conform bibliei cuvantul este puterea lui dumnezeu si modalitatea lui de actiune,cel mai bun exemplu e ca fost folosit la crearea lumii.
dar acest cuvant are doua sensuri ,sensuri care il transforma intr-un paradox.
avem sensul creator,cand cuvantul lui dumnezeu creeaza o actiune,un fenomen,un eveniment,etc.
de exemplu in geneza ,dar sunt si alte exemple.
si mai avem si in sensul de profetie.
de ex apocalipsa.,si aici mai sunt alte exemple.
dar daca cuvintele lui dumnezeu se transforma in realitatea dorita de el,ca acest unvers de exemplu,cum poate sa faca o profetie,sa prezica viitorul,spunand ca in timpul apocalipsei se va intampla asa si pe dincolo?
pt ca acesta e paradoxul,cuvantul lui se transforma in realitatea,iar cand prezice ceva descrie o realitate viitoare,dar cum putem spune ca o prezice cand el este cel care o creeaza,ceea ce vede el in viitor,el creeaza acum prin cuvant,anuntand o profetie?
cuvantul lui dumnezeu=creatie.
cuvantul lui dumnezeu=profetie.
eu gasesc aici un paradox,din acest punct de vedere dumnezeu nu prezis nimic,el le-a creat direct,profetiile nu ne prezic viitorul si calea pe care am urmat-o ca oamenii,ci prezinta ce vrea dumnezeu...o profetie care se creeaza singura, o profetie despre trecut,pt ca cuvantul care descrie profetia este acum,cuvantul creator..