Ce vad muribunzii?

[ISIS76 66]

Eu nu pot s-o uit pe bunica-mea ( Dumnezeu s-o ierte ! ) care a fost fff. zgarcita ( poate viata grea a facut-o sa devina asa ). Inainte sa moara privea un loc fix si bolborosea intr-o alta limba decat cea romana...Imi aduc aminte ca verisoara mea a intrebat-o la un moment dat ce zice si i-a raspuns : " Trebuia sa ajut oamenii saraci " .... In mod normal nu ar fi gandit asa

[Selena06 0]

cred ca o voi tine minte toata viata un moment foarte straniu...

inainte cu o zi sa moara , bunica mea (desi era senila) s-a ridicat din pat si si-a facut bagajul , spunand ca o asteapta mama si tatal ei (morti) . Apoi a inceput sa insire numele fratilor ei (morti) si sa spuna ca trebuie sa o lasam sa plece pentru ca ei o striga . Atunci noi nu ne-am dat seama de ce se intampla...socul a fost a doua zi cand am gasit-o moarta..:doh:

[malitzia 6]

Imi spunea ca este un baiat care parca,seamana cu el,culcat pe o scena... :cheer: ,inaintea patului si il priveste.Nu face nimic,doar il priveste in tacere ...insa,il deranjeaza.

 

Eu am avut o vecina care a murit de cancer la 13 ani. Inainte sa moara ii spunea mamei sale ca vede o fetita care seamana cu ea si care face tot ce face ea. Daca ea bea apa, bea si fetita etc. Apoi mai spunea ca vede o ata pe haine si incerca mereu sa o prinda.

 

Este o similitudine in chestia asta, ca vad un fel de dublu al lor...ciudat.

[Bagherra 52]

Oare,sa fie adevarat ca fiecare dintre noi avem o dublura in alta lume? :rtfm:

Intr-o fotografie facuta sotului meu cind era bolnav,apare deasupra lui pe perete,un fir alb....care,formeaza ceva,asemanator conturului... :rtfm: Romaniei!

In interiorul acestui contur invizibil cu ochiul liber,era in realitate un mic...tablou.El,privea in acel loc care, se reflecta in oglinda si-mi zicea:"Ce tablou frumos! Sa pictezi tabloul asta..."

[malitzia 6]

Eu ma gandesc ca acel dublu sa nu fie vreun inger al mortii sau ceva de genul asta, pt ca dublul lor astral nu are cum sa se desprinda de corp cat ei sunt constienti. Cat despre tablou chiar nu stiu ce sa zic...

[Black velvet 9715]

Eu ma gandesc ca acel dublu sa nu fie vreun inger al mortii sau ceva de genul asta,

Fiecare are doar propriul sau spirit, care este in planul spiritual si care este asociat corpului prin intermediul dublului eteric. Fiecare vede in momentul mortii lucruri care exista in propriul subconstient sau chiar lucruri care exista aici, dar nu pot fi vazute cu ochiul normal in timpul vietii.

[malitzia 6]

Sigur ca vad si tot felul de chestii din subconstient, dar spiritul este altceva...si ingerii mortii si ai vietii chiar exista...

[Flea 2]

Tot timpul cand aud de moarte si de "trecere" ma gandesc la cuvintele cu care s-a terminat opera lui Eliade, La tiganci: "Asa incepe totul, ca intr-un vis."

 

Acum in alta ordine de idei, cei care au parte de o moarte violenta, de ex un accident, vad, simt, viseaza ceva cu cateva zile inainte? Primesc vreun avertisment? Asta luand in considerare ca totul este "scris" deja.

Tatal meu a avut parte de-o moarte violenta (a cazut accidental de la o etajul 8) si inainte de-a muri cu o saptamana, in fiecare noapte, s-a visat mort, cazut intr-un shantz. Pur si simplu era ingrozit! Dupa ce-a murit, l-am adus acasa si timp de trei zile nu am putut sa dorm, am stat in aceeasi camera cu el aproape tot timpul. Noaptea, cand era liniste, puteam sa aud ca si cum o musca zbura prin camera si (era imposibil, el a murit in decembrie!)se lovea de pereti neincetat! Si acum imi aduc aminte zgomotul ala! Imi inchipuiam ca este sufletul lui chinuit care nu stie ce s-a intamplat cu el, inca... :cry:

[andi_ 350]

Sunt unii care incep sa vada ingerul negru....care cu cateva zile inainte de a muri poti sa il vezi prin preajma ta....iar cand o persoana moare acesta ii taie cu o sabie cordonul energetic ce leaga sufletul de corpul fizic

[Flea 2]

Anul trecut, prin noiembrie, o cunostinta de-a mea a plecat dincolo, la 42 de ani, dupa un cancer care a evoluat fulgerator. Am vizitat-o chiar cu vre-o 12 ore inainte de a muri. Medicii au trimis-o acasa, pentru ca avea niste momente ingrozitozre in care, slabita fiind si tintuita la pat, dintr-o data isi revenea, si scotea din brate perfuziile si daca nu era nimeni prin preajma s-o opreasca, se ridica din pat si voia sa fuga. Ultima oara cand a facut asta, sora medicala era pe hol, asa ca a apucat sa isi smulga firele cu care era conectata la aparate si s-a aruncat efectiv din pat, cazand pe dusumea, S-a lovit foarte rau la cap. Medicii l-au sunat pe sotul ei si i-au spus ca nu mai e nimic de facut si ca ar fi bine s-o ia acasa ca nu mai are rost sa bage medicamentele alea scumpe in ea, pt ca ficatul era umflat ca o minge de la ele. I-au dat maximum 2 saptamani de trait. Pe hol, o femeie de serviciu , care se vedea ca e de la tara, s-a apropiat si i-a spus ca a vazut tot si ca la tara comportamentul acesta se cheama " a fugi de moarte" , cand bolnavul vede Ingerul mortii, prezent cam cu vre-o 2 zile inainte, sau mai mult in preajma sa. A zis: "Sa stiti ca nu mai are decat o zi-doua. Atat. " Vreau sa spun ca a fost ca ea, nu ca doctorii! :roll:

Inseara cand au adus-o acasa , am fost s-o vizitez. Intai m-a intrebat; nu te supara, cine esti? Apoi m-a recunoscut si m-a invitat sa ma asez langa ea. Mi-a spus ca ii e rau , ca nu sgta bine in pat si ca ar vrea sa-si schimbe pozitia. I-am pus careva perne prin parti, c s-o sprijine. Era agitata, dar constienta. Apoi, la un moment dat, a inceput sa impinga ceva cu mainile si sa spuna: "Pleaca, pleaca de aici, nu vreau!"M-a rugat s-o ajut sa se ridice ca sa se mute pe canapea, in sufragerie. Am ajutat-o. Dupa 5 minute a zis: Nu, nu e bine, intoarce-ma pe partea cealalta.Dupa alte 2 minute: hai in dormitor, nu vreau sa-l mai vad! Avea privirea ingrozita si facea miscari cu mainile, de parca ar fi aruncat cu ceva in cineva :blink: iar am ajutat-o sa se ridice, impreuna cu alta prietena buna de-a ei, careia ii curgeau lacrimile siroaie de mila ei, deoarece devenise clar, ca ea fugea de ceva, ce vedea in camera.Tot repeta: Pleacaaaa! Pleacaaa imediat, nu merg nicaieri!" Copilul si sotul ei asistau neputinciosi in usa, abia tinandu-s epe picioare de epuizati ce erau. "Asa face de ieri" , mi-au zis, zi si noapte trebuie mutata de pe un pat pe altul, pt ca nu-si gaseste locul. Ingectiile cu morfina nu mai aveau nici un efect, asa ca dupa miezul noptii, cand am plecat noi acasa, ei au continuat s-o mute de colo colo. Dimineata am primit vestea, ca lupta s-a terminat. Plecase in chinuri, opunand rezistenta pana in ultima clipa. A fost pt prima si ultima oara, cand am trait asemenea experienta Prezenta aceea, de care zicea am perceput-o si noi. Ca pe un nor negru, dens, care ocupa cam o jumatate de camera Si un sentiment de implacabilitate, pe care nu il voi uita. :blink:

 

Acum cativa ani prietena mea cea mai buna a murit din cauza cancerului. Am stat cu ea pana si-a dat ultima suflare si pot sa descriu exact etapele prin care a trecut:

- inainte cu o luna, doua avea insomnii; daca adormea, visa urat, cosmaruri ingrozitoare (personaje care o urmareau sa o omoare; explicabile aceste vise, ea stiind in ce stare se afla);

- inainte cu aproximativ doua saptamani de-a muri a inceput sa aiba tot felul de manifestari ciudate si infricosatoare pentru noi: statea pe spate cu ochii inchisi, dar pupilele i se miscau non-stop, iar respiratia era foarte sacadata ca si cum ar fi alergat;

- de cateva ori s-a trezit din aceasta stare si a strigat "Tata, ia-ma odata!"

- alta data intindea mana si "mangaia" ceva sau incerca sa apuce cu mana ceva;

- in orice pozitie o puneam, se uita peste umar de parca cineva sau ceva ar fi urmarit-o, haituit-o. Era teribil de urmarit pentru ca nu puteam face nimic! Incercam sa o intoarcem, dar tot timpul se uita peste umar cu o privire ingrozita!

- in dimineata in care a murit, adormisem pe o canapea in camera in care statea ea. Atipisem de 5-10 minute cand am fost trezita de un vaiet ingrozitor; am sarit de pe canapea, m-am dus la ea si am luat-o de mana. A continuat sa scoata sunetul ala lugubru, dupa care a zambit si nu s-a mai auzit nimic. A murit cu zambetul ala linistit si impacat pe buze!

Odihneasca-se in pace!