Jump to content
Forum Roportal
Bagherra

Ce vad muribunzii?

Recommended Posts

:roll: Ma intreb...

Sotul meu spunea cit a fost bolnav ca vede "un peste"care innoata.

Eu il intrebam daca nu cumva e un fir (cordonul de argint pe care se spune ca ni-l vedem inainte de moarte) dar el,foarte sigur de el,spunea ca e un peste! :jester:

Mai spunea ca el,cel din pat...nu-i el;el,e mort.El,cel din pat... e cel din oglinda. :lol2:

Cu vreo ora inainte sa ma paraseasca... :yes: i se miscau ochii,printre pleoapele intredeschise,dintr-o parte in alta ca si cum ar fi urmarit o activitate intensa ce se petrecea in fata lui...

Edited by Bagherra

Share this post


Link to post
Share on other sites

Baghera, te rog iarta-ma de intrebare, cand a murit sotul tau?

nu ti-am urmarit toate postarile si stiam ca e grav bolnav.

condoleantele mele.

 

acu, sa-ti povestesc si io despre Gelu.....

 

in ultima lui luna de viata a fost ceva de cosmar, ceva oribil. nu mai dormea absolut deloc, nu mai putea manca nimic, doar mai fuma putin si bea sucurile de grefe pe care i le faceam io.

 

pe langa partea comica pe care am povestit-o, ramane cea tragica, a faptului ca nu mai indura intunericul si parca ii era groaza de ceva. efectiv parca se lupta cu cineva, si cineva-u ala nu era o singura persoana

 

nu mai putea suporta linistea absoluta, punea in continuu filme, muzica, ma ruga sa-i citesc in continuu.

 

in ultima zi, la spital, pot sa-ti spun ca a fost cum ai zis si tu, era agitat, se lupta incontinuu si ochii in orbite uneori ramaneau ficsi mult timp, apoi o luau la goana.

 

nu stiu daca voo v-am povestit asta sau la altcineva, dar seara, cand l-am dus la terapie intensiva, cand urcam cu patul acela mobil in lift, stateam aplecata deasupra lui, ii umezeam buzele uscate si l-am implorat sa deschida ochii.

 

nu stiu daca m-a auzit pe mine sau din cauza bruscarilor, dar i-a deschis. si vreau sa-ti spun ca in cele mai horror filme n-ai vazut asa privire. aceea a fost ultima data.....p-orma i-am mai deschis io pleoapele la morga si la priveghi.

 

nu reusesc sa uit. nici nu ma mai muncesc asa tare.

 

asta ma intreb si io de un an de zile: ce a putut vedea de i-a fost atat de frica, atat de groaza si totusi s-a lasat luat usor..........

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si eu ma intreb oare ce vedem inainte de a muri, ce simtim ... asta in cazul in care stim ca vom muri si nu ne ia prin surprindere

Share this post


Link to post
Share on other sites

depinde de fiecare eu am avut un bunic care a vazut ingerul mortii ca a venit sa il is si la salutat a zis tuturor pa si a inchis ochii.

sotia lui inainte sa moara auzea recitare de quran si i-au dsat lacrimile zicea ca nu a mai auzit recitare asa frumoasa.

fiecare cred ca vede sau aude functie de starea lui daca este impacat cu sine va vedea ceva frumos daca nu ....

Share this post


Link to post
Share on other sites

Va multumesc,pentru condoleante...

Sotul meu a "plecat" pe 16 iunie a.c.

......................

Da,viziunile sunt sigur diverse de la o persoana la alta dar,oare,ce vad ei,in comun? :roll: Devin agitati,adevarat.

Sotul meu in vreo citeva dati cind s-a simtit mai rau,privea catre un punct fix inaintea lui si intindea bratele ca si cum cineva i-ar fi zis:"vino,sa mergem!" si spunea:"ajuta-ma!ajuta-ma,tu..."

O data m-am infuriat si am lovit cu mina,plina de furie acel ceva invizibil spunind:"marsh,d'aci!intoarce-te de unde ai venit" si sotul meu ,s-a linistit. :blink: Am simtit la mina in acel moment ceva...electric si lipicios,ciudat...ca si cum in acel loc erau bule de sifon in aer.

Alta data,sotul meu nu vroia sa sting lumina in camera desi,raminea lumina televizorului;incepuse sa-i fie teama de intuneric.

Imi spunea ca este un baiat care parca,seamana cu el,culcat pe o scena... :blink: ,inaintea patului si il priveste.Nu face nimic,doar il priveste in tacere ...insa,il deranjeaza.

Am facut un glob de lumina si ca si in alte dati,am vrut sa-l lovesc,sa-l gonesc....pe acela dar,de data aceasta,sotul meu m-a oprit spunind:"nu,lasa-l...nu e rau...doar,ca ma deranjeaza ca ma priveste continuu."

Cind inca nu cazuse la pat,mincam impreuna in bucatarie.Deodata,am auzit amindoi un filfait foarte puternic ca si cum o pasare imensa ne-ar fi trecut pe la urechi.

Involuntar,am inceput sa privim prin bucatarie crezind ca-i vreun porumbel...dar,nu era nimic.Am inceput sa ne privim reciproc cu ochii cit cepele si sa ne intrebam "ce-a fost asta?".

Banuiam eu ceva dar,am tacut.Cred ca si el a priceput ca s-a intristat...

Cu o seara inainte sa "plece",eram in bucatarie (situata in capatul opus al apartamentului unde era dormitorul in care se afla sotul meu) si am auzit clar,puternic,chiar la ureche o respiratie...ca un oftat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Anul trecut, prin noiembrie, o cunostinta de-a mea a plecat dincolo, la 42 de ani, dupa un cancer care a evoluat fulgerator. Am vizitat-o chiar cu vre-o 12 ore inainte de a muri. Medicii au trimis-o acasa, pentru ca avea niste momente ingrozitozre in care, slabita fiind si tintuita la pat, dintr-o data isi revenea, si scotea din brate perfuziile si daca nu era nimeni prin preajma s-o opreasca, se ridica din pat si voia sa fuga. Ultima oara cand a facut asta, sora medicala era pe hol, asa ca a apucat sa isi smulga firele cu care era conectata la aparate si s-a aruncat efectiv din pat, cazand pe dusumea, S-a lovit foarte rau la cap. Medicii l-au sunat pe sotul ei si i-au spus ca nu mai e nimic de facut si ca ar fi bine s-o ia acasa ca nu mai are rost sa bage medicamentele alea scumpe in ea, pt ca ficatul era umflat ca o minge de la ele. I-au dat maximum 2 saptamani de trait. Pe hol, o femeie de serviciu , care se vedea ca e de la tara, s-a apropiat si i-a spus ca a vazut tot si ca la tara comportamentul acesta se cheama " a fugi de moarte" , cand bolnavul vede Ingerul mortii, prezent cam cu vre-o 2 zile inainte, sau mai mult in preajma sa. A zis: "Sa stiti ca nu mai are decat o zi-doua. Atat. " Vreau sa spun ca a fost ca ea, nu ca doctorii! :roll:

Inseara cand au adus-o acasa , am fost s-o vizitez. Intai m-a intrebat; nu te supara, cine esti? Apoi m-a recunoscut si m-a invitat sa ma asez langa ea. Mi-a spus ca ii e rau , ca nu sgta bine in pat si ca ar vrea sa-si schimbe pozitia. I-am pus careva perne prin parti, c s-o sprijine. Era agitata, dar constienta. Apoi, la un moment dat, a inceput sa impinga ceva cu mainile si sa spuna: "Pleaca, pleaca de aici, nu vreau!"M-a rugat s-o ajut sa se ridice ca sa se mute pe canapea, in sufragerie. Am ajutat-o. Dupa 5 minute a zis: Nu, nu e bine, intoarce-ma pe partea cealalta.Dupa alte 2 minute: hai in dormitor, nu vreau sa-l mai vad! Avea privirea ingrozita si facea miscari cu mainile, de parca ar fi aruncat cu ceva in cineva :blink: iar am ajutat-o sa se ridice, impreuna cu alta prietena buna de-a ei, careia ii curgeau lacrimile siroaie de mila ei, deoarece devenise clar, ca ea fugea de ceva, ce vedea in camera.Tot repeta: Pleacaaaa! Pleacaaa imediat, nu merg nicaieri!" Copilul si sotul ei asistau neputinciosi in usa, abia tinandu-s epe picioare de epuizati ce erau. "Asa face de ieri" , mi-au zis, zi si noapte trebuie mutata de pe un pat pe altul, pt ca nu-si gaseste locul. Ingectiile cu morfina nu mai aveau nici un efect, asa ca dupa miezul noptii, cand am plecat noi acasa, ei au continuat s-o mute de colo colo. Dimineata am primit vestea, ca lupta s-a terminat. Plecase in chinuri, opunand rezistenta pana in ultima clipa. A fost pt prima si ultima oara, cand am trait asemenea experienta Prezenta aceea, de care zicea am perceput-o si noi. Ca pe un nor negru, dens, care ocupa cam o jumatate de camera Si un sentiment de implacabilitate, pe care nu il voi uita. :blink:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×