Cum recunoastem si prevenim o boala psihica

[Sobolanu07 0]

Externarea ei din spital s-a facut pe raspunderea mea, din pacate. Medicii nu si-au asumat raspunderea pentru externare si m-au pus sa-mi iau angajamentul scris ca va respecta tratamentul prescris (zyprexa si orfiril). Ce puteam face? La ora aia habar n-aveam la ce folosesc acele pastile, aveam numai pastilele date de la Obregia si modul de administrare.

 

Oricum, dupa o saptamana a plecat de acasa si de atunci totul s-a prabusit. De atunci n-a mai luat absolut nici un tratament, retetele aprobate de CASMB au ramas la mine. Am ramas cu un baietel mic in varsta de 5 luni, in prag de sarbatori de iarna.

 

Dupa ce am citit cate ceva de specialitate, am inteles ca numai continuarea tratamentului si psihoterapia o mai poate tine pe linia de plutire. Dar 2 ani de zile n-am reusit sa o conving. Altfel, decat discutand cu ea, nu vad cum as putea sa influentez "revenirea la normal".

Editat Iunie 21, 2007 de Sobolanu07

[Cleric Prest 41]

Externarea ei din spital s-a facut pe raspunderea mea, din pacate. Medicii nu si-au asumat raspunderea pentru externare si m-au pus sa-mi iau angajamentul scris ca va respecta tratamentul prescris (zyprexa si orfiril). Ce puteam face? La ora aia habar n-aveam la ce folosesc acele pastile, aveam numai pastilele date de la Obregia si modul de administrare.

 

Oricum, dupa o saptamana a plecat de acasa si de atunci totul s-a prabusit. De atunci n-a mai luat absolut nici un tratament, retetele aprobate de CASMB au ramas la mine. Am ramas cu un baietel mic in varsta de 5 luni, in prag de sarbatori de iarna.

 

Dupa ce am citit cate ceva de specialitate, am inteles ca numai continuarea tratamentului si psihoterapia o mai poate tine pe linia de plutire. Dar 2 ani de zile n-am reusit sa o conving. Altfel, decat discutand cu ea, nu vad cum as putea sa influentez "revenirea la normal".

 

Tu sti ce inseamna psihoterapia? Inseamna ca cel suferind sa se isi faca ordine in viata. Probabil ca ea nici nu a vrut sa fie cu tine, iar faptul ca are un copil cu tine a terminat-o psihic.

Psihoterapia nu inseamna ca bolnavul sa redevina aceeasi marioneta ascultatoare din familie, dimpotriva, psihoterapia il ajuta pe suferind nu sa isi faca de cap, ci sa faca totul in acord cu sentimentele sale.

Schizofrenia apare atunci cand ne calcam in picioare sentimentul din noi, sau ni-l calca altii ani de zile.

 

Parerea mea e ca sotia ta nu isi gaseste locul langa tine, nu si l-a gasit de la bun inceput. Tu si copilul s-ar putea sa fiti niste factori care-i intretin boala.

[Sobolanu07 0]

Dar cine a zis ca ar trebui "sa redevina aceeasi marioneta ascultatoare din familie"? Eu n-am dorit niciodata sa am o marioneta ascultatoare. Dimpotriva, am incurajat-o sa devina o persoana independenta. Drept urmare, n-am dorit sa faca "psihoterapie" pentru asta. Oricum, nu cred ca medicul a dat acest tratament pentru a redeveni o marioneta.

 

Nu cumva discutia deturneaza catre niste template-uri pe care ni le-am format in tara asta de-a lungul timpului? Oare cand abandonam mentalitatile astea?

 

As mai avea o rugaminte: detaliati, daca se poate, cand apare schizofrenia la un om. Unii zic ca apare mai frecvent la oamenii necasatoriti, sau la cei care au predispozitie din familie pentru asta, iar cei din jur nu au nici o vina pentru asta.

[Anya2007 2]

Iosafat a scris si a tot scris pe acest forum, nu numai despre cum apare schizofrenia, ci si cum apar TOATE problemele psihice. Ba mai mult, daca s-ar citi cu atentie postarile sale, multi ar afla raspunsul la problemele de natura psihica pe care le au, ba chiar si raspunsuri despre modul in care pot relationa cu ceilalati. Insa dupa cum am mai spus, tu nu vrei sa sa auzi decat un raspuns care tie sa iti convina. NU VEI AVEA acel raspuns. Ti s-a dat sfatul in mod direct si indirect despre ceea ce trebuie. Ai inchis ochii la tot ce ti s-a spus, nu cauti decat sa auzi ceea ce deja ti-ai "setat' tu ca trebuie sa auzi.

Intra si pe link-ul de mai jos, si daca nici atunci nu esti multumit, eu propun sa utilizezi chiar tu retetele aprobate de CSAMB, care au ramas in casa.

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic29398.html

[Sobolanu07 0]

Am citit si acel topic inainte de a intra in discutie aici si am retinut o fraza care tine loc de concluzie:

 

1. "Concluzie: schizofrenia nu apare dintr-o data. Ea apare in familii unde exista comunicare disociata inca de cand copilul se naste, cand copilul nu e iubit sincer si neconditionat (copilul mic nu poate fi mintit, de retinut!). Evident, exista si un fond structural al copilului care favorizeaza aceasta tulburare, si anume dezvoltarea mai tarzie a celorlalte tipuri de inteligenta (sociala, abstracta, emotionala).

 

Acest mesaj a fost editat de catre iosafat: May 5 2007, 01:16 PM"

 

 

Iar pe acest topic apare o alta concluzie:

 

2. "Schizofrenia apare atunci cand ne calcam in picioare sentimentul din noi, sau ni-l calca altii ani de zile."

 

Prima concluzie ar putea fi cea cu care sunt eu "setat" sa o aud. Consider ca o boala psihica ca schizofrenia nu apare dintr-o data, ci tine de antecedente biologice, genetice. In unele articole de specialitate (vezi capitolul Etiologie) asa se afirma.

 

Nu ramane decat sa comentati aceste afirmatii.

 

PS. Nu sunt dispus sa particip la discutii violente, cum este interventia precedenta. Nu foloseste nimanui.

[Anya2007 2]

Da, apare la o persoana cu anumite "setari" genetice. A spus asta si Iosafat. Apare la cei cu o structura schizoid paranoida. Dupa cum a spus Iosafat - "Comportamentul sau patologic e grefat pe o structura genetic compatibila. El este asa fiindca are genetic structura corespunzatoare si a crescut intr-o familie cu un parinte schizoid-paranoid de la care a preluat modelul comportamental. In ce consta structura genetic mostenita? In aceea ca schizoid-paranoidul e deficitar in ceea ce priveste inteligenta emotionala, sociala. Nu in sensul ca nu le are de loc, ci le are

mai slab dezvoltate." -

Asta este explicatia. Sotia ta are probleme datorita mediului familial in care a crescut si, a mostenit o structura deficitara in inteligenta emotionala de la parintii( unul sau ambii) sai. Pe fondul acestei aceastei structuri deficitare, datorita comportamentului familiei sale, ea a decompensat in boala pe care o are. Tu nu ai cum o convinge de nimic. Singura persoana care eventual poate "rezona" cu ea este un bun psihoterapeut. De aceea te-am si sfatuit sa te duci acolo. Ca, explicandu-ti modul patologic in care ea gandeste, tu sa poti sa ajungi sa "comunici" cu ea, astfel incat sa poti obtine ceva concret. Dupa cum ai remarcat chiar tu, in momentul in care ea s-a reintors in familia ei, problemele pe care le avea s-au agravat. Asta nu este o dovada ca acolo, in acea familie, este cauza bolii ei?!?. Tu nu ai cum sa dialoghezi cu ea, atata timp cat un bun psihoterapeut nu iti arata aceasta cale, de a patrunde caile gandirii ei patologice. Insa asta dureaza, caci nu este simplu de explicat ( vezi numai cati te tot indeamna la bine si tu nu pricepi), si nici de realizat. De aceea am spus ca aici pe forum nu vei gasi decat o indrumare, ca sa iti arate calea pe care sa pasesti. Si aceea este calea psihoterapiei. S-ar putea ca tot atunci sa mai ai si alte revelatii, in legatura cu tine....si cred ca banui la ce ma refer. Se atrag anumite modele comportamentale :friends:

[Cleric Prest 41]

O persoana care dezvolta o tulburare psihica (depresie, schizofrenie) e un om slab, care nu opune rezistenta, nu se revolta, se supune neconditionat in familie sau societate (acel gen de persoane numite "linistite", deosebit de "calme", "la locul lor"), care se lasa calcate in picioare, care formeaza relatii doar pentru a nu fi singure, pentru a fi intretinute material, sau pentru sex, care nu se pot conduce singure, persoane obisnuite inca din familie sa fie dirijate (dar nu in folos propriu, ci pentru a fi abuzate moral, emotional, material, sexual, etc.).

 

Nici un om care isi descopera vocatia, menirea in viata din adolescenta si o materializeaza (impotriva tututor, mai ales a familiei sale) nu va ajunge depresiv sau schizofren.

Cei cu tulburari psihice, sunt persoane deturnate de propria familie de la ceea ce ar fi putut fi, de la ceea ce ar fi putut face, de la ceea ce si-au dorit sa faca in viata. Au fost deturnate fiindca au permis acest lucru, din cauza unei structuri psihice slabe, a unei vointe slabe. Sa nu uitam ca in familiile patologice primul lucru care este distrus unui copil este increderea in sine, in propriul sex (femeile sunt educate sa fie dependente de barbat material, barbatii sunt obisnuiti sa fie serviti pe tava de femeia lor asa cum le facea mama lor etc.).

A distruge increderea in sine unei persoane e ca si cum ai ucide acea persoana, e o crima, fiindca omul ala inceteaza sa mai existe pentru sine.

 

Cand un om inceteaza sa mai existe pentru sine atunci apare disocierea psihica, shizofrenia, disocierea functiilor psihice.

Schizofrenia nu apare din senin la 18 ani, copilul a fost imbolnavit inca de cand s-a nascut. Majoratul cu bacalaureatul, e doar factorul declansator pe un teren deja minat.

Exista si schizofrenia adultilor, cand factorul declansator e partenerul de viata, un schizoid-paranoid care isi distruge sotul/sotia care deja era prelucrata inca de demult (de la nastere) in ce priveste stima de sine si scenariul de viata.

 

Psihiatrii nu se baga in chestii din astea, dar pomul rau se cunoaste dupa faptul ca nu da nici un rod.

Tot asa nici psihiatrii cu chimicalele lor nu au facut bine nici un schizofren.

L-au stabilizat pentru o perioada de timp, dar fara psihoterapie recaderile sunt si mai grave pana cand bolnavul se sinucide, atunci cand e lucid si simte suferinta.

Editat Iunie 22, 2007 de iosafat

[Flea 2]

O persoana care dezvolta o tulburare psihica (depresie, schizofrenie) e un om slab, care nu opune rezistenta, nu se revolta, se supune neconditionat in familie sau societate (acel gen de persoane numite "linistite", deosebit de "calme", "la locul lor"), care se lasa calcate in picioare, care formeaza relatii doar pentru a nu fi singure, pentru a fi intretinute material, sau pentru sex, care nu se pot conduce singure, persoane obisnuite inca din familie sa fie dirijate (dar nu in folos propriu, ci pentru a fi abuzate moral, emotional, material, sexual, etc.).

 

Nici un om care isi descopera vocatia, menirea in viata din adolescenta si o materializeaza (impotriva tututor, mai ales a familiei sale) nu va ajunge depresiv sau schizofren.

Cei cu tulburari psihice, sunt persoane deturnate de propria familie de la ceea ce ar fi putut fi, de la ceea ce ar fi putut face, de la ceea ce si-au dorit sa faca in viata. Au fost deturnate fiindca au permis acest lucru, din cauza unei structuri psihice slabe, a unei vointe slabe. Sa nu uitam ca in familiile patologice primul lucru care este distrus unui copil este increderea in sine, in propriul sex (femeile sunt educate sa fie dependente de barbat material, barbatii sunt obisnuiti sa fie serviti pe tava de femeia lor asa cum le facea mama lor etc.).

A distruge increderea in sine unei persoane e ca si cum ai ucide acea persoana, e o crima, fiindca omul ala inceteaza sa mai existe pentru sine.

 

Cand un om inceteaza sa mai existe pentru sine atunci apare disocierea psihica, shizofrenia, disocierea functiilor psihice.

Schizofrenia nu apare din senin la 18 ani, copilul a fost imbolnavit inca de cand s-a nascut. Majoratul cu bacalaureatul, e doar factorul declansator pe un teren deja minat.

Exista si schizofrenia adultilor, cand factorul declansator e partenerul de viata, un schizoid-paranoid care isi distruge sotul/sotia care deja era prelucrata inca de demult (de la nastere) in ce priveste stima de sine si scenariul de viata.

 

Psihiatrii nu se baga in chestii din astea, dar pomul rau se cunoaste dupa faptul ca nu da nici un rod.

Tot asa nici psihiatrii cu chimicalele lor nu au facut bine nici un schizofren.

L-au stabilizat pentru o perioada de timp, dar fara psihoterapie recaderile sunt si mai grave pana cand bolnavul se sinucide, atunci cand e lucid si simte suferinta.

 

Am crescut intr-o familie in care mama a fost agresor (pana la 14 ani si fizic si verbal, mai apoi doar verbal). Acum constientizez acest lucru citind toate expunerile voastre. M-am revoltat, am plecat din sanul "familiei" pentru ca dupa zece ani sa ma intorc, pentru ca era nevoie de mine. Dupa decesul tatalui meu, o perioada manifestarile agresive ale mamei au fost mai rare si oricum erau puse de noi pe seama suferintei. Au trecut insa de atunci aproape trei ani si imi dau seama ca e din ce in ce mai rau. Violenta verbala e la ordinea zilei, amenintari de tot felul, mania persecutiei, exagerarea realitatii si chiar minciuna, egoism. I-am sugerat ca ar fi bine sa mergem la un psihiatru, terapeut si va inchipuiti, cred reactia ei! Eu in conditiile astea, desi poate voi fi considerata o lasa nu simt nevoia decat sa fug! Imi e teama ca voi ajunge si eu asa! Acum realizez tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul vietii mele si imi dau seama ca cea mai buna hotarare pe care am luat-o a fost atunci cand aveam 20 de ani: fuga! Ce pot eu sa fac acum? Ce pot sa fac sa nu ajung asa? Ce pot sa mai fac pt ea avand in vedere ca ea ne considera pe noi dusmanii ei si nu accepta nici un sfat de la noi, cu atat mai putin sa mergem toate sa facem terapie? Ce e de facut?

[Sobolanu07 0]

Exact asta simt si eu: sa nu mai stiu ca exista aceasta persoana. Am citit aici de tot felul de sfaturi si de multa compasiune pentru saracii bolnavi. Daca vrei sa-i duci la psihiatru nu-i bine. Daca nu vrei sa-i duci iar nu-i bine. Nimeni nu pune problema calvarului pe care-l traieste cel din preajma.

Sunt curios cati de aici stiu de la inceput ca au de-a face cu o persoana necunoscuta, bolnava de schizofrenie paranoida. Sau in cat timp isi dau seama de asta. Am vazut multi doctori pacaliti extraordinar de usor de un schizofren (este extraordinar de convingator), de ex. la o emisiune a dr. Andrei de pe Antena1. Teoria intotdeauna este usoara, sfaturile se dau cu kg, dar pentru un om sanatos care nu are studii de specialitate tendinta de a fugi din fata unui psihopat este foarte mare.

Nu inteleg de ce in asemenea cazuri cel condamnat este cel sanatos. Oare nimeni nu tine seama ca si pentru el exista o limita de suportabilitate? Viata lui nu conteaza? Simti, intr-adevar, ca te molipsesti si tu si devii la fel daca nu abandonezi.

 

Am inteles ca psihiatrii cu chimicalele lor nu au facut bine nici un schizofren. Tot aici am citit (oricum stiam) ca nici psihoterapeutii adevarati nu exista. Atunci ce este de facut?

[Anya2007 2]

Tot aici am citit (oricum stiam) ca nici psihoterapeutii adevarati nu exista.

Exista, nu iti pierde acesta credinta.