Creatiile userilor - Proza

[acces realitate 1081]

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

 

Cand nu te poti abtine dar si cand te abtii, dormi pe tine

 

Unde sunt domnule cand nu sunt atent la mine, cand faca ceva fara sa fiu atent la ceea ce fac decat intrun procent foarte mic, practic o fac pe automat?

Atunci si nu doar atunci dar ori de cate ori esti atent la altceva dacat la realitatea ta in spiritul celor despre care scriu eu pe aici, te afli in "adormire de sine", exact ca un sofer ce in loc sa fie concentrat pe condus s-ar lasa prada gandurilor sau imaginilor etc.

Si dragilor, asta am tot lucrat noi in viata de pana la momentul la care ne raportam, adormire de sine.

Adica si cand sunt atent, tot adormit sunt?

Da, daca nu esti atent in spiritul celor ce le spun, insemna ca acel gen de atentie e "somnambulism".

Stai domnule ca atentia e doar atentie, nici nu doarme nici nu e treaza si ea nu poate fi activa grosso-moda decat intre 1% si 100%, deci?

Asa e, cand nu esti atent la ceva, esti atent la altceva, depinde de procentaje majoritare in cadrul distribuitatii ei intrucat si cand esti in "golul mintii", nu esti neatent, esti atent la "gol"; insasi contemplatia pura implica atentia constientului, ea nefiind ceva inconstient, constatatorul esti tu constientul (binenteles ca ceeea ce spun acuma poate fi speculat, interpretat eronat si chiar rastalmacit; cine insa vrea eu zic ca poate intelege exact ceea ce am vrut a spune, bunavointa sa fie), deci:

spune-mi la ce esti atent ca sa iti spun daca "dormi"; si dormim la greu dragilor, ba chiar nu cred sa fi fost vreodata treji.

Orice faci impins de nestiinta sau patimire, e dormitare in cel mai fericit caz, daca nu sforaiala in toata regula a unui adormit.

La ce ma refer?

Ma refer la faptul ca orice traiesti, te impatimeste (vezi algoritmii) daca nu intelegi si nu ai atins nivelul de a opri asta.

Atractie si tentatii stiu, stiu, nu zice nimeni sa intri in conflict cu tine!!!

Dar incepe odata sa stai si treaz, sa nu mai tot consolidezi algoritmii patimirii!

Dar daca habar nu ai despre ce scriu si daca esti sanatos si iti e bine, de ce mamam dracu' sa faci ceva?

Nu ai de ce, o sa ai insa, nimeni nu scapa; si atunci o sa rabzi pana ce o sa incepi a da fuga la doctori, la psihologi, vindecatori, bioenergoterapeuti, la popi, la vrajitoare si alte remedii.

Nu avem o cultura a unei atentii la intelesuri ce ne tin in trezire, avem una aproape complet in spiritul adormirii, adica al deviatiei, distructivei.

Orice ai face nu pentru ca asa decizi tu in completa cunostinta de cauza ci intrucat nu te poti abtine, e lucrare a sonambulului ce te afli, nu a trezitului.

Iar abstinenta, controlul au rolul lor, dar tine-ti minte, nu e esential in cadrul celor despre are scriu, esential e constientizarea (intelegerea tot mai profunta, mai cuprinzatoare) intrucat ea e calea armoniei atat cu tine insuti cat si cu intrega ta realitate.

Editat Noiembrie 21, 2014 de apa curgatoare

[acces realitate 1081]

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

 

Mecanismul functional al infiniturilor intrinsecitatii de adevar (MFAIIDA) si despre EVIDENTA

 

Ce este un rationament?

Judecati ce conduc la o concluzie.

Dar dincolo de asta?

Dincolo de asta, orice rationament, insasi deductiile si orice inteles fie el intuitiv si oricat de special, sunt altceva decat fenomenul in sine referitor la care rationamentul, deductia, intuitia sau intelesul se impune constatatorului ca o intrinsecitate de fenomen.

Siatunci ce sunt ele de fapt?

Orice rationament dar si orice deductie, intuitie inteles, sunt la randul lor intrinsecitati dar nu sunt fenomenele insasi.

Si nu sunt la randul lor si ele niste fenomene de realitate?

Ba da, numai ca noi facem o confuzie crasa si anume, confundam fenomenul deductie, fenomenul rationament, fenomeul intuitie, fenomeul inteles, ..., cu insusi fenomenul natural (sau pur asa cum l-am mai numit eu).

Si ele sunt la randule fenomene naturale, pure, dar sunt fenomene in sine asa cum gandirea e o capacitate (potential) de a gandi, vederea o capacitate de a veda, intuitia e o capacitate de a intui, intelesul e o capacitate de a intui; ce intuiesti tu prin fenomeul intuitiv, prin fenomenul intuitie? Fenomene naturale (altele decat aceste capacitati in sine) asa cum e "verde" sau "atingere" ori "lumina", "vid" (buddhist), DAR, asa cum am zis, niciuna dintre ele nu e fenomenul "verde", "atingere", "vid" intrucat suntem robotizati educational (ma refer la invatarea de orice fel datorata tuturor factorilor de realitate inclusiv ceea ce numim oameni sau corp propriu).

De exemplu in momentul in care intelegi, in sensul ca fara sa vrei, fara contributie constienta (decat prin faptul ca esti constient, nu dezinterat) faci instantaneu si automat recunoasterea aceea, identificarea respectiva: "verde", "atingere", "vid", deja acesta nu e fenomenul, e inteles reflex, automat provocat de ceea ce obisnuim a numi inconstient si datorat acumularilor tale de o viata in care sa facut o treptata trecere din constient in inconstient a anumitor factori de recunoastere si interpretare a fenomenelor (cultura despre orice pe care tu constientul o lucreazi in necunostinta de cauza referitor la ceea ce faci pentru inconstient pe parcursul intregii tale vieti) referitor la acel fenomen.

Scrierile mele, ideile, intelesurile din ele?

Da, sunt si ele tot o utilizare a capacitatilor la care am acces, sunt intrinsecitati de capacitati prin care expun intrinsecitati de raportare la fenomene (asa cum ziceam mai sus) dar nu sunt identificare sau explicare de fenomen; atentie mare!!!

Constatarea (consumul, accesul) de realitate e cu totul altceva decat ceea ce in 99,9% din cazuri, consumam noi.

De ce?

Itrucat atata suntem capabili la acest moment evolutiv, nu a avut cine sa ne invete si altfel.

In 99,9% din viata noastra consumam recunoastere de fenomene, nu fenomenele insasi.

Si ce e rau in asta?

Nu e nimic rau neaparat sau e rau daca ne raportam in acest fel, e rau intrucat ne autodistrugem si la fel procedam cu toti constitentii realitatii, cu intreaga realitate disponibila noua fiecaruia in parte.

Ideea nu e sa nu avem acces (sa nu consumam) si ceea e in mod obisnuit consumam ci, sa ne dam seama ce facem, sa nu ma fim roboti, zombi.

Ba asa cum ziceam, mai ne si straduim sa aprofundam prin rationamente, prin cunoastere, identificarile de fenomen.

Si asta e rau?

Nici asta nu e "rau", dar sa stim si noi (incotro) intrucat, nu intelegem amplu , suntem doar prinsi in mrejele intrinsecitatilor capacitati si a automatismelor de identificare.

Atata vreme cat vom considera ceva ca adevar, fara a intelege mecanismul functional al infiniturilor intrinsecitatii de adevar (MFAIIDA), despre care am mai scris dar nu l-am numit asa (fiecarte adevar e o certitudine indubitabila in intrinsecitatea sa, dar e posibil fals in intrinsecitatea de adevar subunitara sau supraunitara) si care face diferenta dintre o intrinsecitate de adevar si intrinsecitatea subunitara sau supraunitara.

Cine da infaibilitatea, indubitabilitatea?

Mecanismul (MFAIIDA), de fapt functionarea sa "fara ca noi fiecare in parte sa fim pe-acolo".

Asa a lucrat fiecare enormitatea de scheme logice functionale (de algoritmi (inconstienti) ce il utilizeaza actualmente ca pe o marioneta.

Toti suntem prizonierii MFAIIDA, creatorul sitemic de orice fel.

Ce e asta?

Doar o complexa capacitate (supracapacitate, capacitarte generala ce include nenumarate capacitati ce "il slujesc") pe care fiecare o utilizeaza de cand a aparut el ca o realitate in cadrul rfealitatii ce se constata a o consuma (constata, trai).

Prin tot ceea ce am trait fiecare in viata sa, nu am facut altceva decat sa slujim, sa hranim, sa structuram si consolidam realizarile MFAIIDA.

Tot ce scriu eu e demascarea MFAIIDA (desi panqa acum nu l-am numit asa, nu aveam o viziune de ansamblu).

Intelesul e totul, daca suntem prizonieri ai intelesurilor de orice fel, slujim MFAIIDA, disonanta, deviatia, autodistructiva si distructiva (adica cele despre care tot scriu).

Ati observat cat de incantat e fiecare de adevarurile lui? 

Satisfactia adevarului e una dintre cele mai subtile si perverse slujitoare a MFAIIDA.

Intelesul ne orbeste prin evidenta iar evidenta ne inlantuie prin satisfactie si astfel dezvoltam afectiune fata de inteles si satisfactiia sa.

 

Daca despre emotie, satisfactie (orice punct 4 algoritmic), am mai scris, despre evidenta nu am facut-o.

Ce e EVIDENTA?

Evidenta e incununarea, izbanda intelesului (intelesurilor); nici un inteles nu izbandeste singur, nenumarate alte intelesuri si algoritmi ai altor intelesuri, contribuie ca un nou "seaman" de-al lor sa izbandeasca si sa prolifereze "neamul" MFAIIDA, hegemonia sistemica.

Adica orice inteles pentru a deveni la randu-i o parte de algoritm propriu e sustinut de alte intelesuri deja componente de algoritmi proprii precum si de emotiile, satisfactiile ce le formeaza lor punctul 4 algoritmic (precum si de algoritmi in toate cele e puncte constituente a fiecarui algoritm in parte).

Cum de "iti vine" sa simti: "logic", "asa e", "yes", "wow" etc?

Cum de esti incredintat de ceva, de orice?

Datorita evidentei traite.

Dar, orice evidenta e un "sarpe", adica are propria intrinsecitate de a fi, e un adevar in sine, insa e un posibil fals daca iti permiti luxul ne-fanatizarii si daca ai reusit perfornmanta de a privi problema din afara intrinsecitatii sale de a fi, din alta perspectiva.

Orice intrinsecitate (de adevar) e "bolnava" de a fi ea insasi si in ea (sau, ea e compusa) se afla simbiotul algoritmic incipient, "calul troian" al ademenirii tale spre a-ti construi treptat, fara sa vrei si fara sa fii in cunostinta de cauza, a un algoritm real ce te va manipula (vezi scrierile despre algoritmi).

Intelesul din simbiot de atrage prin satisfactia (placerea) din el, e ca o bomboana speciala pe care daca o vezi si nu stii ce e, nu are putere asupra ta, dar daca o gusti, satisfactia te inlantuie intru atasare si atasamentul te manipuleaza, e conditionare.

Cat e doar potentiala, simbiotul, samanta evidenta nu are putere asupra ta, cand insa te apropi, incepi a o degusta, "veninul" ei te ataca intru atasare de adevarul continut de evidenta cu pricinta in intrinsecitatea sa de a fi.

"Am creier" sau "sunt creierul", "materia e totul" etc; au fost candva dor seminte de evidenta, oare actualmente iti sunt despoti MFAIIDA?

Dar "Dumnezeu exista", ghizi spirituali sunt o evidenta" etc?

Si asa e posibil a continua cu orice tip de evidenta cotidiana ("stiu eu", "categoric" etc.) sau existentiala a fiecaruia.

Fermitatea opiniei provine din "simbiotul evidenta" ce ti-a ajuns deja algoritm functional intr-un procentaj mare sau foarte mare referitor la problema in cauza; precum si din algoritmul insusi al fermitatii de opinie.

Editat Noiembrie 25, 2014 de apa curgatoare

[acces realitate 1081]

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

 

 

Evidenta si fenomenul sunt incompatibile, evidenta perverteste fenomenul celor neinitiati!

 

Evidenta, ca simbiot premargator, oricarui constatari de fenomen ce incepe deja sa se manifeste ca impletire cu un inteles si o emotie/sentiment, ne ofera acces tot mai mult la dimensiunea sa de a fi, la intrinsecitatea sa, la "simptomul" atasare (atasament), adica la:

1 - accesul de a contata un simptom (cine e capabil sa il observe, nu individul de rand) ca de dezvoltare a unei afectiuni tot mai puternice de tip atasare fata de,

2 - intelesul referitor la fenomen (act -realitate sau act de realitate; numitul obiect al constatarii) pe care simbiotul evidenta il contine si dezvoltare a unei afectiuni tot mai puternice fata de,

3 - emotia specifica intelesului despre fenomen, pe care simbiotul evidenta il contine.

 

Exemplu 1 - fenomenul pe care datorita intelesului despre el il numim "copac". 

fenomenul e: acces la o constatare a "ceva"; constatarea-inteles referitor la "cevaul" respectiv e copac: {Copac, copaci, s. m. Plantă cu trunchiul lemnos și înalt, ale cărei crengi se ramifică la o distanță oarecare de sol, formând o coroană; arbore, pom. Var.reg.)copaci s. m. Sursa: DEX '09 (2009); sau, intelesul fiecaruia referitor la fenomen; de fapt un automatism de recunoatere, de identificare ce ne parvine ca un acces la constatarea ca l-am fi dezvoltat noi insine}; emotia este emotia copac.

 

Exemplul 2: fenomenul pe care datorita intelesului despre el il numim "albastru".

fenomenul in sine e acces la o constatare a "ceva"; constatarea-inteles referitor la "cevaul" respectiv e: albastru (albastru - culoare, ..sau, intelesul fiecaruia referitor la fenomen; de fapt un automatism de recunoatere, de identificare ce ne parvine ca un acces la constatarea ca l-am fi dezvoltat noi insine); emotia este emotia albastru.

 

Exemplul 3: fenomenul pe care datorita intelesului despre el il numim "tristete".

fenomenul in sine e acces la o constatare a "ceva"; constatarea inteles referitor la "cevaul" respectiv e: tristete {Tristete , tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza). Sursa: DEX '09 (2009) |; sau, intelesul fiecaruia referitor la fenomen; de fapt un automatism de recunoatere, de identificare}; constatarea emotie este emotia/sentiment de tip tristete (ea ca orice fenomen emotional/sentimental, nu are cum sa fie descrisa in cuvinte, numai manifestarile specifice celui in cauza sunt descrise in cuvintele din DEX sau, intelesul fiecaruia referitor la fenomen; de fapt un automatism de recunoatere, de identificare ce ne parvine ca un acces la constatarea ca l-am fi dezvoltat noi insine}.

 

Exemplul 4: fenomenul pe care datorita intelesului despre el il numim "partener de viata (iubit)".

fenomenul in sine e acces la o constatare a ceva; intelesul sau e: om, partener de viata, ... (cu definirea respectiva din DEX  sau, intelesul fiecaruia referitor la fenomen; de fapt un automatism de recunoatere, de identificare ce ne parvine ca un acces la constatarea ca l-am fi dezvoltat noi insine) ; emotia este emotia/sentiment partener de viata (adica tot ceea ce ai acces a simti emotional/sentimental vizavi de el).

 

Accesul nostru la realitate, la o realitate de a fi si a trai o viata, e conditionat in multe feluri de insasi natura realitatii, iar acest simbiot atasament-al evidenta, e una dintre conditionari, e daca vreti simburele, miezul disonantei dintre noi, cea care ne ofera marea satisfactie a sentimetului adevarului vizavi de intelesul referitor un anume fenomen (act de realitate simplu sau complex), prin atasare fata de inteles si fata de satisfactia lui si imediat, fata de satisfactia emotiei fermitatii vizavi de acel inteles-adevar si acea emotie/sentiment al adevarului.

Simbiotul evidenta ne directioneaza in intelegeera, experimentarea, integrarea a orice acces de a constata vreo realitate de orice fel, prin inlantuire afectiva subtila si ma apoi evidenta, ce duce la atasare, la incredintare, la conditionare, dependenta.

El e premergatorul oricarui atasament, oricarui algoritm, oricarui (numit) reflex conditionat, automatism.

Practic ne referim la "designul" algoritmic (algoritmilor), temelia a orice algoritm, schemelor logice functionale reflex, samanta ce le contine potential si din care pe masura ce degustam obtinem treptat acces mai amplu in acesta enorma dimensiune, traim procentaje tot mai mari de atasare (de orice fel).

E un dat al naturii realitatii din care noi aflati in perioada copilariei a ceea ce numim umaitate, ne-am infruptat asa cum l-am aflat, fara sa fim educati in privinta a ce este si la ce conduce (tot asa cum am procedat fiecare in copilarie pana am invatat despre pericolul anumitor actiuni); intelesurile trebuiesc delimitate de fenomenele de alta natura, dar intelesul are rostul sau, fara educatie si autoeducatie (nu ma refer numai la cea institutioanlizata gen familie, scoala, ...) eram si acum niste animale mai prejos dect orice animal.

Intelesul provenit din fapte si din aport de emotional/sentimental (ca sa nu discutam de cel special la care nu are oricine acces), are efect constientizator mult mai puternic in a-ti atinge masa critica necesara tie intru eliberare sau intru ne-conditionare.

De aceea "teoria", cunoasterea dar si intelegerea sunt bune, dar fara straduinta nu conduc asa lesne la realizari, la eliberari, asa cum e cazul in cadrul intelesurilor provenite din fapte, trairi cu aspect puternic emotional!!!

De aceea sunt constientizari de o clipa ce te elibereaza din viciu si sunt constientizari de ani de zile ce nu te elibereaza de nimic!

Editat Decembrie 2, 2014 de apa curgatoare

[SeqenenreTao 2600]

Cand eram mic am vazut o stea cazatoare. N-am stiut atunci ce este, aveam sa aflu mult mai tarziu. Oricum, mi-a placut foarte mult.

[acces realitate 1081]

Masa critica

 

M-am tot referit la masa critca nesara fiecaruia in anumite perioade si referitor la anumite probleme, pentru a se elibera din comportament, obicei, conditionare.

Eu mi-am si v-am oferit posibilitati, fiecare insa numai prin el insusi, prin propriile-i rezonante referitor la cele scrise de mine 9sau de alta natura), isi poate atinge masa critica.

Voi exemplifica prin ceea ce am vizionata in acesta seara la tv.

Realizatorii emisiunii erau contrariati de faptul ca soferii parcau pe locurile de parcare ale persoanelor cu dizabilitati; atunci ei au gasit o solutie; au asezat fiecare fotografie a (marita) a persoanelor respective in dreptul zonei rezervate pentru acea persoana.

Impactul a fost total, nimeni, nu a ma parcat pe acele locuri, nimeni; chiar daca oamenii parcau in vitutea inertiei, in mometul in care vehiculul ajungea in pozitia finala si ei observau fotografia unei persoane reale pentru care era destinat acel loc, il eliberau si isi cautau alt loc de parcare.

Cautati-va intelesurile ce prin constientizare sunt eliberatoare, motivatiile; nu orice are acelasi impact!

 

Consider incheiata perioada Roportal; multumec pentru gazduire.

Videoclipurile imi ofera motivatia sintezei, iar sinteza impletita cu (mereu) noile intelesuri, era exact ceea ce lipsea scrierilor mele.

Editat Decembrie 7, 2014 de apa curgatoare

[Ridandle 155]

Nu vreau culoare... Imi ajunge, sinapsa argintie, in sange.

[Nimfa 67]

iti rezervi viata intr-o contemplatie ce iti face rau,nu iti dai seama , din pacate.

Ce ar fi sa ne povestesti de ce verde e culoarea ierbii 

 

P.S  sa nu ma injuri, te rog...sunt pasegera pe aici 

[nicksson 190]

... Evidenta si fenomenul sunt incompatibile, evidenta perverteste fenomenul celor neinitiati!

 

...

Exemplu 1 - fenomenul pe care datorita intelesului despre el il numim "copac". 

Exemplul 2: fenomenul pe care datorita intelesului despre el il numim "albastru".

Exemplul 3: fenomenul pe care datorita intelesului despre el il numim "tristete".

Exemplul 4: fenomenul pe care datorita intelesului despre el il numim "partener de viata (iubit)".

 

Accesul nostru la realitate, la o realitate de a fi si a trai o viata, e conditionat in multe feluri de insasi natura realitatii, iar acest simbiot atasament-al evidenta, e una dintre conditionari, e daca vreti simburele, miezul disonantei dintre noi, cea care ne ofera marea satisfactie a sentimetului adevarului vizavi de intelesul referitor un anume fenomen (act de realitate simplu sau complex), prin atasare fata de inteles si fata de satisfactia lui si imediat, fata de satisfactia emotiei fermitatii vizavi de acel inteles-adevar si acea emotie/sentiment al adevarului.

Simbiotul evidenta ne directioneaza in intelegeera, experimentarea, integrarea a orice acces de a constata vreo realitate de orice fel, prin inlantuire afectiva subtila si ma apoi evidenta, ce duce la atasare, la incredintare, la conditionare, dependenta.

El e premergatorul oricarui atasament, oricarui algoritm, oricarui (numit) reflex conditionat, automatism.

Practic ne referim la "designul" algoritmic (algoritmilor), temelia a orice algoritm, schemelor logice functionale reflex, samanta ce le contine potential si din care pe masura ce degustam obtinem treptat acces mai amplu in acesta enorma dimensiune, traim procentaje tot mai mari de atasare (de orice fel).

...

De aceea sunt constientizari de o clipa ce te elibereaza din viciu si sunt constientizari de ani de zile ce nu te elibereaza de nimic!

Stimat(ă) Acces Realitate,

Eu mă numesc Nae şi sunt tractorist. Cineva mi-a recomandat să vin aici ca să mă delectez pe săturate. Eu vă sunt profund recunoscător pentru delectarea pe care mi-o oferiţi pe gratis, fiindcă citindu-vă rândurile nu încetez să mă minunez în repetate rânduri.

Eu am în tractorul meu un  radio cu multe butoane, şi mi-am cumpărat de curând căşti, fiindcă domnu inginer Iulică, şeful meu, mi-a spus că radioul este stereo şi în căşti se aude mult mai bine. De atunci ascult stereo emisiunea "Viaţa Satului", unde este o muzică populară de cea mai aleasă speţă. Uneori emisiunea mă delectează la fel ca rândurile dv., dar nu aşa de profund. Creaţia dv. este perfectă ca o brazdă dreaptă cât vezi cu ochii, de la un orizont la altul, fără nici o abatere şi strâmbătate. Că nu e uşor să faci o brazdă dreaptă, asta ştie orice ţânc din sat, că tractoru, sau calu, sau vita, sau mă rog, ce are omu, trage mereu ba la dreapta, ba la stânga... Şi din tot satu numai pe mine m-a lăudat domnu inginer Iulică: - Nae, brazdă ca a ta nu face nimeni!

Vă urez succes la accesarea realităţii şi brazde cât mai drepte,

Cu stimă,

Nae tractoristu, iubitor înveterat de proză

[Fuffy99 9]

1)

Inca o zi din viata mea, inc-o zi si inc-o viata, ce plm mai e si viata asta? Tot nu mi-am raspuns la intrebari, care e diferenta dintre viata si moarte? Dintre dragoste si ura? Din nevoie si dorinta? Care e sensul si cand o sa se-nteleaga sensu cu directia? De ce se cearta mereu? De ce sunt asa fuck-up, de ce cateoada inteleg totu si cateodata nu , de ce niciodata nu ma inteleg pe mine, de ce-am crescut asa stramb, de ce lumea rade de mine cand sunt fericit si de ce ma respecta cand sunt nervos , de ce viata asta n-are si ea un nume, daca as putea da un nume vietii astea care-o am i-as da numele Berta ... findca e un nume urat.

 

-------

2)
Vrea cineva sa fie prietenul meu adevarat? 
Prietenul meu nespus, prietenul meu care ma invata ca viata asta nu poate fi jucata de unul singur, prietenul meu pe care-am sa-l calc in picioare si dupaia ma-ntorc cu coada-n-tre picioare la el ... 

 

Vrea cineva sa bea cu mine?  Eu imi torn un pahar de jack ... vrei si tu?

Editat Mai 10, 2016 de Fuffy99

[Stu' 13013]

-Draga mea, oamenilor nu le place să li se spună că au rădăcini. Se simt aşa, legaţi, ţintuiţi, dar mult se înşeală. Se ţin ţanţoşi ca păunii că ei merg şi cuceresc lumea întreagă. Aşa e. O cuceresc. Dar în clipele grele gândul le va fugi acasă la ei, acolo unde au făcut primii paşi, unde şi-au aşteptat părinţii cu sufletul la gură să vină acasă de la târg, unde au auzit pentru prima dată de acea lume mare spre care au pornit. Şi vai de cei care se dezrădăcinează într-atât încât să nu se mai simtă la locul lor nici acolo, nici aici. Căci nu te poţi dezrădăcina de tot oricât ai încerca, iar dorul ăla ce-l strigă doinele peste văi, dorul ăla de pământul şi de uliţa unde ai supt la sânul mamei tale şi te-ai jucat primele jocuri în copilărie, te va lovi în piept mai tare taman atunci când te vei simţi mai deznădăjduit de viaţă, de lume; de lumea aia, pe cât de mare, pe atât de greu de dus în spate.

Nu spun să nu îţi urmezi inima şi să nu te duci departe, să vezi, să cunoşti. Nu, draga bunicii, ba deloc nu spun asta. Ce zic eu, e că niciodată să nu uiţi că aicea şa, cum zicea bunu-to, fi’ iertat – şi arătă cu degetul arătător spre picioarele sale obosite - în locul ăsta în care stăm acum şi vorbim amândouă, aici e locul din care îţi vei trage forţa şi îţi vei încărca bateriile atunci când te va durea inima mai tare. Căci, sufleţelul meu iubit, nimeni nu scapă. Nimeni nu scapă de durere, de necaz, de moarte, de amărăciune, de tristeţe sau boală pentru totdeauna. Dar să nu te sperie asta, niciodată să nu te sperie. Tu fii curajoasă şi mergi de cucereşte lumea, altfel o vor cuceri doar cei slabi şi fără de inimă. Tiranii şi invidioşii. Profitorii şi corupţii. Şi în lumea asta vor trăi şi copiii copiilor tăi. Nu uita. Chiar şi atunci când noi nu om mai fi să te aşteptăm cu braţele deschise şi cu o mâncare caldă pe masă, dar mai ales atunci, mai ales atunci vei simţi mai aprig forţa aceasta miraculoasă a pământului, unii zic că e energia străbunilor la mijloc, o fi, n-o fi, dar ceva tot e acolo. Ceva miraculos ce te ridică de la pământ şi te face ca nou, dacă crezi. Şi să crezi din toată inima, că bunica ta nu te minte pe tine! Din toată inima, copila mea. Aşa să ştii de la mine!

 

Niciodată nu mai fusese atâta timp departe de casă. Trecuse mai bine de o lună în care nicio zi nu putea spune că semănase cu alta. Acea lume diversă cu operă, cu teatru stradal, cu trubaduri în parc, cu personaje sofisticate, extravagante, cu spectacole în aer liber, muzee, expoziţii de pictură, seminarii pe teme contemporane organizate de către oameni de specialitate şi deschise publicului la Casa de Cultură sau la Biblioteca Centrală şi câte şi mai câte minunăţii ce îţi delectau mintea şi sufletul! Dar venea totodată şi din acea lume mare, unde oamenii nu se salutau pe stradă, decât dacă se cunoşteau, unde mâncarea, oricât ar fi fost de gustoasă, tot nu se putea compara cu cea de acasă, unde călcâiul îi era obosit de la atâtea betoane prăfuite, tenul uşor asprit de la mediul poluat, timpanul extenuat de la veşnicele claxoane şi accelerări din trafic, creierul obosit de la atâtea informaţii, păreri, culori fotoşopate şi snobism versat.

 

 

-Şi totuşi, ce se întâmplă cu acei oameni care nu au avut o copilărie fericită? Ei de unde îşi mai încarcă bateriile? Tot din pământul locurilor de baştină? îşi aminti, fiind cu gândul la o prietenă de corespondenţă înfiată de mătuşa sa din Olanda, care până la vârsta de şapte ani suferise multe bătăi şi mai multă răceală din partea unui tată şi mamă biologici, ambii alcoolici; aceasta îi spusese că nu mai vrea să îşi revadă niciodată locurile natale, că ţara ei adevărată este cea în care se află acum.

 

-Boboloaca bunicii, ştiu eu ce te roade pe tine. Curios lucru, dar mereu oamenii vor fi urmăriţi de trecutul lor, căci, bun sau rău, e al lor. Dacă ne facem că nu s-a întămplat, nu înseamnă că nu s-a întâmplat. Dacă fugim de trecut, el mai repede ne ajunge din urmă. Cu cât te gândeşti mai tare, cu atât te roade mai tare pe dinăuntru. Cu cât te fereşti mai tare de una, alta, cu atât mai arzătoare vei simţi chemarea, dacă e firească.

Bunica ei era o femeie înţeleaptă. Fiică de avocat, educată şi citită, căsătorită cu un preot mai bine de treizeci de ani, mama mamei sale îi oferise iubire şi atenţie, reuşind, mai mult decât s-ar putea imagina, să substituie lipsa celei care i-a dat viaţă şi care îi fusese alături prea puţin timp.

 

-Ştii, buni, cred că dacă va veni aici, odată, îşi va aminti de părinţii ei biologici şi va suferi din nou.

 

- E posibil,  îi răspunse. Dar totodată e posibil şi să o ajute să îi înţeleagă mai bine, cu mintea de acum, şi să se vindece mai uşor o dată pentru totdeauna.

 

Aura nu avusese ce să mai comenteze. Nu avea nici acum

Editat August 9, 2016 de stupid_me