O familie disfunctionala

[Helen2 0]

Si au as zice sa il ierti. Altfel ai sa consumi mult prea mult energie in a te tine tare.

Dar intrebarea este, tu stii cum se face? adica zici "il iert!" si gata? adica este asa simplu? (te intreb pentru ca eu nu stiu)

[Pruncul 3]

Intre parinti si copii si invers nu se pune problema de iertare.

Dupa ce l-ai inteles trebuie acceptat asa cum este(exceptie fac bolile mintale care apartin medicinei)

Gandeste-te daca ar fi fost invers,daca tu ai fi fost omul cu probleme si daca tatal tau si-ar fi pus intrebarea daca sa te ierte sau nu?

Iubeste-ti familia asa cum este,revino la ei cu iubirea si intelegerea de care au nevoie acum in ultimile lor zile.

Cred ca esti un om tare,fi si buna si vei castiga linistea de care ai nevoie.

Nu te teme ,trecutul nu te poate influienta cu nimic daca tu nu vrei,scutura-te de el si creaza-te asa cum vrei sa fi,sunt convins ca poti! :stars:

[Solitude 0]

Va multumesc tuturor pentru mesaje!Chiar nu ma asteptam sa starnesc atatea reactii..

Raluca, sunt realista nu din inclinatie ci din convingere.Daca ar fi sa ma lasa in voia firii, la ora 11(am) as fi in pat asteptand infrigurata cu ochii strans inchisi continuarea minunatului vis de azinoapte.Sau as broda intamplari pe marginea "ce-as face daca..?" si "cum ar fi fost sa fie sa...?"

Puternica?Poate atunci cand n-am caderi :tease:

Nu ma simt ca o invingatoare ci mai degraba ca un pui iesit din gaoace si naucit de lumina.In ultimii ani am descoperit atat de multe si inca experimentez situatii noi (tot ce tine de animalul social din mine ma fascineaza, am devenit cocheta

(eu??!?!?), incerc sa-mi inving sila de small talk..) , moduri de a relationa cu colegii.

 

"Iarta-l.

TU esti un OM."

Argumentul tau sugereaza ca el n-ar fi om?Sau eu as fi ceva-n plus prin comparatie?Poate mi-am proiectat o imaginea prea ..stralucitoare :)

Mie mi se pare ca dimpotriva, egoismul lui, frustrarile, rautatile, inteligenta si dragostea gresit inteleasa si prost exprimata sunt profund umane.Nu le plac, dar le inteleg pentru ca de multe ori sunt ca ale mele.

 

Partea cu iertatul e cea care nu-mi iese.Cred ca ar trebui sa urmeze firesc, dupa intelegere si acceptare.Presupun ca am ramas corijenta la"acceptare".

Daca il accept pe el, inseamna sa ma vad in continuare ca pe o victima a familiei si imprejurarilor.

Nu ca n-as avea o strangere de inima de fiecare data cand vad un om cu o viata frumosa, care a facut cu ceva ani inaintea mea lucruri pe care eu n-am curaj sa le fac sau nu am cum si care-si dedica succesul, printre altele si familiei "care l-a sustinut intotdeauna si pe care o iubeste enorm".Eu de ce n-am avut asa ceva?De ce sa pornesc in viata cu 10 ani mai tarziu? Sau 15, sau 20??

Daca-l accept pe taica-miu ca pe victima a familiei lui, asta ma pune si pe mine automat in acceasi postura.Ori eu tocmai aici nu vreau sa mai ajung.Mi-a ajuns, stiu drumul asta si nu duce nicaieri..

Trebuie sa-ti asumi responsabilitatea dintr-un punct, ori, daca eu sunt responsabila pt esecurile mele iar el pentru ale lui, cum sa-l iert?

Si totusi..nici nu pot sa-l "ingrop". Nu-l iubesc, nu-l urasc dar inca ma face sa plang de ciuda.

 

Pruncule, boala lui m-a imbolnavit si pe mine.Nu ma deranjeaza ce-a ajuns acum( si e clar caz de psihiatrie, nu terapie- asta e raul cel mai mic dintre toate).

Diferenta dintre mine si el este ca eu inca nu pot sa fac copilul pe care-l doresc pentru ca nu sunt 100% sigura ca nu-i voi transmite tarele mele.

In loc sa-l"armez " pentru viata sa nu cumva sa-l aduc pe lume carand in spate fantomele a 3 generatii.

Si sa stii ca-mi iubesc familia foarte mult (doar ca ea nu include parintii naturali)

 

Iar Helen a pus intrebarea de 1000 de puncte. CUM?

 

Sunt foarte obosita si sper ca nu am fost incoerenta.Noapte buna! :crazy:

[Miss Bitch 343]

Diferenta dintre mine si el este ca eu inca nu pot sa fac copilul pe care-l doresc pentru ca nu sunt 100% sigura ca nu-i voi transmite tarele mele.

In loc sa-l"armez " pentru viata sa nu cumva sa-l aduc pe lume carand in spate fantomele a 3 generatii.

Si sa stii ca-mi iubesc familia foarte mult (doar ca ea nu include parintii naturali)

Partea buna este ca nu genele te definesc ca om, ci educatia si mediul in care traiesti. Problemele de ordin psihic pe care tu le ai sunt date de atmosfera familiala prezenta in viata ta atatia ani de zile.

Daca copilul tau va fi iubit, iar tu te vei implica in cresterea lui, nu cred ca va avea vreo problema. Daca nu sunt probleme la tine, nu vor fi nici la el.

 

 

Iar Helen a pus intrebarea de 1000 de puncte. CUM?

Cum? Pai asta nu este un lucru usor. Iertarea va veni in timp, iar pentru asta va trebui sa incetezi sa-l mai urasti pentru ceea ce a facut, oricat de greu ar fi.

Cand vei renunta la resentimente, vei reusi sa ierti. :)

[flori de camp 33]

Trebuie sa-ti asumi responsabilitatea dintr-un punct, ori, daca eu sunt responsabila pt esecurile mele iar el pentru ale lui, cum sa-l iert?

Si totusi..nici nu pot sa-l "ingrop". Nu-l iubesc, nu-l urasc dar inca ma face sa plang de ciuda.

da, fiecare e responsabil pentru esecurile sale, dar sa nu uitam ca fiecare face cat poate, cum considera ca este bine, cat il duce mintea si educatia primita etc.

[Ravl 171]

De atunci nu am mai vorbit aproape deloc si mi-e imposibil sa ma adun si sa-l vizitez, desi stiu ca va muri in curand.

 

Simt ca daca reusesc sa-l iert as fi cel putin pe jumatate vindecata sau ca ar fi un alt drum in afara de cel spre cabinetul de psihoterapie. Mi-am pierdut prea multi ani lasandu-ma sufocata de nebunia lor si de neputinta mea si imi doresc sa fiu ceea ce pot deveni eu mai bun.

Oare scap o ocazie neincercand acum sa-l iert, sa-l inteleg si sa-l accept?Sau am insticte bune ca ma feresc de el ca de un caine turbat?

 

 

cred că ai suficientă maturitate , ca să iei decizia corectă ...

[Cdia 0]

M-am trezit in postura de confidenta a unui om cu idei delirante , un om care-mi povestea nonsalat detalii intime despre mama, despre viata lui sexuala, in capul in caruia se amestecau toate femeile din viata lui si toate erau curve si toate erau "flamande dupa *&^%"(foarte sugestiva expresia lui, un mare gurmand de altfel toata viata)

Abia am reusit sa ma ridic de pe scaun si sa-i opresc avalansa