Vriies 17992 Raportează post Postat Decembrie 21, 2019 34 minutes ago, Fiero said: Nu presupun, chiar vorbesc din experienta. Adică, ai fost muribundă? Adică, ai fost într-o situație, să zicem, cât pe ce de moarte? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Decembrie 21, 2019 Acum 3 ore, Vriies a spus: Adică, ai fost muribundă? Adică, ai fost într-o situație, să zicem, cât pe ce de moarte? Da, am fost în comă, am avut noroc ca am scapat. Am povestit pe undeva pe-aici. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Vriies 17992 Raportează post Postat Decembrie 21, 2019 1 minute ago, Fiero said: Da, am fost în comă, am avut noroc ca am scapat. Am povestit pe undeva pe-aici. Hmm, mă bucur că ai scăpat. Totuși, problema de fond aici era „ce văd muribunzii”. Adică era vorba despre cei care chiar sunt în ultimele momente ale vieții înainte de a trece Dincolo. Tu ai fost în comă, după care ți-ai revenit și spui că nu-ți amintești nimic. Ok, însă strict vorbind din punct de vedere al temenului, n-ai fost muribundă. Muribunzii sunt ăia aflați în ultimele momente ale vieții, care inevitabil se îndreaptă spre moarte. Tu ai fost doar în comă, după care, din fericire, ai revenit. Și foarte bine ai făcut, pentru că, uite, acum mai discutăm și noi de una și de alta. Bine, acum sunt mărturii și mărturii, experiențe și experiențe. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Decembrie 22, 2019 Da, mi-am revenit pentru ca au intervenit medicii, altfel nu se intampla. Nu imi amintesc sa se fi intamplat nimic special, dar amintiri am, stiu cum m-am simtit pana la momentul in care nu am mai simtit nimic. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Vriies 17992 Raportează post Postat Decembrie 22, 2019 5 hours ago, Fiero said: Da, mi-am revenit pentru ca au intervenit medicii, altfel nu se intampla. Nu imi amintesc sa se fi intamplat nimic special, dar amintiri am, stiu cum m-am simtit pana la momentul in care nu am mai simtit nimic. Ok, ți-ai revenit și nu-ți amintești nimic. Pentru tine a fost o sincopă totală. Însă există multe cazuri în literatura NDE în care oamenii au revenit cu amintiri. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lore17ant 0 Raportează post Postat Ianuarie 27, 2021 Buna seara ! Vreau sa va povestesc o intamplare petrecuta acum 4 ani , mai exact in 22.01.2017, cu o zi inainte de a murii mama mea. De atunci tot caut raspunsuri, citind pe tot felul de situri si vizionand tot felul de filme. Mama mea era bolnava, boala descoperita in 01.05.2014, o forma de cancer f rara....care la un moment dat dadea semne de vindecare ... dar care ne.a pacalit si pus.o pe mama la pământ cu tot felul de complicatii... Ultima a aparut encefalopatia...dureros sa nu te recunoasca mama ... o duceam la spital in ultimele dati in coma... Ultima internare a durat 1 săptămâna... avea zile in care parea ca nimic nu se intamplase iar a doua zi o lua de la capat...nu stia pe ce lume este. Mergeam la spital la ea 1 zi eu si una tata... in data de 22.01.2017 am mers eu ... era slabita... si se uita numai pe tavan... parca urmarea ceva din capat in capatul tavanului si privirea i se oprea in coltul din stanga... vorbeam cu ea .. dar parca nu ma auzea.. era ff concentrata acolo... abia cand o strigam ma privea .... colegele de salon mi.au zis ca toata noaptea s.a rugat...si a vorbit cu un anume Nelu...noi nu cunoastem nici o persoana cu acest nume. Dupa ce i.am dat sa manace cu mare greu ...am plecat si eu sa manac in oraș. La intoarcere am gasit.o citind ceva in alta limba parca scris pe tava... pur si simplu misca capul si ochii ca si cum chiar citea... spunea silabe fara sens .. fara inteles . I.am dat din nou sa manace .. de data asta a mancat mai bine...si a trebuit sa plec acasa avand copil de 1 an si ea fiind internata la 60 km de orasul unde locuim. La ora 20.30 am ajuns acasa iar la ora 22.30 am fost sunata de la spital sa cautam un anumit medicament neurologic...facea crize de epilepsie si trebuia ceva injectabil , in spital aveau doar oral... In toti acesti ani am tinut si cu dintii de viata ei .. o clipa nu m.am gandit ca as putea sa o las fara sa nu fac tot ce pot pt ea... Interesant este ca de la inceput de cand am descoperit boala pana cand analizele ei erau perfecte ... si eu si ea si toata familia ne rugam fff des ... mergeam la manastiri... citeam tot felul de acatiste si rugaciuni...din momentul in care ne.a spus ca este pe drumul cel bun....toti am lasat.o mai moale cu rugaciunile ...spre deloc . Inclusiv ea nu se mai ruga... nu mai citea ... pur si simplu refuza.. In acea seara cand am realizat prin ce trece a fost prima data cand m.am rugat la D.zeu sa faca ce o fi ...daca trebuiesa o ia , sa o ia dar sa nu o mai vad cum se chinuie. I.ar in data de 23.01.2017 la ora 5.45 s.a stins... Scuze pt acest roman... dar aceasta amintire este vie.. parca ieri s.a intamplat... si tot caut raspunsuri... orare ce a vazut ...ce a citit ..cu cine a vorbit... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Unknown 15046 Raportează post Postat Ianuarie 27, 2021 Vrei sa ne lamuresti ca rugaciunea este solutia la aceste probleme ca nu inteleg altfel unde vrei sa ajungi cu povestirea. Inainte de a muri, creierul si toate organele incetinesc pana se opresc din functie, efectul se observa ca vorbesc "limbi necunoscute" in acele putine cuvinte cu care se mai exprima!!! Sistemul Nervos Central nu mai transmite informatie spre neuroni si de aceea se uita intr-o directie, pe tavan, ca este in pat culcat bolnavul pe spate si vede tavanul, sper ca este clar de ce acolo se uita si nu sub pat. Mama mea spunea ca vede pe cineva in spatele ei care sta pe un scaun inalt, un barbat tanar si deranjeaza prezenta acestuia oriunde se duce prin casa dupa ea. Nu-i spune sau face nimic dar de ce este acolo??? Asta nu-i convenea, desi i-am spus clar ca nu este nimen in casa decat noi, ea vedea altceva. N-am avut asa scaun in casa cum mi-a descris, ca nu era in pat, nu era dignozat decat sa faca o Colonoscopie cand inca in stil vechi se facea procedura si in America in 1994, era programata la procedura dar ii era frica de anestezierea totala. M-a surprins ca ea a lucrat pe FRONT voluntara in WWII, langa chirugul care amputa fara anestezie la tineri soldati raniti ... era calificata ca asistenta in Viena, Austria. Acolo in spitalul ambulant alina durerile baietilor, le canta si se ruga cu ei si mureau de infectii toti. Odata cineva a juns in acea stare, nu exista reintoarcere, insa dureaza in timp pana se sting toate organele care nu este la fel ca nici altfel nu sintem egali!!! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
