Postpsihoterapie (religie, filozofie, etc.)

[Ninja2 75]

Cam greu sa descoperi singur mecanismele inconstiente de defensa. Nebunia se invata, de la figurile parentale. Personalitatea se poate scinda. Cum poti sa descoperi singur aceste procese daca ele sunt inconstiente si instinctive?

 

 

Ai dreptate, cel putin la inceput, dar cu timpul o sa observi mai usor cat de alienat ai ajuns, daca nu, inseamna ca ai nevoie neaparat de un terapeut.

Daca te poti observa si analiza cat de cat poti avansa, iar dupa o perioada iti va fi mai usor sa recunosti anumite greseli pe care le ai in comportament pentru ca te-ai schimbat macar putin, te-ai mai decontaminat.

La mine asa e, iar cel mai greu e cu actiunea, m-am obisnuit asa mult sa actionez si sa gandesc asa incat nu imi vine sa ma schimb chiar daca vad unde gresesc.

[soogee 2866]

Cam greu sa descoperi singur mecanismele inconstiente de defensa. Nebunia se invata, de la figurile parentale. Personalitatea se poate scinda. Cum poti sa descoperi singur aceste procese daca ele sunt inconstiente si instinctive?

 

Iei cele zece mii de carti de psiho in format electronic care sunt in romana si engleza pe internet, si le citesti, le buchisesti, stai cu creionul in mana, scrii in jurnalul terapeutic, iti faci scopurile de atins, evaluezi, verifici in fiecare zi ce ai schimbat, cum ai reactionat in situatiile previzibile sau imprevizibile, iti fixezi obiective de lucru pentru fiecare zi, iti analizezi fiecare emotie, fiecare reactie, te scufunzi in ele si le duci pana la capat, iti programezi zilnic ore de meditatie, autoanaliza, evaluare, si poti face asta confruntand fiecare rand citit cu experienta ta: ce ma deranjeaza? ce ma infurie? ce ma doare? ce ma sperie? ce ma destabilizeaza? care sunt punctele unde stau prost? care sunt calitatile mele? care sunt defectele? care sunt punctele mele tari? ce pot face pentru a imbunatati ceva sau pentru a eradica ceva sau a minimaliza ceva? etc samd si asa mai departe

 

Daca esti intr-un oras mare, universitar, ai acces la biblioteca la carti de psiho ft bune (Gen Editura Trei, Humanitas, Curtea Veche) care nu sunt in format electronic inca.

 

Trebuie sa fie totul clar in minte, ce vrei, care sunt scopurile, cum sa ajungi acolo, si e greu sa faci asta de capul tau, dar daca iei sutele astea de carti de psiho si confrunti fiecare rand cu viata ta, e imposibil sa nu afli cam care e situatia ta la interior. Vei avea o imagine de ansamblu, ca o diagrama.

 

Marea problema a cuiva cu tulburari de personalitate sau emotionale e CONFUZIA.

El nu mai stie: de unde vine? unde merge? care e sensul lui? pentru ce traieste? ce VREA? ce isi DORESTE? cum sa ajunga acolo? etc samd

 

In definitiv, nu asta fac psihologii cu noi? Ei oare si-au primit stiinta din al saptelea plan astral? Sunt ei niste magi? Nu, sunt doar niste tipi care au citit si ei exact aceste carti, si-au lamurit intrebarile discutand cu profii lor in scoala, si au facut autoanaliza, au trecut prin acest drum al cunoasterii de sine, deci stiu exact fundaturile, hartoapele, deviatiile, scurtaturile, capcanele, autostrazile spre telul final: un suflet cat mai dezvoltat, cat mai crescut, cat mai stabil, care sa se bucure la maxim de oportunitatile vietii, fara a se mai lasa zgaltait de cineva. De asta ei pot sa ne ghideze (daca au facut intr-adevar autoanaliza, si nu au fentat-o smechereste).

 

Dar ce ne opreste pe noi sa facem asta, daca avem inteligenta si hotarare? Nimic!

 

Autoanaliza nu e un proces la indemana schizofrenicilor de tip catatonic sau a autistilor sau a paranoicilor cu delir, acestia au nevoie absoluta de ghidajul din exterior al psihologilor. Dar cineva care are inca mintea in functiune poate face toate astea. Ce ii lipseste?Vointa! La vointa e praf (tocmai vointa o sufoca manipulatorii in primul rand).

 

Unde au ei probleme? La emotii, unde sunt varza (confuzii, reactii nepotrivite, distorsiuni, etc).

 

Dar si vointa asta are niste procese fine care se pot regla. Si aici poti lucra, daca STII ce si cum. Dar nu ai cum sa stii, daca nu citesti carti de specialitate, simple si pe inteles si practice.

 

Dupa terapie urmeaza lucrul masiv cu sinele, lucrul pe suflet deschis, efortul de a te recladi. Si la asta pot ajuta si alte terapii, alte tipuri de analiza si reconstructie: terapie rational-emotiva, cognitiv-comportamentala, muzicoterapia, prin arta, prin joc, terapia existentiala, terapia integrativa, etc. Incerci pe toate si vezi ce ti se potriveste.Sau iei din fiecare cate ceva.

 

Marea ispita a celui care a iesit din terapie: vrea totul pe loc, vrea totul sau nimic, nu are rabdare. Dar reconstructia cere ani de zile, si dureaza o viata, insa roadele se vad chiar de la inceputul drumului,si merita.

E bine sa se evite gandirea de tipul: vreau rezultate, dar fara efort.Fara efort indarjit nu creste nimic pe lumea asta.

 

Si totul trebuie aplicat la viata reala.Trebuie sa iei notite, sa iti faci caiete speciale, caci scrisul face ca memoria sa retina mai bine. Trebuie sa iti scrii citate, sa iti scrii gandurile inspirate de citate, sa recitesti dupa un timp, sa aplici in practica ce ai invatat.

 

Fiecare zi in care ai castigat o ora de lucru cu sinele intareste vointa. Dupa un timp,vointa incepe sa se puna in miscare, nu mai e vointa aia sufocata de altii, ci se pune pe treaba de la sine.

 

Tot ce trebuie e decizia de a te pune la treaba. In cateva luni, un an, se vor vedea rezultate substantiale pentru toti, cu ochiul liber. In cateva saptamani poti avea rezultate mici, care sa te motiveze sa continui.

Poti ajunge culturist fara efort zilnic?

Poti ajunge pilot fara antrenament zilnic?

Si in autoterapie e la fel: cheia e persistenta, insistenta, indarjirea de a nu abandona.

 

Ce am scris aici chiar functioneaza.

[Allexandrra 8936]

Daca te poti observa si analiza cat de cat poti avansa, iar dupa o perioada iti va fi mai usor sa recunosti anumite greseli pe care le ai in comportament pentru ca te-ai schimbat macar putin, te-ai mai decontaminat.

 

Exista tendinta de a abandona dupa ce ai facut o greseala pe modelul vechi, sa te lasi cuprins de disperare si sa zici ``nu m-am schimbat si nici nu ma voi putea schimba vreodata``. Trebuie sa invatam sa trecem si peste momentele astea, iar ele vor deveni cu timpul mai rare si de intensitate mai scazuta.

[The Bitch 15151]

Cine se comporta rau cu o persoana, se va comporta rau cu toate, pentru ca are acest patern sau nărav, cum se mai spune. Cine e bun, e bun de la inceput, cu oricine, si cine e rau, e rau, de la inceput, cu oricine.

Daca tu ai gandit aceasta afirmatie,te inseli.Daca ai citit-o altundeva,ala care a scris-o e un idiot.

 

Sunt

Editat Noiembrie 3, 2010 de Naeema

[PourMoi 49]

La mine asa e, iar cel mai greu e cu actiunea, m-am obisnuit asa mult sa actionez si sa gandesc asa incat nu imi vine sa ma schimb chiar daca vad unde gresesc.

 

Intr-un fel e ceva normal sa iti dai seama ca e posibil sa gresesti, dar totusi sa persisti in greseala. De ce? Pentru ca daca am face totul corect si bine parca ar deveni totul prea plan. Sunt multe persoane care la nivel rational stiu unde gresesc, stiu motivul pentru care o fac si stiu si cum sa iasa.... dar aleg sa nu o faca pentru au niste beneficii :beee:

 

Aceste beneficii pot fi nenumarate.

 

@kosmotro

 

Psihologii cu adevarat valorosi, care fac diferenta intre ei si altii, intre ei si cei care citesc carti peste carti, au empatie si intuitie.

[soogee 2866]

 

 

Ca sa ajungi la empatie si intuitie, trebuie sa citesti carti peste carti.

Empatia mare se realizeaza in urma unei vaste experiente a psihologului in ce priveste emotiile umane, experientele fundamentale. E greu sa obtii aceasta mare baza de date doar din experienta personala. A citi carti peste carti inseamna a profita de mii de experiente personale de calitate (cei mai buni psihologi din lume ti le impartasesc).

Intuitia,la fel, nu e un dar paranormal,nu e un har divin, ci e rezultatul acumularii unei vaste baze de date in mod constient, din care inconstientul va selecta pe cele potrivite atunci cand psihologul se afla in fata clientului (ma refer la intuitia in psihologie, nu in alte domenii ale vietii).

 

Nu cred ca empatia si intuitia psihologului sunt ceva natural, niste daruri innascute. Asta ar fi o scuza pentru psihologii comozi ca sa nu mai citeasca carti peste carti. Ar zice: am din nastere empatie si intuitie, la ce sa ma mai obosesc sa studiez. Cred ca vine din studiu, din acumularea si selectarea vastei experiente a psihologilor ce au fost inaintea ta. Atunci se dezvolta empatia si intuitia, ca urmare a selectarii informatiilor si emotiilor.

Daca nu citesti carti peste carti, risti sa repeti greselile pe care le-au facut altii.

Dar ca sa ajungi aici, trebuie si o mare inteligenta si capacitate, si aici, da, nu toti pot fi psihologi, pt ca unii au o mai mare inteligenta, pe care opot hrani si dezvolta, altii sunt mai limitati din nastere.

[PourMoi 49]

Bun, poate ca unii sunt mai buni alti mai putin buni... poate cele doua lucruri se cultiva. Dar ele pot exista si fara sa le alimentezi in vreun fel anume.

 

Intuitia cel putin poate fi prezenta la multi oameni pe care nu ii intereseaza psihologia si se folosesc de ea in diverse domenii. Daca o ai in tine si incerci sa o mai si cresti atunci poti spune ca acel om este bun :beee: si probabil ca va avea rezultate si mai bune ca psiholog.

 

Cum ai spus si tu " nu toti pot fi psihologi" unii nu ajung nici dupa ce citesc sa cunoasca empatia (care e de baza), ce sa mai vorbesc de intuitie

[Hypathia 2114]

unii nu ajung nici dupa ce citesc sa cunoasca empatia (care e de baza), ce sa mai vorbesc de intuitie

Eu am intalnit psihologi care stiu f multe, dar nu au empatie. Eu cred ca acestia au ales psihologia pt ca au fost influentati de parinti, de pilda parinti care lucreaza in domeniul medical, psihiatric sau psihologic. Ei au ales asta si pt ca da bine in societate sa spui ca esti psiholog, pari inteligent, ai o aura de om deosebit. Unii au ales asta pur si simplu pt a-i manipula pe ceilalti sau pt a beneficia inconstient sau semiconstient de avantajul de a avea putere si control asupra mintii altora. Acestia nu vor reusi sa aiba empatie niciodata oricat ar citi. Si unii sunt f inteligenti, au citit enorm, dar nu au empatie, pt ca nu au avut CE sa dezvolte in timpul facultatii. Trebuie sa ai un rudiment de empatie in momentul in care intri la Facultatea de Psihologie si acest sambure sa-l dezvolti citind f mult si prin practica, lucrul cu oamenii. Poate ai empatie, dar daca nu stii din carti de psiho ce sa faci cu ea, cum sa eviti capcanele comunicarii, supraempatizarea, rezistentele, surmenajul empatic, atunci empatia nu va functiona ca mecanism vindecator in terapie, ci va fi un fel de bajbaiala.

[soogee 2866]

Ca sa revin la subiect: dupa analiza tranzactionala sau alte tipuri de terapii care arata exact care sunt problemele, le identifica, cred ca e bine ca sa se mearga pe terapii ce schimba trasaturile de personalitate nedorite si dezvolta pe cele dezirabile. Ma gandesc la terapii cognitiv-comportamentale in primul rand. Doua treimi din cei ce le-au incercat se declara multumiti, spre deosebire de circa o treime dintre cei care au incercat abordari psihoanalitice.

Nu ajunge sa stii care e problema, ci trebuie si sa investesti efort in directia restructurarii psihicului.

Pentru asta trebuie: sa te decizi, sa ai un plan de lucru, sa ai obiective clare, sa-ti identifici rezistentele (autosabotajele), sa identifici virusii mentali care-ti mananca RAM-ul, sa colaborezi (cu psihologul, cu un consilier, cu tine insuti, cu prietenii care te pot ghida realmente) adica sa te lasi ajutat, sa aloci timp, sa te astepti la recaderi, sa cauti sa te automotivezi, sa iti vizualizezi rezultatele, sa iti alegi corect recompensele, sa te evaluezi la sfarsitul fiecarei zile (ce am facut, ce am ratat, ce am progresat) dar si evaluari saptamanale, lunare, anuale,si altele asemenea. A pune totul pe foaie inseamna a iesi din confuzie.

Marea intrebare terapeutica: CE ITI DORESTI?

Multi nu stiu, altii nu mai stiu, au uitat, sau li s-au sufocat dorintele in asemenea masura incat s-au pierdut pe sine.

[PourMoi 49]

 

Fiecare metoda este buna pe segmentul ei. Pentru cognitiv-comportamentala cea mai buna zona de interventie sunt fobiile... iar restructurarea personalitatii se face doar in cazuri grave, dar daca te referi doar la partea in care restructurezi experienta avuta la un moment dat, atunci: da! este excelent felul in care ai descris procesul.

 

Eu stiu ca intrebarea magica este "Ce nevoi ai?"

Dorinta se refera mai mult la ceva ce nu prea ai cum sa atingi, se refera la ceva ce ar ptea fi dat uitarii daca nu intra in posesia ta... pe cand o nevoie ar insemna ca nu poti trai fara acel lucru. Ce parere ai?