Organismele acvatice sunt predispuse sa se hraneasca intensiv la anumite intervaluri de timp. Aceste intervaluri corespund cu intervalurile de timp in care atractia exercitata de forta rezultanta a Lunii si Soarelui este maxima (solunara majora, corespunzatoare efectului mareeic) sau solunara minima (luna este la orizont). In 1926, John Alden Knight pune bazele teoriei Solunarelor ( ?SOL? de la soare ? ?LUNAR? de la luna) si efectul influentei soarelui, mareelor si fazelor lunii asupra activitatii in hranirea pestilor, implicit asupra pescuitului. La inceput s-a avut in vedere doar influentele cauzate de pozitia lunii, fiind evident faptul ca in momentele de maxim/minim a atractiei Lunii asupra pamantului, activitatea in hranire a fiintelor vii era mult mai activa. Aceste perioade au fost numite Perioade Majore sau Solunare Majore, fiind centrate pe momentul in care Luna se afla in punctul maxim asupra locului geografic luat in considerare, sau minim, cand Luna este diametral opusa. Aceste perioade dureaza intre 1h13min-1h36min , in functie de faza Lunii si pozitia Soarelui, datorita fortei rezultante din combinarea fortelor de atractie a celor doi astri asupra Terrei. De fapt aceste perioade coincid cu ?pasajul? fortei mareeice maxime rezultante intre cele doua meridiane in care se afla locul geografic respectiv. Cercetarile au aratat ca ?ceasul? biologic al pestilor si multor specii de animale coincide cu Timpul Selenar, care este perioada in care Luna apare in aceeasi pozitie data, dupa o rotatie completa a Terrei ( aprox. 24h53min). Aceasta explica si faptul ca pestii prezinta un maximum in activitatea de hranire cam o ora mai tarziu, decat mometul respectiv din ziua precedenta. Un experiment convingator a fost cel al cercetatorului american Dr. Frank A. Brown. Acesta observand ca stridiile isi desfaceau cochilia o data cu fiecare maree, incercand sa afle daca acest fapt era datorat modificarii nivelui oceanului ( datorita fluxului si refluxului datorat mareei maxime/minime) sau chiar datorita efectului mareeic insusi, a mutat stridiile intr-un bazin situat in laboratorul lui din Chicago. Stridiile au continuat sa-si deschida cochiliile exact la intervalele de timp ca si cum s-ar fi aflat in ocean, dar intr-o saptamana ele si-au adaptat ?ceasul? biologic la ceasul corespunzator locatiei noi. Continuand cercetarile, John Alden Knight, a pus in evidenta inca doua perioade de timp in care pestii deveneau activi. Aceste perioade, mai scurte in timp (cca 30min-1ora) decat Perioadele Majore, se numesc Perioade Minore sau Solunare Minore. Inceputul perioadelor minore sunt decalate cu cca. 6 ore si 11 minute dupa inceputul Solunarelor majore. Aceste momente corespund cu ?pasajul? celor doua meridiane in care se afla locul geografic respectiv, de catre forta mareeica rezultatnta cand Luna se afla la orizont ( rasarit sau apus). Pentru a pune in evidenta teoria sa, John Alden Knight a catalogat cca 200 de capturi majore ( pesti record sau numar mare de pesti capturati intr-un interval ingust de timp). 90% dintre acestea au fost prinse in jurul Lunii Noi, dar ce era mai important, momentul capturii era in intervalul de timp al perioadelor solunare !!! Tabelele solunare au fost publicate prima oara in 1936. Cele mai bune zile de pescuit sunt in perioada de Luna Noua sau Luna Plina! Cu cat ne aflam mai aproape de aceste momente, sansele pentru o partida buna cresc simtitor! Cea mai buna luna pentru pescuit, in care efectul mareeic este cel mai mare datorita micsorarii distantei pamantului fata de soare, este in luna Iunie. Perioadele de timp in care sansele se maresc, este in apropierea orelor sunare ( 2 ore dupa inceputul Solunarei Majore, respectiv 1 ora dupa Solunara Minora). Daca aceste momente coincid cu rasaritul si apusul soarelui, sansele se maresc simtitor, mai ales daca sunt in perioada de luna plina sau luna noua. Succesul maxim poate avea loc daca aceste momente coincid si cu rasaritul/apusul lunii !!! Aceste perioade sunt proprii recordurilor. Dar aceste tabele nu reprezinta o cutuma. Oricine stie ca sunt si alti factori care determina sansele in pescuit. O racire brusca a vremii determina o inactivitate in hranirea pestilor si deplasarea acestora spre locuri mai adanci. Nu mai vorbim si de calitatea apei, aceasta fiind un factor hotarator in prezenta pestilor.... Daca presiunea atmosferica stagneaza, sau este in crestere, fiind combinata si cu o temperatura favorabila ( temperatura ambianta cu cca 1-5 grade mai mare ca cea a apei) un raspuns pozitiv al pestilor in peroadele solunare este asteptat.
