Ravl a scris:Bazuki a punctat bine ! :D
Insa nu poti cunoaste omul de langa tine cu adevarat, nici dupa o viata de convietuit impreuna .
omul de linga tine are importanta atita timp cit e sinceritate la mijloc . daca se pleaca de la premisa falsa a unei imagini atunci cunoasterea lui nu mai are importanta , deoarece minciuna intr-o relatie ,mai devreme sau mai tarziu determina sfarsitul relatiei .
fiecare om are si calitati si defecte dar sinceritatea, din punctul meu de vedere este si va ramine o calitate .
Bahuczki a scris:De multe ori nici cu prietenii nu poti fi sincer. Si asta ma pune pe ganduri. Se poate ca apartenenta la grup sa fie un motiv pentru care nu arunc adevarul in fata. Nu mint, dar nici nu zic :D . De multe ori asa imi vine sa arunc din mine tot ce tin, dar ma gandesc la urmari. :D
minciuna da urmari mult mai grave decit sinceritatea. adevaratii prieteni nu se pot supara pe tine spunindu-le ce crezi . te pot insa combate cu argumente si deseori ai putea sa fi tu cel in eroare . comunicarea dintre voi aduce multe beneficii .
amicul_tau a scris:la inceputul unei relatii e greu sa vezi defectele partenerului.
nu-ti ajunge o viata sa cunosti un om destul de bine
nu e necesar neaparat la inceputul relatiei sa cauti defectele partenerului, ci sa incerci sa te depasesti pe tine ca om. daca partenerul va ramine cu tine e ok , daca va pleca e ok. daca ramine cu tine intelege cum esti caci te-ai prezentat exact cum esti , daca pleaca nu era pentru tine. a fi dezamagit pe ceva ce oricum iti facea rau este lipsa de a te cunoaste pe tine insati -insuti .
toti cautam parteneri care sa ne inteleaga dar multi dintre noi ne prezentam cum nu suntem. cine este vinovat de neintelegere? :D