Sari la conținut
Forum Roportal
QvoVadis

Datini, traditii, obiceiuri

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Ma doare-n *ula de traditii. Carnea de porc e naspa (parerea mea), a cumparat maica-mea niste chestii de porc ca sa faca toba (groaznica mancare)...o sa manance toba aia singura, ca eu cu taica-meu nu mancam asa ceva. Abia anul asta mi-am pus bradut, ca de pe la vreo 15-16 ani nu mai avusesem unul. O data am plecat la colindat cu niste oameni si n-am mai apucat sa ajungem la nimeni, ca eram asa fumati ca am dat toti la boboci.  Ha!

Mai mergeam cu colindu' (evident, pentru bani, dar si pentru a ma face remarcata prin minunata-mi voce, nestricata de tigari pe atunci).


Vad gypsies prin autobuze, merg de pe-acu' cu capra. Ii mai dau afara soferii, dar ar merita si-o ciomageala, la halul in care te injura daca nu le dai bani.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Colindatul nu trebuia lasat sa se extinda in transportul public ca strica traditia, il darama total dar asa a fost si in comunism de cand ma stiu in locurile unde erau majoritatea romani.   In Maramures n-a fost asa ceva la moda niciodata, nu stiu cum e acum, doar acel festival traditional este observat si foarte organizat legat de ceva obiceiurile stramosilor dacilor sau de mai devreme ca alungau spirite rele cu niste masti pe cap de-ti crapa inima doar la vederea lor.   Cat am stat acolo, in acea zi nu ieseam din casa deloc!!!    Nu de masca mi-era frica, erau alcoolizati la coma si mai beau. 

 

Colindatul in Secuime insa este foarte frumos in zone rurale unde fiecare se cunoaste si stie cine le onoreaza cu un cantec si este sau sint bineveniti ca mai merg si in grupuri de frica lupilor ca ei nu dorm noaptea.   Copiii colindau pe inserat prin vecini, iar adultii dupa ce au iesit de la slujba de la miezul noptii ... se auzea in toata valea daca era un grup bine organizat.

 

Aici nu este la moda decat de corul bisericilor in cartile de povesti daca erau rugati sa cante undeva.        

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Americanii au fost ORIPILAŢI. O familie de români care tăia porcul de Crăciun, a fost luată pe sus de trupa SWAT

 

swat-team-465x390.jpg
Trupele Swat au năvălit în curtea românilor
 
Povestea unei familii de români din Chicago care a fost luată pe sus de către trupele Swat şi dusă la poliţie, după ce a înjunghiat porcul în curtea casei, conform datinilor de Crăciun, a ajuns virală pe reţelele sociale. Mii de persoane distribule povestea în aceste zile.

Românii s-au trezit din senin cu o echipă SWAT, care fusese sesizată de un anonim că “în curtea unor români se petrece un masacru şi se aud răgete desprinse parcă din iad”, scrie publicatia on-line "Crimetime" intr-un articol care e distribuit acum viral in retele sociale

Trupele Swat au găsit "scenariu de groază" în curtea românilor: un bărbat ţinea un lighean pentru a colecta sângele, un altul pârlea porcul cu o butelie de gaz.

Americanii i-au dus pe români la secţie, unde au fost scăpaţi de un avocat român.

Deşi avocatul a pledat potrivit unei legi care acordă dreptul la libertate culturală în privinţa ritualurilor tradiţionale, românii au primit un avertisment şi au fost supravegheaţi timp de doi ani.

Nu este prima întâmplare de acest fel prin care trec români. Un bănăţean emigrat în SUA în anii `70 a povestit pentru EVZ o întâmplare similară.

"A fost un grup de români care a şi umblat doua săpătmâni să găsească un porc viu pe care l-au sacrificat în curtea unei case inchiriată în New Jersey, inainte de Crăciun. Când porcul a început să guiţe, vecinii s-au alarmat şi au sunat la biroul şerifului. I-au arestat pe toti cei care sacrificau porcul. Au platit apoi doi ani rate la banci ca pentru amenzile încasate şi cauţiunea ca sa fie judecaţi în libertate si au măturat străzile, după ce au primit sentinţa finală. I-au acuzat de cruzime împotriva animalelor, încălcarea regulamentului sanitar, tulburarea linistii publice şi activităţi de sacrificare a animalelor pentru consum în condiţii neautorizate", a povestit emigrantul român.

http://www.evz.ro/o-familie-de-romani-luata-pe-sus-de-trupele-swat-in-america-pentru-ca-a-taiat-porcul-in-curte.html

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Care sunt, de fapt, mâncărurile tradiţionale ale românilor?
mancare-romaneasca.jpg?width=618&height=
Sarmalele, zic unii, le-am „luat” de la turci sau greci; ciorba cu borş – de la ucraineni ori ruşi, gulaşul de la unguri… O fi. Dar dacă ar fi să căutăm nişte mâncăruri „neaoşe”, nişte bucate pe care să le putem socoti chiar tradiţional româneşti, la ce ne-am opri? Păi, lucrurile sunt tare complicate, mult mai complicate decât par, ceea ce, însă, face demersul şi mai interesant. Să explorăm, aşadar, subiectul, pătrunzând în trecut cât de departe ne îngăduie informaţiile arheologice.
 

Întrebaţi care ar fi, după părerea lor, mâncarea cea mai neaoş românească, mulţi ar răspunde numaidecât „mămăliga” şi ar şi vedea instantaneu, cu ochii minţii, o mămăligă de porumb, galbenă ca soarele, aburind în mijlocul mesei.

Pe de o parte, ar avea dreptate, în măsura în care „tradiţională” ar însemna „foarte mult consumată, de vreo 10-15 generaţii”. Pe de altă parte, mulţi greşesc, închipuindu-şi că mămăliga de porumb are cine ştie ce istorie lungă pe meleagurile noastre şi se miră auzind că românii nu cunosc porumbul decât de vreo 350 de ani. Se miră deoarece nu ştiau – sau au uitat – că porumbul a venit din America, după descoperirea acesteia de către Cristofor Columb (1492) şi a intrat în Europa prin vest,ajungând la noi abia în secolul al XVII-lea

Bun la gust şi foarte productiv, el a înlocuit rapid meiul, care fusese până atunci „cereala de mămăligă” a românului. Meiul – sau mălaiul, cum mai era numit atunci – era consumat de populaţia din Ţările Române, mai ales în Moldova şi Muntenia, pe scară atât de largă încât, relatează un misionar catolic călător pe la noi, Mihai Viteazul era poreclit de saşi, în derâdere, „Mălai-Vodă.”

 

 

Meiul era „cereala de mămăligă” a românilor până în secolul al XVII-lea, când a foat înlocuit de porumb.    mei.jpg?width=635&height=477

Meiul e, aşadar, un aliment vechi în cultura culinară românească, numai că tradiţia folosirii lui a fost curmată de apariţia porumbului, care i-a luat locul ca aliment de bază în dieta ţăranului român.Mămăliga de porumb a devenit mâncarea de zi cu zi; efectiv, era hrana de bazăa ţăranilor români, care „uneori fac şi de trei ori pe zi mămăligă”, cum scrie dr. Gheorghe Crăiniceanu în lucrarea sa „Igiena ţeranului român” (1895). Problema era că starea materială precară a majorităţii populaţiilor româneşti la acea vreme făcea ca mămăliga să fie aproape singura hrană a oamenilor, ceea ce provoca mari probleme de sănătate. Porumbul, oricât de hrănitor, nu putea furniza toate principiile nutritive necesare organismului uman şi mulţi ţărani sufereau de boli carenţiale, datorate malnutriţiei. În special pelagra făcea ravagii, iar numeroşi medici şi alţi oameni de ştiinţă, care au studiat condiţiile de trai ale ţăranilor români în secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX, denunţau această stare de lucruri, considerând că alimentaţia bazată pe porumb era cauza majoră a epidemiilor de pelagră.

Revenind la subiectul nostru, mămăliga de porumb este, aşadar, o mâncare tradiţională, dar nu aşa de veche cum cred mulţi.VII-lea.    (Foto: Shutterstock.com)

mamaliga.jpg?width=635&height=342

 

Şi la fel stau lucrurile şi cu alte alimente care ni se par cum nu se poate mai tradiţionale (şi chiar sunt, în sensul că le ştim de mult şi le consumăm mult), dar care, în realitate, au venit din Americi şi au la noi o tradiţie de vreo 300-400 de ani, nu de mii de ani: fasolea – păi ce e mai tradiţional decât o iahnie de fasole? -, cartofii, dovleacul, ca să nu mai vorbim de ardeii şi roşiile care ilustrează tradiţia românească a grădinăritului.

Ceea ce e remarcabil e felul în care am adoptat noi aceste plante exotice şi le-am integrat în bucătăria noastră tradiţională, înlocuind astfel turtele şi mămăliga de mei cu echivalentele lor din porumb, adăugând în repertoriul plăcintelor (alături de cele cu mere sau cu brânză) pe cea cu dovleac şi făcând şi alte felurite substituiri, adăugiri, combinaţii care ne-au dus spre gusturile şi bunătăţile de azi.

Preistoria culinară

Dar, dacă vrem să ştim ce se mânca pe melegurile noastre înainte de descoperirea Americii (eveniment care a avut un impact major asupra culturii culinare a Europei), să căutăm mai degrabă, departe de tot în trecut, ca să aflăm ce mâncau în vechime strămoşii noştri.

Iar epoca din care avem ceva mai mutle informaţii este Neoliticul, perioada în care oamenii au renunţat treptat la viaţa nomadă, devenind sedentari, şi au trecut de la traiul de vânători-culegători la cel de păstori şi cultivatori de plante.

Cercetările arheologice arată că, în Neolitic, oamenii cultivau, pe teritoriul de azi al României, grâu(mai multe specii decât azi), orz, ovăz, secară, mei.

Cu meiul, am văzut ce s-a întâmplat; ovăzul, la noi, nu este o hrană a oamenilor, ci a animalelor, deşi nu se poate şti dacă în preistorie lucrurile stăteau la fel ca azi. Dintre toate, grâul are o prezenţă nu numai îndelungată şi neîntreruptă, ci şi o importanţă aparte între alte cereale, lucru dovedit nu numai de descoperirea de boabe de grâu în vestigiile unor aşezări preistorice, dar şi de multele rituri şi ceremonii, mituri şi superstiţii legate de el şi de cel mai important produs obţinut din el – pâinea

Există, de asemenea, unele dovezi al cultivării viţei-de-vie, deşi nu e clar dacă înaintaşii noştri preistorici făceau şi vin. 

Ce se mai mânca pe vremuri la noi şi se mai mănâncă şi azi, ca să putem zice că are tradiţie lungă de tot? Parcă-i aud pe carnivori strigând: „Porcul!” 

Corect, hai să vorbim şi despre hrana de origine animală, mai ales că animalele lasă adesea urme arheologice mai evidente decât plantele. În general, oasele şi dinţii animalelor se păstrează mai bine decât materia vegetală, mai fragilă, aşa că arheologii pot afla multe despre activităţile de creştere a animalelor şi despre folosirea diferitelor specii ca surse de hrană.     (Foto: Shutterstock.com)

shutterstock-76747546.jpg?width=635&heig

Ce ne spun, în acestă privinţă, dovezile arheologice găsite la noi în ţară?

Creşterea animalelor datează tot din Neolitic, când au fost domesticite câteva specii de mamifere care stau şi azi la baza industriei cărnii şi a lactatelor.

Astfel, în mileniul al V-lea î.e.n., existau populaţii care creşteau vaci pentru carne şi lapte, sugerează un studiu al vestigiilor descoperite în situl arheologic Borduşani-Popină, din sud-estul României. Şi tot în situl de la Borduşani-Popină, precum şi la Hârşova, au fost descoperite dovezi ale unor activităţi bine organizate de creştere şi sacrificare a caprelor şi oilor, precum şi dovezi alepescuitului, arătând că şi peştele era parte a alimentaţiei strămoşilor noştri preistorici.

Creşterea caprelor, a oilor şi a vacilor a precedat, se pare, creşterea porcilorun studiu din anul 2012 arată că, pe tot teritoriul de azi al României, în Neoliticul timpuriu, în depozitele de oase de animale domestice, aceste specii de rumegătoare erau mult mai bogat reprezentate decât porcul. Autorii au explicat fenomenul prin faptul că respectivele comunităţi umane nu erau bine statornicite, aveau o mobilitate mare, datorată nevoii de a asigura hrană pentru bovine, capre şi oi. Porcii domestici încep să aibă o prezenţă semnificativă abia spre sfârşitul Neoliticului, sugerând că respectivele comunităţi umane deveneau sedentare în tot mai mare măsură. Faptul că – după cum arată studiul oaselor – porcii erau sacrificaţi, cel mai adesea, înainte de vârsta de doi ani indică faptul că specia era crescută pentru carne. Deşi existau deosebiri între porcii domestici şi mistreţi, ele nu erau atât de pronunţate ca astăzi; cercetătorii cred că porcii trăiau într-o stare de semi-libertate, ceea ce favoriza încrucişările dintre porcii domestici şi mistreţi.

Oricum ar fi, carnea de porc se bucură într-adevăr, în această parte a lumii, de o preţuire ce datează de multe milenii; e cum nu se poate mai tradiţională, aşa cum de altefel cred şi simt mulţi dintre români.

Găinile, domesticite în Asia (unde trăieşte specia sălbatică din care descind), au ajuns în estul Europei probabil în jurul anului 3000 î.e.n.; ele sunt strămoaşele găinilor pe care le creştem azi, specie de bază în alimentaţia noastră, datorită producţiei mari de carne şi ouă.

Dar ce se poate spune despre modul de a găti? Neoliticul a adus şi în această privinţă schimbări uriaşe. Pe lângă cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, Revoluţia Neolitică a implicat şi dezvoltarea unui nou meşteşug: cel al olăritului, care permitea oamenilor să fabrice vase de ceramică. Până atunci, lipsa vaselor nu prea permisese cine ştie ce varietate în modul de preparare a hranei; frigerea pe jar sau pe pietre încinse era probabil cel mai răspândit fel de a găti. Vasele de lut au însemnat o mare schimbare, căci, chiar dacă nu rezistau bine la contactul direct cu flacăra, îngăduiau totuşi omului să prelucreze în hrana în moduri mai felurite, să imagineze noi modalităţi de a depozita alimentele şi de a le conserva.

Strămoşii noştri neolitici mâncau cu siguranţă multe alimente pe care noi nu le mai mâncăm azi; alături de plantele cultivate şi de carnea şi lactatele pe care le obţineau de la animalele domestice, ei consumau şi o varietate mare de specii sălbatice, suplimentându-şi alimentaţia cu păsări şi mamifere - vânate ori prinse cu capcane -, cu peşti, cu ciuperci, cu frunze şi fructe de plante sălbatice, prelungind astfel, într-o măsură, modul de viaţă al strămoşilor lor vânători-culegători, suprapunându-l parţial peste noul fel de trai – de păstori şi agricultori - la care îi dusese Revoluţia Neolitică. 

Unii cercetători vest-europeni au explorat universul culinar preistoric prin prisma ingredientelor şi a modului de a găti; unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti este arheologul britanic Jacqui Wood, care s-a specializat în studiul şi reconstituirea vieţii de zi cu zi a populaţiilor preistorice europene şi este, printre altele, autoare a unor cărţi de bucate cu reţete „stil preistoric”. Multe dintre reţetele ei se potrivesc cu ceea ce ştim despre alimentaţia înaintaşilor noştri din Epoca de Piatră, aşa că, pentru cei pasionaţi de bucate preistorice, cărţile ei (Prehistoric CookingTasting the Past) sunt o sursă de inspiraţie dintre cele mai interesante.

Dar să încheiem cu o reţetă culeasă de un iubitor şi cunoscător român al hranei: Radu Anton Roman (1948 - 2005). Cartea lui cea mai cunoscută şi mai îndrăgită, „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti,”, repertoriază sute de reţete de mâncăruri care, dacă n-or fi toate vechi, sunt totuşi „tradiţionale” în sensul că sunt binecunoscute  şi mult-mâncate (cel puţin pe plan local), ştiute de cei ai locului şi considerate şi ele „de-ale locului”. (Adesea, două generaţii sunt de ajuns pentru ca o mâncare să ajungă să fie socotită tradiţională; păi, dacă o găteau şi mama şi bunica, cum să nu fie tradiţională?)

Printre ele, iată una într-adevăr neobişnuită, care l-a impresionat pe autor prin aerul ei de vechime pierdută în timp. Mâncare „ciudată, neaşteptată, elementară”, spune Radu Anton Roman despre „păpuşile de dragavei” înscrise de el în capitolul consacrat mâncărurilor olteneşti. ”Are ceva ritual, neliniştitor, poartă un mesaj din străvechime.”

Cum se face? Se leagă mănunchiuri de ştevie, se frig pe grătar, se curăţă de frunzele arse de la exterior, li se dă gust cu ardei iute tocat şi o  zeamă de oţet amestecat cu apă şi sare şi se mănâncă. 

Dacă am elimina ardeiul iute şi grătarul – adaosuri istorice mai recente - ce ar mai rămâne? Într-adevăr, o mâncare primitivă, ce-ar evoca o epocă foarte îndepărtată a istoriei şi a gătitului; ar părea că datează de dinaintea inventării neolitice a oalelor, dintr-un timp când carnea nu era la îndemână în ograda crescătorului de animale, aşa că era mai îndemână o „friptură” de frunze verzi, de buruieni adunate de pe câmp, cu care oamenii să-şi mintă foamea. Şi ar fi o reţetă care ar mulţumi şi pe cel mai împătimit adept al dietei paleolitice, atât de „la modă” azi.

Mai arhaic şi tradiţional nici că se poate.

Editat de The Unknown
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ce nu e bine sa faci in Ajunul Craciunului pentru a-ti merge bine

 

Traditiile de Craciun sunt printre cele mai frumoase din an si, desi cu totii pastram macar o parte din ele, putini cunoastem de fapt originea si rolul lor.

Iata cateva obiceiuri si superstitii in Ajunul Craciunului de care trebuie sa tinem cont.

Vine Craciunul, insa inainte de ziua in care ne bucuram de Nasterea Domnului, pe care o sarbatorim cu daruri sub brad si cu bucate alese, trebuie sa trecem de Ajun. Acesta este momentul in care facem ultimele pregatiri, insa, pe de alta parte, trebuie sa tinem cont de superstitiile care ne-au ramas mostenire, pentru ca totul sa ne mearga bine.

 

1. O superstiție ne invața ca in noaptea de Craciun nu trebuie sa deschidem ușa nimanui pentru ca ne va zbura norocul din casa.

2. Nu este bine ca noaptea de Ajun sa te prinda in grajdul plin cu fan si cu atat mai mult sa dormi in fan, pentru ca acum boii prind glas omenesc si povestesc despre Nasterea Domnului, iar acest lucru trebuie sa fie ascuns urechilor si privirii oamenilor.

3. Se spune ca pentru a avea noroc, in decursul vieții, nu trebuie sa mananci nimic in ajun de Craciun. Mai mult, in ziua de Ajun cand gospodinele ies prima data in curte trebuie sa adune cateva surcele pe care mai apoi sa le impraștie prin casa, aceste surcele se numesc "pui".

4. Cei care cresc albine nu trebuie sa dea nimic din casa in ziua de Ajun, pentru ca albinelor sa le meraga bine și sa nu le piarda la roit.
5. In Ajunul Craciunului nu se bea rachiu, intrucat se spune ca aceasta a fost inventat de diavol, care apoi isi bate joc de cel ce-l bea, zicand ca rachiul are intaietate inainte tuturor bucatelor.

6. Traditia spune ca in Ajunul Craciunului nu e bine sa te bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci buboaie peste an.

 

http://stirile.rol.ro/ce-nu-e-bine-sa-faci-in-ajunul-craciunului-pentru-a-ti-merge-bine-967751.html#ixzz3uoJ0C0w2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Se ascund sub măşti să pupe fetele în Ajun

masti6-act-1.jpg?itok=_M7RTnIp

 

Tradiţie unică în Oltenia! Tinerii comunei gorjene Padeş se costumează în „piţărăi” şi pornesc la colindat în ajunul Crăciunului. Pe cei care i-au supărat în timpul anului îi pedepsesc, căci stau ascunşi sub măşti, iar pe fetele care le sunt dragi le pupă şi le iau în braţe. La 24 decembrie, în Ajun, are loc o horă a satului, unde toţi băieţii îşi dau jos măştile. 

Padeşul e singura zonă etnografică din Oltenia unde se folosesc măşti în timpul Crăciunului şi al Anului Nou. Tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 30 de ani (elevi, studenţi, angajaţi) se costumează şi pornesc la colindat în ajunul Crăciunului. Măştile prezintă moşi sau babe. „Am 16 ani şi sunt elev. Masca este tradiţională, din oaie, o voi folosi pe 24 decembrie. Masca o am de cinci ani şi întruchipează un moş. Îmi place acest obicei al piţărăilor mascaţi pentru că în acea perioadă putem face ce vrem. Adică, voi putea strânge în braţe fata care-mi place, voi avea mai mult curaj, pentru că ea nu va şti cine sunt. O să am masca pe faţă! Putem strânge în braţe chiar şi fetele măritate!”, a spus Ionuţ Rogobete din Padeş. Piţărăii mascaţi îşi pot pedepsi duşmanii în această zi, căci au măştile pe faţă şi aceştia nu îi vor recunoaşte. “Nu va avea loc nici o bătaie, ci doar mici şicanări – spun tinerii care se vor masca. Mersul în piţărăi este distracţia cea mai aşteptată a sezonului!  Ne costumăm pentru a alunga răul, pentru a merge totul bine în casă”, a povestit Andrei, un tânăr de 20 de ani.

Măştile pentru „piţărăi” sunt din blană de oaie sau de capră. Blana trebuie să fie moale, să nu frece pe faţă. Blana de oaie se coase pe margini, se decupează ochii, gura şi nasul. Li se face o faţă veselă sau morocănoasă.

http://www.click.ro/news/national/se-ascund-sub-masti-sa-pupe-fetele-ajun

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ce sa faci in ziua de Craciun sa-ți mearga bine tot anul!

 

Din vremuri indepartate, tradițiile pe care le implinim in ziua magica de Craciun atrag norocul și bucuriile in viața noastra in Noul An. Pentru ca sa ne mearga bine in anul 2016, un an marcat de multe provocari, este bine sa respectam tradițiile mai vechi sau mai noi care au purtat noroc multor generații.

Stravechea datina a colindelor este mesagerul belșugului

Datina colindelor se practica dinainte de creștinarea romanilor  și aceste cantari aveau legatura cu anul agrar, cu recoltele bogate și culesul viilor. Cand primim colindatori in ziua de Craciun, patrunde bucuria, voia buna și sporul in casa și in viața noastra. La masa sarbatoreasca este de bun augur sa ascultam colinde, cantece ritualice de belșug, de rodire a ogoarelor și de armonie in relațiile interumane. 

 

Sa mancam pește la micul dejun pentru a fi sprinteni tot anul

Pentru a fi sprinteni ca peștele, in momente decisive din viața noastra in anul ce vine, sa mancam pește la micul dejun in ziua de  Craciun. Credincioșii care au rostit in dimineața praznicului o rugaciune inainte de micul dejun, apoi au mancat pește, au reușit sa realizeze ceea ce și-au dorit, pe parcursul anului nou, chiar in situații dificile.

 

Apa norocului risipește necazurile  

De multe deceni, in judetul Arges (la sate, dar si in mediul urban), in ziua de Craciun se practica un ritual care aduce noroc, asa cum spun credinciosii din aceste localitați. In dimineata de Craciun, inainte ca familia sa serveasca micul dejun, gospodina stropeste toate incaperile locuintei, cu exceptie camerei de baie, cu o licoare pe care o prepara din vreme. Apa norocoasa se obtine din agheasma amestecata cu o infuzie in care se adauga trei plante : menta, levantica si muscata. In familia in care necazurile au fost numeroase in anul care se incheie, atunci ritualul trebuie sa se repete timp de sapte zile.  

 

Caietul "Bancomat" ne sporește veniturile

Pentru ca sporul casei sa nu se risipeasca, negustorii și oamenii de afaceri implinesc un ritual : din ziua de Craciun ei  incep sa noteze intr-un caiet seria banilor cheltuiți in fiecare zi. In timp, s-a constatat ca prin acest obicei, gospodarul nu mai face cheltuieli neprogramate și paguba  fuge din caminul sau.    

  

De Craciun, sa  impodobim casa cu flori roșii și coronițe de brad

Prin tradiție, este de bun augur sa ne impodobim locuința cu flori roșii (Floarea Craciunului și Cactusul de Craciun) și coronițe din ramuri  de brad. Aceste vegetale de culoare roșie și verde inspira membrilor familiei ganduri bune, armonie și pastreaza sentimentele de dragoste in familia noastra.

 

Lumanarea Craciunului sa arda in ziua praznicului

Sa aprindem lumanarea sarbatoreasca, lumanarea Craciunului ( o lumanare aurie) in ziua magica de Craciun și s-o lasam sa arda pana se stinge singura. Se spune ca lumina lumanarii de Craciuni va ocroti caminul nostru timp de un an de paguba și de resentimente.   

 

Cum va fi vremea in cele patru anotimpuri

Prin tradiție, zilele de 24, 25, 26 și 27 decembrie reprezinta, de fapt, cele patru anotimpuri. Data de 25 decembrie prevestește cum va fi vremea in vara anului 2016, ziua de 24 decembrie anticipeaza vremea in primavara care vine; data de 26 decembrie anticipeaza cum va fi toamna urmatoare- ploioasa sau secetoasa. De asemenea, in ziua de 27 decembrie vom afla cum va fi vremea in iarna anului viitor. Cunoscand aceste amanunte, vom ști cum sa ne programam prioritațile pe parcursul anului.  

 

Prima persoana care ne calca pragul trebuie sa fie un barbat brunet

Din vremuri indepartate se știe ca este un semn de bun augur pentru tot anul  daca in ziua de Craciun prima persoana care intra in casa noastra  este un  barbat brunet sau șaten.  Acest oaspete aduce norocul in casa și in viața noastra. Tradițiile stramoșești ne invața sa  evitam sa primim in casa noastra un barbat roșcat pentru ca tot anul ne vom confrunta cu necazuri cauzate de intrigi și de abuzuri de tot felul. De asemenea, in dimineața de Craciun, in nici un caz nu e bine ca prima persoana care ne calca pragul sa fie o femeie, pentru ca tot anul vom avea necazuri financiare și in casnicie.  

 

Primul colac sa fie imparțit membrilor familiei

In Ajunul Craciunului sa preparam colaci pe care sa-i sfințim la biserica. Pentru a avea bucurii in anul care vine, in ziua de Craciun  sa imparțim primul colac intre membrii familiei, pentru ca armonia și buna ințelegere sa nu plece din casa noastra. De asemenea, frimiturile ramase de la acest colac nu este bine sa le aruncam; trebuie sa le punem in mancarea vitelor și pasarilor din gospodarie. Aceste firimituri au puteri miraculoase și vor ocroti de boli animalele și pasarile din  gospodaria noastra.    

 

Vascul și busuiocul la fereastra casei alunga dușmaniile

Pentru a scapa de resentimentele dușmanilor tot anul care vine, este bine sa agațam buchețele de busuioc și crengi de vasc la ferestre.

 

Vasele in care am mancat la masa sarbatoreasca se spala a doua zi    

Vasele in care am mancat la masa sarbatoreasca de Craciun  nu trebuie sa le spalam pana a doua zi. Mai mult, apa in care am spalat vesela este bine s-o turnam in apa de baut a vitelor, pentru a le ocroti de  deochi.

 

Sa nu maturam in ziua de Craciun

Nu este bine sa maturam și sa scoatem gunoiul din casa pana a doua zi de Craciun, pentru a avea parte de spor in munca de fiecare zi. Cand ducem gunoiul la ghena trebuie sa spunem: "Nu arunc gunoiul, ci arunc tot ce este rau in viața mea".  

 

Rugaciunea rostita  in noaptea de Craciun ne implinește dorințele

De Craciun, spun batranii, se deschide cerul. Persoanele credincioase, ca și oamenii generoși il vad pe Dumnezeu stand la masa cu ingerii și cu sfinții parinți. Rugați-va la miezul nopții sa vi se implineasca dorințele, iar rugaciunea voastra nu va ramane fara raspuns.


http://stirile.rol.ro/ce-sa-faci-in-ziua-de-craciun-sa-ti-mearga-bine-tot-anul--967887.html#ixzz3v8JehSE7

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Traditii pentru spor si sanatate la sarbatoarea Nasterii Domnului - Craciunul

 

 

Prin traditie, Craciunul este sarbatoarea sfarsitului de an patronata de Mos Ajun, fratele geaman al lui Mos Craciun, unul dintre apostolii lui Iisus.

 

 

De la Mos Ajun s-a raspandit obiceiul colindului, iar cei care merg pe la casele gospodarilor, sa le ureze acestora spor si sanatate, sunt solii care vestesc crestinilor bucurii si impliniri pentru aleasa sarbatoare a Nasterii Domnului.

 

"Rostul Nasterii Fiului lui Dumnezeu pe pamant este sfintirea omului si participarea lui la viata vesnica. Taina Nasterii Fiului lui Dumnezeu pe pamant si apropierea lui fata de noi, oamenii, ne cheama sa ne ridicam si sa ne apropiem de El, sa-l intampinam in viata noastra prin dreapta credinta, prin rugaciune, prin impartasirea cu Sfintele Taine si prin fapte bune fata de cei saraci si aflati in suferinta. Asa sa-l intampinam pe Hristos in sufletul si in casele noastre si sa ne bucuram de Lumina Sarbatorii care este mama sarbatorilor crestine", ne spune parintele Valentin Fotescu, Doctor in Teologie, preot la Biserica Sfanta Vineri Noua din Bucuresti (b-dul Nicolae Titulescu).

 

Parintii sa daruiasca fiecarui copil cativa banuti
 

Traditia spune ca Mos Ajun a oranduit ca in aceasta noapte sfanta, parintii sa-i daruiasca fiecarui copil si cativa banuti. Acest dar financiar simbolizeaza sporul, de care se va bucura copilul pana la anul urmator.

 

Cele mai frumoase traditii au legatura cu familia

La marele Praznic al Craciunului, cele mai frumoase traditii sunt legate de viata de familie. Toate isi aduna seva din miturile stravechi sau din cele crestine, din rodul rugaciunilor adresate Maicii Domnului si Fiului ei, Iisus Hristos.

 

Traditii care se practica in Ajunul Craciunului Pentru sanatatea copiilor
 

Traditiile legate de sanatatea copiilor se practica cu sfintenie in Ajunul Craciunului in multe judete ale tarii. Atunci, pe langa alte bunatati, copiilor li se da sa manance la masa semnite de bostan, pentru ca ei sa fie sanatosi tot anul.  

 

Ritual pentru ca painea sa ramana proaspata

Un alt obicei, practicat de secole in seara de Ajun, se refera la ungerea painilor cu "muruiala", o pasta preparata din faina de grau si aghiazma. Ritualul se face pentru ca painile sa se pastreze proaspete si gustoase, iar cu muruiala care a ramas, gospodarii trebuie sa unga pomii, pentru ca in anul urmator rodul lor sa fie si mai bogat.

 

In Muntenia, Oltenia si in Banat, in Ajunul marelui praznic, unele gospodine framanta un aluat, pe care-l folosesc la ritualul contra deochiului animalelor erbivore din gospodarie, al vitelor mai ales, pentru ca acestea sa aiba lapte din belsug tot anul.

 

Parintii sa daruiasca fiecarui copil cativa banuti
 

Traditia spune ca Mos Ajun a oranduit ca in aceasta noapte sfanta, parintii sa-i daruiasca fiecarui copil si cativa banuti. Acest dar financiar simbolizeaza sporul, de care se va bucura copilul pana la anul urmator.

 

Cele mai frumoase traditii au legatura cu familia

La marele Praznic al Craciunului, cele mai frumoase traditii sunt legate de viata de familie. Toate isi aduna seva din miturile stravechi sau din cele crestine, din rodul rugaciunilor adresate Maicii Domnului si Fiului ei, Iisus Hristos.

 

Traditii care se practica in Ajunul Craciunului Pentru sanatatea copiilor
 

Traditiile legate de sanatatea copiilor se practica cu sfintenie in Ajunul Craciunului in multe judete ale tarii. Atunci, pe langa alte bunatati, copiilor li se da sa manance la masa semnite de bostan, pentru ca ei sa fie sanatosi tot anul.  

 

Ritual pentru ca painea sa ramana proaspata

Un alt obicei, practicat de secole in seara de Ajun, se refera la ungerea painilor cu "muruiala", o pasta preparata din faina de grau si aghiazma. Ritualul se face pentru ca painile sa se pastreze proaspete si gustoase, iar cu muruiala care a ramas, gospodarii trebuie sa unga pomii, pentru ca in anul urmator rodul lor sa fie si mai bogat.

 

In Muntenia, Oltenia si in Banat, in Ajunul marelui praznic, unele gospodine framanta un aluat, pe care-l folosesc la ritualul contra deochiului animalelor erbivore din gospodarie, al vitelor mai ales, pentru ca acestea sa aiba lapte din belsug tot anul.

 

Vin colindatorii

Tot in Ajunul Craciunului, cetele de colindatori vin sa ureze bucurii si spor in munca tuturor gospodarilor din comunitatea respectiva. Un astfel de obicei se respecta de secole in localitatea Romanesti din judetul Suceava. Aici, copiii mici vin primii sa colinde la casele gospodarilor. Mai tarziu, in gospodariile  localnicilor vin sa-si colinde rudele, prietenii si vecinii copiii scolari. Pentru urarile de bine adresate, colindatorii primesc de la gazde colaci, nuci si mere.

 

Ultimii care colinda in familiile din zona respectiva sunt  flacaii. Ei poposesc mai ales in familiile care au fete de maritat. Colindele lor sunt foarte frumoase si impresioneaza prin melodie si continut. Pentru seara magica de Craciu, flacaii repeta colindele traditionale pentru ca urarile lor sa fie impecabile. In grupul flacailor colindatori, doi tineri aduna darurilor si vinul.

 

Preparatele traditionale sa impodobeasca masa festiva

Dumnezeu a oranduit sarbatoarea Craciunului, pentru ca omul sa deguste roadele pamantului. Pe langa acestea, preparatele din porc impodobesc masa de sarbatoare, iar cine nu taie un porc gras, este bine sa pregateasca pentru masa festiva din Ajunul Craciunului supa si friptura, preparate dintr-o gaina grasa, sacrificata special pentru acest eveniment religios.

 

Pentru ca pomii fructiferi sa rodeasca

Tot in Ajunul Craciunului, in multe zone din tara, pentru ca pomii fructiferi sa rodeasca si mai mult, gospodarii leaga cate un snop de paie in jurul tulpinii lor.

 

In noaptea magica de Craciun se respecta cultul mortilor

In familiile care respecta cultul mortilor, in Bucovina si in multe localitati din Arges, in noaptea de Craciun se implineste o traditie: se pun pe masa un pahar cu apa si un colac, pentru ca cei raposati, care vin la casele lor in noaptea magica de Craciun, cand se deschid cerurile, sa se bucure ca n-au fost uitati.

 

Apicultorii respecta cu sfintenie o datina

Si apicultorii respecta cu sfintenie o datina; in Ajunul Craciunului ei nu instraineaza nici un obiect din casa, pentru ca albinele sa nu paraseasca stupii in timpul roitului (nunta albinelor) si sa fie plini de miere.

 

Prin traditie, persoanele violente vor fi pedepsite

In timp, s-a dovedit ca persoanele care se manifesta violent sau care se razbuna pe semenii lor, in Ajunul sarbatorii, vor suferi tot anul de buboaie.

 

O traditie anticipeaza cum va fi vremea in anul urmator

Incepand din Ajunul Craciunului, in Muscel, crestinii cred ca  urmatoarele patru zile corespund celor patru anotimpuri: de exemplu, ziua de 24 decembrie este simbolul primaverii, a doua zi reprezinta vara, 26 decembrie simbolizeaza toamna, iar ziua de 27 decembrie anticipeaza cum va fi vremea in iarna ce urmeaza. 

 

Focul nu se stinge in caminele gospodarilor

In multe localitati din Banat, din  Ajunul Craciunului, focul din vatra gospodariei nu se stinge pana in ziua praznicului, pentru ca anul ce vine sa fie spornic din toate punctele de vedere si sa aduca acelei familii multe bucurii. 


 

In Ajunul Craciunului se impodobeste bradul

In aceasta zi, se impodobeste bradul cu dulciuri; sub brad se pun daruri pentru Mos Craciun: un colac, un carnat si o sticla de rachiu,  iar pentru calul Mosului, sub brad se pun graunte si fan.

Traditia spune ca bomboanele cu care impodobim bradul trebuie sa fie dulci, pentru ca viata membrilor familiei sa fie armonioasa si dulce, pana la Craciunul urmator. 

 

Gospodarii din Banat asteapta colindatorii (pitaraii) din Ajunul Craciunului pana in dimineata praznicului. Acesti mesageri ai norocului  merg din casa in casa si sunt primiti in ograda de gazdele care le ofera nuci, mere si rachiu. Bautura este adunata intr-o damigeana de "vatav" (conducatorul colindatorilor). Vatavul are fata acoperita cu o masca, pentru ca satenii sa nu-i recunoasca identitatea. Dimineata, cand s-a luminat de ziua, gospodarii sunt colindati de copiii din comunitatea respectiva.

 

Legendele vestesc ca Iisus s-a nascut in ieslea lui Mos Craciun

Una dintre cele mai vechi legende, referitoare la nasterea lui Iisus, spune ca Maica Domnului a cerut gazduire lui Mos Ajun sa nasca in gospodaria sa. Fiind prea sarac sa primeasca oaspeti, Mos Ajun a indrumat-o pe Maica lui Iisus sa merga la Mos Craciun, fratele lui mai instarit.

 

Intr-o alta legenda se povesteste ca Fecioara Maria a urmat sfatul lui Mos Ajun si s-a dus sa nasca in casa lui mos Craciun. Craciunoaia, care stia ca sotul ei nu-i iubeste pe crestini, a adapostit-o pe ascuns in grajdul casei si i-a mosit pruncul. Cand a aflat, Craciun si-a pedepsit sotia taindu-i mainile. Atunci, Fecioara Maria a infaptuit un miracol si i-a "lipit" mainile la loc. Craciun si-a recunoscut greseala si s-a bucurat cand a vazut ce minune a facut Maica Domnului ajutand-o pe sotia lui sa nu ramana infirma. Atunci, Craciun a hotarat sa sarbatoreasca fericitul eveniment: el a aprins un rug din lemne si membrii familiei lui s-au prins in hora.

 

Craciun implineste in fiecare an o misiune speciala

Dupa acest eveniment, Craciun cel dur si neinduplecat, a devenit un om bland si generos, daruindu-i Maicii Domnului diferite produse preparate in gospodaria lui: cas, unt, untura, lapte si smantana. In final, legenda spune ca Mos Craciun s-a convertit la crestinism, iar Maica Domnului i-a incredintat o misiune pe care s-o implineasca an de an, in ziua de 25 decembrie, iar aceasta zi sa-i  poarte numele.

 

Colindatul, un ritual care aduce sporul

Colindul incepe in seara de 23 spre 24 decembrie si se continua pana noaptea tarziu. Seara, copiii merg cu colindul la rude, la prieteni si la vecini. Cele mai indragite colinde : Mos-Ajunul, Buna-dimineata sau Buna-dimineata la Mos-Ajun rasuna in noaptea sfanta, in toata tara. Traditia spune ca fiecare colind este un ritual care atrage sporul in casa gazdei care primeste colindatorii, alunga boala si demonii, atragand noroc si pentru copiii gospodarului.

 

Steaua, un obicei la toti crestinii

Din ziua de Craciun si pana la Boboteaza, pe 6 ianuarie, copiii  merg cu Steaua, o datina straveche intalnita la toti crestinii. Cantarile religioase care vestesc Nasterea Domnului Iisus Hristos, precum "Steaua sus rasare", "Trei crai de la rasarit", "In orasul Vitleem", sunt primite cu multa bucurie de gospodari, deoarece traditia spune ca aceste cantari religioase, indragite de crestini, aduc bucurii si liniste sufleteasca in casele unde poposesc colindatorii cu Steaua.  



http://stirile.rol.ro/traditii-pentru-spor-si-sanatate-la-sarbatoarea-nasterii-domnului-craciunul-943372.html#ixzz3vD9YuIGU

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 

"O, brad frumos!" Trucuri ca sa ai un pom de Craciun mirific

 

 

 

 

 

Craciunul bate la usa si elementul central, cel mai frumos si privit de toata lumea, va fi bradul. Este usor sa te duci in piata sa alegi unul, insa partea dificila, dar in acelasi timp si frumoasa, este cand il impodobesti.

 

Daca esti in pana de idei si vrei ca bradul de anul acesta sa fie deosebit, iata cateva sugestii de ornare:

 

Brad de aluminiu: uita de beculetele electrice si fa-ti intregul brad dintr-un material care sa reflecte lumina, cum ar fi aluminiul. Ramurile pot fi facute dintr-un material tare, iar podoabele din foita de staniol. Daca vei cauta in magazinele specializate sau pe Internet, e imposibil sa nu gasesti. Efectul este unul total.

 

Bradul copiilor: fie ca alegi sa il pui in sufragerie sau in camera copiilor, poti impodobi pomul cu decoratiuni facute de copiii tai, ajutandu-i chiar tu. Va fi si un brad ieftin si unul de suflet. Iar cei mai fericiti vor fi, bineinteles, cei mici.

 

Brad de inspiratie asiatica: poate sa fie brad sau orice alt pomisor de origine asiatica sau nu. Creativitatea ta va fi cea hotaratoare in acest caz. Si ornamentele pot fi traditionale, insa poti incerca orice altceva.

 

Brad ornat cu turta dulce: figurinele din turta dulce sunt extrem de variate ca modele, de la unele simple, precum stelutele, pana la casute si fel de fel de cladiri amuzante. Au si culori diferite, astfel incat se poate crea un contrast placut la vedere. In plus, pot fi degustate oricand. E un pom dulce, la propriu.

 

Un brad in alb si rosu: mai ales daca una dintre aceste doua culori predmina in casa ta, pomul va arata foarte frumos. Daca preferi alte nuante, pur si simplu asorteaza-le dupa bunul plac, pentru un Craciun bicromatic.

 

Brad polonez: in Polonia, globuletele sunt prinse de ramuri cu paie, simbolizand recunostinta fata de recoltele bogate de peste an. Si oua sunt agatate, ele reprezentand promisiunea unui viitor prosper.

 

Brad impodobit cu flori: potrivit legendei trandafirului de Craciun, o pastorita saraca, numita Madelon, avea grija de turma ei pe un deal de langa Bethleem, intr-o noapte inzapezita. Ea plangea stiind ca nu va avea cu ce sa cumpere un cadou pentru Iisus Hristos, cand un inger a aparut si a transformat lacrimile fetei in trandafiri. Madelon a adunat trandafirii si a fost fericita sa-i duca in dar.

 

Origami: tot ce iti trebuie este o trusa cu hartie colorata si foarfece. Desi nu este o traditie raspandita in lume, in Japonia lumea impodobeste bradul cu evantaie de toate marimile si culorile.

 

Pom de mare: daca in mijlocul iernii duci dorul verii, caldurii si momentelor de relaxare la malul marii, poti sa aduci amintirea acelor vremuri in casa, ornand bradul cu scoici, globuri in forma de corabii si stelute de mare. Pana la urma, tu decizi ce pui in bradul tau, care va fi alaturi de tine si-ti va insori Craciunul acesta.

 

 

http://stirile.rol.ro/-o-brad-frumos-trucuri-ca-sa-ai-un-pom-de-craciun-mirific-967947.html#ixzz3vGrpBPEo

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ai facut asta de Craciun? O sa ai ghinion tot anul care vine!


Craciunul este, poate, cea mai așteptata sarbatoare din an. Doar ca puțina lume știe ca de ce facem in aceasta perioada depinde cum vom petrece anul care vineDaca esti o persoana care crede in semne, iata superstitiile de care ar fi trebuit sa tii cont.

 

Bradul sa nu lipseasca. E semn de reinnoire si trainicie. Trebuie sa il pui in acelasi loc ca si anul trecut, astfel ai parte de piedici si scopuri neatinse.  

 

Lumanarile aprinse in seara de Craciun trebuie lasate sa se stinga singure. 

 

Prima persoana care intra in casa in ziua de Craciun musai sa fie un barbat. Si mai ales brunet sau saten. E aducator de noroc.  Daca e roscat, e rost de ghinion, iar daca iti calca pragul o femeie aduce ghinion tot anul.  

 

Vrei ca bolile sa te ocoleasca in anul ce vine? Mananca un mar in ziua de Craciun. Pune o nuca, o moneda si ceva de argint in apa in care te speli, musai in ziua de Craciun, ca sa nu faci vizite pe la spitale, iar castigurile financiare sa nu te ocoleasca. Seara, inainte de culcare, da-ti cu usturoi pe frunte, la coate si genunchi. Astfel, duhurile rele se vor tine departe de tine tot anul. 

 
Iti doresti sa ai noroc in anul ce vine? Painea trebuie sa stea sub masa, iar pe masa graul pe care l-ai pus la incoltit de Sf. Andrei.
 
De pe masa sa nu lipseasca placinta, iar toti musafirii trebuie sa guste din ea pentru a avea un an prosper. Si nu uita sa pui un ban, un inel si un degetar in placinta. Se spune ca cine gaseste portia cu banutul va avea noroc, cel care primeste inelul va avea parte de o nunta, iar cel care da peste degetar va avea un an infloritor din toate punctele de vedere.  
 
In ajunul Craciunului nu e bine sa te bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci bube peste an.  
 
In ziua de Craciun nu se matura in casa, ci a doua zi, si dupa ce ai maturat du gunoiul la pomi, ca sa ii ajute sa fie roditori.  
 
Ai imprumuta lucruri? Fa bine si recupeaza-le in Ajunul Craciunului, astfel o sa tot pierzi in lunile ce urmeaza.  
 
Nu tricota, nu coase si nu spala de Craciun. Vine ghinionul peste tine, si neaparat tine bani in buzunare. 
 
Nu te panica daca rastorni cutia de chibrituri, daca versi vin pe masa, daca iti tiuie urechea, daca dai de pomana sau daca atingi cocoasa unui cocosat, aceste lucruri prevestesc numai noroc, tot anul. 
 
Daca inca nu ti-ai gasit alesul, o vorba veche din popor spune ca il poti visa daca dupa ce te-ai spalat, in noaptea de Ajun. Ascunzi sub perna un pieptene pe care l-ai uns cu usturoi. Inainte sa te culci, bate perna pentru a nu avea o scorpie de soacra, iar sortitul sa te peteasca cat mai curand. Ia trei frunze sfintite si inteapa-le cu initialele a trei dintre admiratori. In noaptea de Ajun pune-le sub perna si se spune ca persoana cu care iti vei lega destinul iti va aparea in vis. In ziua de Craciun poarta lenjerie rosie, noua, ca sa te iubeasca si indrageasca.  
 
Pentru cei care cred in farmece si deochi, pune in colturile mesei usturoi si seminte de mac.  
 
Sub nicio forma daca iti iese in cale vreo broasca nu o omori, nu te va astepta o viata frumoasa.  
 
Nu purta pantofi noi in seara de Craciun. 
 
Pe 24 spre 25 decembrie, noaptea, lasa usa larg deschisa ca sa iasa spiritele rele din casa ta.  
 
De Craciun, spun batranii din popor, se deschide cerul. Cei buni il vad pe Dumnezeu stand la masa cu ingerii si sfintii. Domnul a lasat Craciunul ca omul sa fie in ziua respectiva satul. 


http://stirile.rol.ro/ai-facut-asta-de-craciun-o-sa-ai-ghinion-tot-anul-care-vine--943796.html#ixzz3vPIyxVKZ

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×