, care a adoptat culoarea roşie.

Un eşantion al unui os din schelet, trimis unui laborator care foloseşte tehnologia de datare cu carbon, a permis oamenilor de ştiinţă să aibă confirmarea acestei date istorice.

Corpul găsit este al unui barbat de cincizeci de ani, care avea o stare de sănătate acceptabilă în momentul morţii.

 

 

Surse: ziare.com, PHYSORG.com

[lupini 4967]

Rănile ar putea fi tratate cu "ştampile" cu nanoparticule de argint

 

 

 

Ştampilele cu nanoparticule, asemănătoare celor cu cerneală sensibilă la razele ultraviolote pusă în cluburile de noapte, ar putea să vindece rănile pielii mult mai rapid.

 

Deşi argintăria a fost purtată de-a lungul timpului pentru a demonstra apartenenţa la un anumit statut social, calităţile vindecătoare ale acestuia erau cunoscute încă din epoca romană. Chiar şi motivul pentru care, multe din vasele şi obiectele de cult ale diferitelor rituri creştine, sunt făcute din argint pentru că e un foarte bun antiseptic.

Ştiinţa modernă înţelege efectele vindecătoare ale argintului şi încearcă să utilizeze calităţile antibacteriene ale acestuia pentru a cicatriza rănile. Totodată, cercetătorii încearcă să găsească doza necesară pentru acest tratament, deoarece în concetraţii mari, argintul poate fi chiar toxic.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Wisconsin-Madison, a găsit o modalitate de a aplica nanoparticulele de argint pe piele, într-un strat de doar câteva molecule grosime. Învelişul de electroliţi multistratificat, amestecat cu nanoparticule micrometrice de argint, a fost asamblat pe cauciucul unei ştampile. Aceasta a fost apoi a fost aplicată pe suprafaţa rănii şi i-a fost testată eficienţa.

 

 

"Compresă" cu nanoparticule de argint

 

 

 

Doze mici din bacterii precum Staphylococcus epidermidis şi Pseudomonas aeruginosa, au fost aplicate în zona în care au acţionat nanoparticulele de argint. După 12 ore de la aplicarea bacteriilor, aproximativ 99,99 % dintre acestea au fost omorâte, iar după 48 de ore efectul de protecţie împotriva microorganismelor era încă vizibil.

Pentru a vedea efectul asupra cicatrizării rănilor, cercetătorii au efectuat teste pe şoareci diabetici, în prezent, testele fiind continuate în rândul şoarecilor sănătoşi şi a porcilor. Aceştia din urmă au o structură a epidermei mult asemănătoare cu cea umană.

În viitor, cei care ajung la Urgenţe pentru a i se coase o rană ar putea pleca acasă mai degrabă cu un urma de plastic impregnată cu nanoparticule de argint a unei ştampile vindecătoare.

 

 

Surse: descopera.ro, FAST COMPANY.

[lupini 4967]

Descoperirea uneia dintre primele galaxii din Univers

 

 

 

Astronomii au descoperit o galaxie îndepărtată, ale cărei stele s-au născut neobişnuit de devreme în istoria cosmică, respectiv acum 13,5 miliarde de ani, adică la doar 200 de milioane de ani de la Big Bang.

 

Echipa de savanţi a făcut descoperirea cu ajutorul telescopului Hubble, descoperirea fiind confirmată apoi de telescopul Spitzer, al N.A.S.A. În ceea ce priveşte distanţa până la galaxie, aceasta a fost calculată cu ajutorul Observatorului Keck din Hawaii.

Galaxia studiată s-a format la doar 200 de milioane de ani după Big Bang, a declarat Johan Richard, coordonatorul studiului. Descoperirea este importantă pentru că dărâmă multe teorii care se refereau la perioada în care s-au format şi au evoluat galaxiile în primii ani ai Universului, a mai spus acesta.

Această descoperire ar putea explica, totodată, felul în care Universul a devenit transparent pentru razele ultraviolete, în primul miliard de ani după Big Bang.

 

 

Deşi nu este vorba despre cea mai vârstnică galaxie detectată vreodată, o alta studiată anterior fiind chiar mai bătrână decât aceasta, cu câteva milioane de ani, aceasta prezintă cu totul alte trăsături comparativ cu alte galaxii îndepărtate observate până acum, au mai explicat savanţii.

Galaxia se află la o depărtare de 12,8 miliarde de ani-lumină faţă de Terra.

 

 

Surse: ziare.com, THE DAILY GALAXY, science newsline space

[lupini 4967]

Apelarea unui număr de telefon cu g

[lupini 4967]

Veriga lipsă din istoria dinozaurilor

 

 

 

Prădător, cu ochi mari, dinţi proeminenţi şi mers biped, Daemonosaurus chauliodus a trăit acum 205 milioane de ani şi se pare că reprezintă o "piesă lipsă" din evoluţia faunei.

 

Descoperirea noii specii de dinozaur a făcut multă vâlvă în lumea paleontologică. Fosilele au fost găsite în statul american New Mexico, într-un sit renumit pentru vestigiile de dinozauri ar putea umple "golurile" din evoluţia acestui grup de vieţuitoare.

Termenul Daemonosaurus derivă din cuvintele greceşti "daemon", care înseamnă fiinţă cu puteri supranaturale, şi "sauros" - şopârlă.

Numele speciei, chauliodus, provine tot din greacă şi desemna o creatură cu dinţii de sus împinşi în faţă.

 

 

Daemonosaurus chauliodus (simulare)

 

 

Daemonosaurus chauliodus, este o specie apărută în prima perioadă a evoluţiei dinozaurilor, în Triasic, acum aproximativ 205 milioane de ani. Oamenii de ştiinţă cred că ar putea reprezenta veriga lipsă care leagă primii dinozauri prădători apăruţi în Argentina şi Brazilia, de theropodele (dinozauri carnivori) apărute mai târziu, cum ar fi Tyrannosaurus rex.

 

"Diferite trăsături ale craniului şi ale gâtului la Daemonosaurus indică faptul că acesta a fost intermediar între doua grupuri de dinozauri: cei din America de Sud şi theropodele apărute ulterior. O astfel de caracteristică este prezenţa unor cavităţi pe unele vertebre ale gâtului, legate de structura sistemului respirator", a spus dr. Hans Sues, de la Muzeul Naţional Smithsonian, coordonatorul echipei de cercetare.

 

 

Surse: descopera.ro, DailyMail.

[lupini 4967]

Un nou tip de clonă: clona digitală !

 

 

 

Unii cred ca a-ţi face un "back-up" al propriului creier, al amintirilor şi experienţelor, şi a-l instala pe un computer, ar putea fi cel mai bun mod pentru a lăsa posterităţii un semn al trecerii tale pe Pământ. Pentru că, în anumite limite, şi cu multă răbdare, acest lucru chiar se poate face. Iar în 10 ani de acum încolo, vor exista deja printre noi roboţi dotaţi cu creativitate umană.

 

În era Facebook-ului, a iPad-ului şi a avatarului din realităţile virtuale tip Second Life, chiar şi Frankenstein trebuie să suporte un "upgrade": au trecut timpurile când trebuia să caute nemurirea scormonind în creierele cadavrelor, de-acum ajunge să se aşeze la computer şi să se-apuce de programare. Poate părea incredibil, dar în ultimii ani, mai multe companii au început să investească în dezvoltarea de sisteme de arhivare cerebrală, un soi de copiere electronică a aminitirilor şi experienţelor oamenilor, în măsură să dea viaţă unui "alter ego digital", cu pretenţii de "nemurire".

"A te putea instala pe tine într-un computer, ar putea însemna a trăi veşnic sau cel puţin milioane de ani", afirma într-un articol apărut în "New Scientist" Rick Meyer, cercetător în cadrul Lifenaut, una dintre companiile americane care încearca să construiască prima astfel de clonă digitală.

Pe site-ul Lifenaut.com este, de exemplu, posibil să-ţi construieşti (deocamdata gratuit) un alter ego digital: îţi încarci poza, ataşezi video, imaginile şi textul dorit, şi răspunzi la aproape 500 de întrebări cu privire la propria personalitate. Rezultatul final va fi un avatar animat electronic, după chipul şi asemănarea ta, capabil să descrie prin intermediul unui sintetizator vocal, momente cheie din existenţa ta. Şi pentru cei cărora asta li se pare prea puţin, există şi posibilitatea de a plăti şi a obţine mai mult.

 

 

 

 

Alte companii au dezvoltat sisteme şi mai evoluate, care permit obţinerea de alter ego-uri digitale mult mai realiste. Una dintre ele, Image Metrics, face o serie de fotografii la rezoluţie mare a chipului candidatului pentru clonare digitală, fiecare poză având o expresie diferită, şi apoi calculează diferenţele dintre imagini printr-un algoritm matematic. Astfel reuşeste să obţină o animaţie şi o expresivitate mult mai realiste, la cifra "modică" de 300 000 euro.

Şi totuşi, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Florida, personalitatea clonei şi comportamentul ei, sunt mult mai importante decât aspectul fizic. În opinia oamenilor de ştiinţă, detaliile conferă credibilitate şi realism avatarului: de exemplu anumite mişcări caracteristice, o ridicare de sprânceană, modul a ţine mâinile sau a încrunta fruntea.

Aşadar, pentru a fi credibilă şi a comunica informaţii esenţiale despre noi unui interlocutor uman, clona digitală trebuie să poată susţine o conversaţie, şi trebuie să ştie totul despre noi. Până în clipa de faţă, cele mai bune rezultate sunt cele oferite de aşa-numitele chatterbots, software-uri care reuşesc să analizeze conţinutul unei fraze şi să dea un răspuns suficient de inteligent încât să semene cu unul generat de gândirea umană.

Lifenaut merge şi mai departe, şi fiecărui avatar îi pune la dispoziţie un chatterbot personalizat, care utilizează limbajul posesorului şi expresiile tipice ale acestuia. Astfel, chiar şi nefiind o clonă inteligentă, avatarul va reuşi să dea unei persoane senzaţia că vorbeşte cu tine.

 

 

 

Sursa: descopera.ro

[lupini 4967]

Originea tuturor limbilor vorbite

 

 

 

Toate cele circa 6000 de limbi vorbite în lume, provin dintr-una singură, folosită de oamenii primitivi începând de acum 50 000 - 70 000 de ani, potrivit unui studiu recent.

 

Cercetarea, realizata de dr. Quentin Atkinson, de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, sugerează că oamenii de ştiinţă au obţinut dovezi care arată că toate limbile Pământului, au la origine o limbă primitivă, vorbită în Epoca pietrei (Paleolitic), în Africa.

Potrivit lui Quentin Atkinson, această primă limbă, a apărut concomitent cu evoluţia vorbirii omului primitiv, când acesta a reuşit să articuleze o multitudine de sunete distincte.

Cercetătorul susţine că descoperirea sa nu a stabilit doar originea africană a acestei limbi, dar şi perioada în care aceasta a fost vorbită. Atkinson a dedus astfel că limba a apărut în perioada cuprinsă între 50 000 şi 70 000 î.d.Hr.

 

 

Răspândirea limbilor vorbite în lume

 

 

Omul de ştiinţă a numărat în studiul său, câte sunete distincte există în cele 504 limbi analizate. Spre exemplu, engleza are 46 de sunete, în timp ce unele limbi din America de Sud au mai puţin de 15, iar în Africa există limbi cu peste 200 de sunete distincte.

Potrivit cercetatorului, o limbă evoluează mai încet şi fără schimbări semnificative pe perioade scurte de timp, dacă populaţia care o vorbeşte, este numeroasă, pur şi simplu fiindcă sunt mai mulţi oameni care să ţină minte particularităţile limbii de la o generaţie la alta.

Pe de altă parte, dacă avem de-a face cu o populaţie mică, atunci şi limba se va schimba semnificativ într-un timp scurt.

Comunitatea ştiinţifică din Marea Britanie, a întâmpinat cu entuziasm noul studiu, spunând că acesta arată unul dintre cele mai importante momente ale evoluţiei umane.

 

 

Surse: ziare.com, THE WALL STREET JOURNAL.

[lupini 4967]

Inteligenţa artificială este (aproape) realitate

 

 

 

Un computer care gândeşte ca un bebeluş, poate părea puţin, dar reprezintă un mare pas înainte către inteligenţa artificială.

 

În luna Martie a anului trecut, un software dezvoltat de Selmer Bringsjord, de la Rensselaer Polytechnic Institute din Troy, Statele Unite, a reuşit să treacă cu brio un test utilizat de psiholigi pentru a identifica vârsta la care un copil dezvoltă o modalitate de gândire adultă, adică învaţă să se identifice cu cei din jur, cum fac adulţii.

Este vorba despre aşa-numitul "false belief test" (testul falsei convingeri), şi decurge astfel: subiectul examinat este pus să urmărească un film în care un copil ascunde un obiect într-un sertar, şi apoi iese din încăpere. În acel moment apare mama, care scoate obiectul din sertar şi îl pune în altă parte.

 

 

Incapabil să vadă lumea prin ochii protagonistului filmării, un observator-copil are tendinţa de a crede că, odată reintrat în camera respectivă, va căuta obiectul acolo unde l-a pus mama, adică el încă nu poate înţelege că ceea ce a văzut cu ochii lui, poate fi diferit de ceea ce au văzut alţii, această abilitate fiind în mod normal dezvoltată între 4 şi 5 ani.

În testul lor, cercetătorii au apelat la o simulare asemănătoare cu cea a lumii virtuale din Second Life. În acest caz, protagoniştii erau două avataruri umane, acţionate de oamenii de ştiinţă, şi un al treilea avatar, un robot, controlat de un software.

 

 

Testul falsei convingeri

 

 

 

 

Sursa: descopera.ro

[lupini 4967]

S-a găsit cea mai mare fosilă de păianjen

 

 

 

Cea mai mare fosilă de păianjen găsită până acum, a fost descoperită în cenuşă vulcanică, în Mongolia. Cel mai probabil, arahnida a trăit în vremea dinozaurilor, spun oamenii de ştiinţă.

 

Fosila păianjenului, din specia Nephila jurassica, a fost descoperită în Mongolia, având o vechime de 165 de milioane de ani. Este cea mai mare şi mai veche fosilă a unui păianjen dintr-o specie cunoscută, care încă îşi face veacul pe Pământ.

Păianjenii din specia Nephila sunt atât de mari încât pot prinde chiar păsări. Şi plasa ţesută de aceştia este specială, fiind aurie în lumina soarelui.

Fosila găsită în cenuşa vulcanică în Mongolia, ce aparţine unei femele, este la fel de mare ca păianjenii din aceeaşi specie care trăiesc în prezent, având corpul de 2,5 centimetri lăţime şi picioarele de 6,3 centimetri. În prezent, reprezentanţii acestei specii trăiesc mai mult la tropice.

 

 

Nephila jurassica

 

 

 

În zilele noastre, păianjenii sunt cei mai numeroşi predători, ţinând sub control numărul insectelor. De aceea, este importantă această descoperire, pentru că ajută cercetătorii să-şi facă o idee în ceea ce priveşte raportul dintre arahnide şi insectele din acea vreme, din moment ce păsările sau dinozaurii înaripaţi nu apăruseră încă. În Jurassic, şi insectele erau destul de mari, aşa că păianjenii aveau hrană la discreţie.

Fosila nu este cea mai veche, în trecut fiind găsite alte două datând de acum 310 milioane de ani.

 

 

Surse: ziare.com, LIVE SCIENCE.

[lupini 4967]

La început, Universul ar fi putut avea o singură dimensiune

 

 

 

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Buffalo, Statele Unite, propun o teorie prin care universul timpuriu a avut doar o singură dimensiune şi nu trei, cum se consideră în prezent.

 

Universul timpuriu avea doar o dimensiune spaţială ? Aceasta este întrebarea încuietoare aflată în centrul unei teorii a oamenilor de ştiinţă, care se află aproape de a-şi găsi răspunsul.

Teoria a fost pentru prima dată propusă de Dejan Stojkovic şi colegii săi de la Universitatea din Buffalo, în 2010.

Ei sugerează că universul timpuriu - care a explodat dintr-un singur punct - să fi avut o dimensiune (precum o linie dreaptă), înaintea extinderii, care includea două dimensiuni (ca un plan) şi apoi trei, aşa cum este lumea în care trăim în prezent.

Teoria, dacă este adevărată, ar constitui o adevărată enigmă, cu care s-ar confrunta fizicienii, privind fizica particulelor. În prezent, în noua revistă, Physical Reviews Letters, dr. Stojkovic şi colegii săi, au prezentat o teorie, care ar putea dovedi sau nu ipoteza "dimensiunilor dispărute".

 

 

Posibilul univers unidimensional

 

Deoarece este nevoie de timp pentru ca lumina şi alte unde să ajungă pe Pământ, telescoapele care scruteaza spaţiul, pot în principiu, să privească înapoi în timp, astfel încât ele să examineze întinderea universului.

Undele gravitaţionale nu pot exista într-un spaţiu care are una sau două dimensiuni. Aşadar, raţiunea lui Stojkovic este că, observatorul astronomic nu ar trebui să detecteze nicio undă gravitaţională care provine din universul timpuriu. Teoria evoluţiei dimensiunilor, reprezintă o modificare radicală a modului de gândire, despre cum a putut evolua universul nostru.

Teoria de bază este că dimensiunea spaţiului depinde de mărimea universului pe care-l observăm, plecând de la spaţii mici cu mai puţine dimensiuni. Aceasta înseamnă că a patra dimensiune poate să apară - dacă nu există deja - iar universul continuă să se extindă.

Teoria propune că spaţiul a avut dimensiuni mai puţine la energii foarte mari, aşa cum se presupune că a avut universul timpuriu, după producerea Bing-Bang-ului.

"Fizicienii se confruntă cu aceleaşi probleme de 10, 20, 30 de ani, şi teoriile actuale pe care se bazează extinderea universului, nu pot explica fenomenul. Noi avem nevoie de ceva radical şi nou, şi această teorie propusă de noi, este ceva radical şi nou", a spus Stojkovic.

 

 

 

Surse: ziare.com, DailyMail.