Sari la conținut
Forum Roportal
Jugulator

Ce te mai tine aici?

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

In Romania este mult de munca, foarte mult. Deci... Romania este un Paradis. :tease:

Din pacate, multi nu vad Paradisul asta pentru ca nu sunt dispusi sa munceasca. Se multumesc sa "existe" intr-un job pe care il urasc si apoi sa se planga. Munca adevarata inseamna sa te darui pe tine insuti, sa gasesti acel ceva ce tu poti face cel mai bine si sa-l faci cu fiecare ocazie ce se iveste. Pe bani sau fara bani, sa arzi in flacarile propriei pasiuni.

Nu mi se pare foarte realist...

 

Hmmm, ma gandesc cat de bine poate trai un speolog... :o: Ce rost are sa traiesti in flacara pasiunii daca de-abia

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Realismul nu-i punctul meu forte... am fost, sunt si voi ramane un visator. :)

Asa de simplu e pt. tine sa-ti recunosti defectele ? :o:

 

Scuza-ma, nu vreau sa insinuez ca a fi visator e intotdeauna un defect, cel putin nu major...

Editat de Marawder

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cunosc destui carora le-ar place sa stea toata ziua ori in pat, ori la TV, PC, distractie, party-uri etc...nu cred ca ei s-ar supara daca n-ar mai fi nevoie sa munceasca nici o ora pe zi si sa traiasca ca Paris Hilton ! :)

Paris Hilton a mai trecut si pe la inchisoare de la prea multa "plictiseala".

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Asa de simplu e pt. tine sa-ti recunosti defectele ? :o:

 

Scuza-ma, nu vreau sa insinuez ca a fi visator e intotdeauna un defect, cel putin nu major...

Eu nu vand in asta un defect. Este nevoie si de visatori... :)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Eu nu vand in asta un defect. Este nevoie si de visatori... :)

Asa e...pana la un anumit punct, cand unii visatori raman inchisi intr-o alta realitate si nu se mai pot confrunta cu viata cotidiana ! :o:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Am un job, care imi permite sa-mi intretin familia, pe mine si hobby-ul meu. Imi place munca mea, desi e destul de solicitanta, serviciul meu e stabil, colegii sunt ok, seful cel mare e departe, treaba merge struna. N-am motive sa ma plang, nu?

Totusi, "paradisul" (pe care il invoca pe'tr) se sfarseste brusc in momentul in care ma izbesc de cotidian. Uite ce observ in jurul meu:

- medicul meu de familie si-a "deranjat" telefonul de la cabinet, pentru ca pacientii sa nu poata face programare si sa fie nevoiti sa plateasca atunci cand se prezinta la cabinet (pentru o adeverinta, o trimitere catre un medic specialist sau pentru ca ar avea nevoie de un algocalmin). I-am reprosat acest lucru incredibil de josnic pentru un cadru medical, a facut fete-fete si mi-a spus ca nu trebuie sa platesc pentru consultatia respectiva. Desigur ca i-am lasat banii pe birou. Acum caut alt medic de familie.

- presa ne bombardeaza cu stiri comandate, care nu au nici o legatura cu realitatea. De exemplu, inundatiile de la Dornesti NU au provocat ruperea podului rutier. Podul s-a rupt datorita exploatarii in mod barbar a albiei raului Suceava de catre afaceristii din zona care au balastiere (in mod indirect am contribuit si eu la dezastru, pentru ca am depus documentatia la Ministerul Economiei si am obtinut autorizatia de functionare pentru unul din acesti agenti economici, cu cativa ani in urma, contra unui comision). Practic albia raului a fost devastata, si asta pentru a se putea acoperi cantitatea de pietris, sort si nisip necesare construirii unei fabrici de prelucrare a lemnului, Egger, si a uneia de producere de cherestea, Schweighoffer Holzindustrie, ambele obiective ocupand acelasi teren, care se intinde pe aproximativ 5 km liniari (nu stiu latimea, deci nu pot sa va spun suprafata). Excavarile masive au coborat albia cu cel putin doi metri pe o portiune de cativa kilometri, iar urmarea acestui fenomen a fost ca unuia dintre pilonii podului sus-mentionat i-a fost afectata structura de rezistenta. Deznodamantul a fost practic inevitabil: pilonul s-a inclinat iar unul din tronsoanele podului s-a prabusit. Aleluia.

Am vrut sa deschid ochii celor care au crezut ca Fluviul Suceava a rupt podul la care Basescu a fost deja de vreo 4-5 ori.

Si am vrut sa subliniez cum se incalca orice norma, orice lege, doar pentru scopurile meschine si imediate ale unor investitori straini carora le pasa de podul de la Dornesti sau de cel de la Cernavoda doar in masura in care nefunctionarea lor le perturba mersul afacerii.

- solidaritatea romaneasca nu exista, sau serveste doar propriilor scopuri. Am circulat destul de mult pe doua roti (plus cele doua rotite ajutatoare, desigur), am vazut destule si am patit si mai destule. In aprilie, fiind in drum spre Bicaz si plictisindu-ma de monotonia drumului, mi-am spus:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
In Romania este mult de munca, foarte mult. Deci... Romania este un Paradis. :)

Din pacate, multi nu vad Paradisul asta pentru ca nu sunt dispusi sa munceasca. Se multumesc sa "existe" intr-un job pe care il urasc si apoi sa se planga. Munca adevarata inseamna sa te darui pe tine insuti, sa gasesti acel ceva ce tu poti face cel mai bine si sa-l faci cu fiecare ocazie ce se iveste. Pe bani sau fara bani, sa arzi in flacarile propriei pasiuni.

Sunt foarte frumoase vorbele tale. Am remarcat mereu in postarile tale, precum si ale lui lynx, un calm rar.

Pentru asta va citesc cu placere si va apreciez. Am o problema cu toleranta. Recunosc. Dar cine este perfect?

Mult optimism. Ma bucur daca si simti ceea ce spui.

In privinta optimismului, am terminat Litere, dupa ce am facut un liceu cu profil Filologie, in fine, ideea este ca pot scrie acum un eseu despre optimism si ce frumoasa poate fi viata daca te descoperi, vrei ceea ce ai si pretuiesti fiecare albinuta care iti trece prin fata ochilor. Cu metaforele si epitetele de rigoare.

Sunt deseori atat de suparata si dezamagita, incat, daca as putea urla, m-as auzi peste mari si tari.

Acum spune-mi tu.

Cum realizez o armonie intre teorie si practica?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Cum realizez o armonie intre teorie si practica?

Asta este ceva ce ma roade si pe mine momentan. Citesc mult, stiu destul de multe, imi doresc (cel putin cognitiv) dar... in realitate se intampla prea putine.

Din experienta de pana acum, singurul lucru care a functionat a fost rabdarea. Sa insist si sa tot insist... chiar daca initial nu se vad rezultatele... pana la urma apar.

 

Un alt lucru care intuitia imi spune ca ar functiona si partial a functionat si pana acum este crearea unui grup de sustinere, o serie de persoana cu care sa poti vorbi despre aspiratiile pe care le ai intr-o maniera constructiva. Persoane care sa te sustina din cat mai multe puncte de vedere.

 

Un far care imi da lumina momentan este ceva ce se numeste focalizarea pe solutii (pe partea pozitiva). Peste 2 sapt o sa ma duc la Bran intr-un training de 4 zile care se preconizeaza a fi foarte interesant. :)

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×