Creatiile userilor - Proza

[Ridandle 155]

as cum; toate (probabil) ; joctiunea; mijlocira; oameni initiai atipic; cretia aspectului; responsbil fata de tine; 

[acces realitate 1081]

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

 

Paradoxul unui biet psihic ce se crede creier - parodie 

 

Intr-o zi torida de vara orgolioasa, Psihic, bolnav fiind de schizofrenie dar fara acte in regula, se considera a sta emisfera peste emisfera intr-un sezlong neurosinaptic general; in aceasta stare aflandu-se medita la binele si propasirea neamului material pe care se considera a-l reprezenta.

Intr-un impresionism covarsitor al descarcarilor electrice si dezagregarii chimice se nastea cea mai spectaculoasa opera proprie, materialitate/psihism/religiozitate/spiritualitate.

 

<<Facerea (Geneza)

La început a făcut Psihic cerul şi pământul.

Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Psihic se purta pe deasupra apelor.

Şi a zis Psihic: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

Şi a văzut Psihic că este bună lumina, şi a despărţit Psihic lumina de întuneric.

Lumina a numit-o Psihic ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

...

Apoi a zis Psihic: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.

Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Psihic că este bine.

...

Apoi a zis Psihic: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.

A făcut Psihic animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Psihic că este bine.

...

Şi a zis Psihic: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"

Şi a făcut Psihic pe om după chipul Său; după chipul lui Psihic l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

.................>>

 

Eh si prolific a mai fost Psihic, asa de prolific incat s-a autodiagnosticat fara sa stie, definitiv si poate iremediabil, ca schizofrenic adept al materialitatii sale si a lumii (proprii; presupus de natura materiala), materialitatea pe care si-a insusit-o ca identitate si obiect al adulatiei compulsive si referitor la care a emis tot ceea ce se cunoste la momentul actual in legatura cu subiectul (fie din punct de vedere stiintific, fie religios, spiritual, filozofic, psihologic, cultural, educational, cotidian, existential, ...).

 

Acuma Psihic avea o dilema; daca eu Psihic sunt o functie a unei materialitati din afara mea si pe care nu am cum sa o constat efectiv dar despre a carei realitate nu am nici un dubiu intrucat asa inteleg eu informatia ce imi parvine, inseamna ca prin cercetarea stiintifica a creierului ce sunt convins a fi, voi ajunge pana la urma a ma descoperi pe mine insumi.

Dar oare eu nu sunt eu insumi, e necesar sa fac o proiectie (Geneza de mai sus si toata cunoasterea/intelegerea de orice fel referitoare la materialitate) materiala in afara mea (Psihic) si astfel cercetandu-mi creierul in proiectia om (fantasma), sa ma descopar?

Si cand eu Psihic in creierul meu, ma voi descoperi ca si corespondenta-om, oare in corespondenta-creier a acestei corespondentente-om, pe cine voi descoperi?

 

Aceasta e povestea creatorului, a lui Psihic care a ajuns creier, om, constituent al unei existente micro si macrocosmice detinator al adevarului stiintific, filozofic, psihologic, religios, spiritual, punctului personal de vedere, ...

Editat Noiembrie 11, 2014 de apa curgatoare

[Ridandle 155]

Plaja era timpul cu sens de curgere printr-o clepsidra pe care valurile o intorceau, curgatoare , mereu.

[acces realitate 1081]

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

 

Moment de respiro

 

Poate zice cineva, intrucatva pe buna dreptate: "Domnule, e aberant ceea ce sustii referitor la singularitatile ce creaza realitatea, intrucat fara sa iti dai seama, fie si numai datorita tributului lingvistuc personal sau ca specie umana actuala din care faci parte, creezi precedent de temporalitate si spatialitate in creatia ta". 

Dar oamenii de stiinta si adepti nu fac la fel?

Urmariti numai exprimarea lor referitor la singularitate si o sa observati cel putin tot atatea inadvertente cauzate de imposibilitatea lingvistica si chiar de gandire de a exprima ceva atemoral si "a-spatial", anume singularitatea.

Ne este servita o singularitate picata din capul lor de-a gata coapta a exista, dar cum de a ajuns sa fie asta, fara ca ea sa existe si fara sa ajunga, e omerta ca si in religii, spiritualitati, filozofii, S.F-uri.

Nici nu poti spune ca "era", intrucat nu "era" deoarece "a fi" in acceptiunea materialitatii lumii implica temporalitate si spatialitate.

Cum se raporteza un om de stiinta sau adept, la singularitate, fara sa o comita jenant in privinta exprimarii?

Nu are cum intrucat nimeni nu a dezvoltat un asemenea mod de exprimare, e necesar un DEX. propriu.

La fel si chiar si mai jenant in cazul divinitatii si a altor formulari de perspective; cum sa faca Dumnezeu ceva cand nimic nu era posibil de facut intrucat nu exista existenta si cum sa faca daca a face impica temporalitate, ori temporalitatea face parte din existenta.

Scrierile mele pe aceasta tema nu sunt cu nimic mai prejos sau mai presus, sunt la fel de labile din lipsa de DEX propriu specific perspectivei si cu atat ma mult cu cat sunt o creatie originala fara precedet cunoscut mie, ce ar fi posibil a constitui sursa de inspiratie.

Editat Noiembrie 12, 2014 de apa curgatoare

[acces realitate 1081]

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

 

Realitatea de tip singularitate-acces realitate - continuare

 

Revenind la aceasta ultima perspectiva; cum poti manifesta liber arbitru cand singularitatea implica lipsa temporalitatii si deci lipsa manifestarilor de orice fel?

 

Tot asa cum singularitatea stiintifica "era" fara dimensiuni dar "manifesta" energie infinita, manifesta densitate si caldura!!!

Dar cum sa fie daca nu era, cum sa manifeste ceva daca temporalitatea nu exista? Cine, ce anume permite manifestare in lipsa temporalitatii??? Si cum anume e posibil sa denumim stiinta ceva care afirma ca materialitatea si temporalitatea nu sunt necesare pentru manifestarea unei realitati???

Tot asa e de aberanta si orice perspectiva religioasa sau spirituala ori filozofica.

Asadar eu ajuns la granitele logicii, ratiunii si ale intelesurilor de orice fel (buddhism inclus), nu pot decat sa arat care e zona crepusculara de a carei granita cuvantul gandit, vorbit sau scris, nu poate trece fara sa abereze.

In acesta zona, omul de stiinta si adeptul, omul religios si adeptii, omul spiritual si adeptii, buddhistul si adeptii, vulgul si elitele, a-be-rea-za atunci cand gandesc, vorbesc sau scriu.

Si?

Nu ai cum sa gandesti sau sa vorbesti despre asa ceva fara a abera, dar poti intelege, insa, chiar si intelesul daca nu e dublat de ratiunea inteleapta, de intelepciune, ajunge mintenas in aberatie,  tot asa cum molia ajunge a fi ucisa de caldura focului (vezi cat de indarjit e fiecare in convingerile sale, incredintarile fie ele de natura stiintifica, religioasa, spirituala, buddhistii inclusv, precum si in punctul de vedere personal legat de orice, in toata plaja umana de la vulg la elite, sunt fanatism si datorita lor exista asa de multa disonanta.

Numai ca incredintarea depaseste puterea de impotrivire a beneficiarului, ii intuneca luciditatea deoarece ea e compusa din doi factori, factorul informational si cel afectiv, asa se si explica cum pe parcursul vietii e posibil sa fim convinsi pana la extrem de ceva anume, pentru ca in alta perioada a vietii sa privim cu jena la cat de copilareste intelegeam atunci lucrurile (la fel umanitatea per ansamblu, se cade a se jena de fostele incredintari si sa "isi bage mintile in cap" privitor la actualele si viitoarele incredintari, sa nu mai fie fanatica (sa nu mai fim fanatici sa nu mai idolatrizam atata puctul personal (sau colectiv) de vedere intrucat e doar aberatia momentului evolutiv respectiv, nu un adevar universal (total), doar un amarat de adevar personal sau colectiv).

 

Asadar, asa cum singularitatea stiintifica sau Dumnezeu, erau si manifestau ceva, asa si in perspectiva mea, imi e (ne e) posibil a manifesta constientul, liberul arbitru si orice manifestari constatam ca realitate   punct

Din lipsa de "spatiu lingvistic", la un moment dat am decis sa utilizez "flash-ul" fiecarei singularitati ce se manifesta ca realitate, ca fiind clipa (si am mai numit acesta clipa, unitate etalon temporala, dar de natura atemporala, de natura singularitate), care clipa nu dureaza e doar o manifestare atemporala "infinit de scurta", atat de scurta incat sa nu aiba temoralitate tot asa cum singularitatea stiintifica: a fost fara sa fie (a fi, presupunand existenta).

Si intrucat nu se manifesta nici cel putin doua singularitai deodata, nu avem succesiune temporala si nu avem temporalitate (continuumul de constient ce constata realitate e dat de amintirea din cadrul fiecarei singularitati a clipelor, a singularitatilor ce au rulat deja).

Intrucat pana la urma, vrem sau nu a recunoste, constientul e totul, daca nu esti constient in propria ta realitate, chiar si de ai fi existent in realitatea altora, pentru tine ar fi irelevant (exceptand o situatie "cocon/gogoasa").

 

Daca eu, tu sau oricine e constient, nu avem maifestare decat in clipa prezent, ce anume ne face sa consideram ca urmatoarele clipe trebuiesc neaparat sa fie la fel ca acestea, sa fim tot conditionati, sa nu avem o mai mare libertate de manifestare din toate punctele de vedere?

Mare e conditionarea noastra a fiecaruia in parte, uriasa, majoritar insa nu o intelegem si consumam "o dulce amagire a lui Craciun Mos"; nenorocirea e ca mai devreme sau mai tarziu, scadenta vine si "Mosul", vine cu nota de plata, iar in culmea nesimtirii ne spune ca nu avem credit pe card intrucat valuta noastra nu are nici o valoare in asemenea situatie.

Editat Noiembrie 13, 2014 de apa curgatoare

[acces realitate 1081]

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

 

Constientul si constientul inconstientului

 

A fi constient in vreun fel de tine sau de orice alta realitate, presupune a avea realitate pentru tine insuti, altfel nu "existi" in nici un fel pentru tine insuti.

O nu, desigur nu ma raportez la "constient" si la "a exista", dintr-o perspectiva anume, dintr-un partizanat al unei factiuni de intelesuri omenesti, ma refer la ceva "cat mai atotcuprinzator". 

Pentru ca dragule, numitul inconstient indiferent din ce perspectiva, e inconstient pentru nivelu' lu' alde matale de a percepe si intelege, dar el e cat se poate de constient de ceea ce face, ca altfel balanganeai cu limba scoasa ca o curca beata, te cac..i alde talica organele interne si-ti scuipai plamanii daca asta nu stia ce face; dar "el" stie si stie bine ce face de iti "ticaie" inima si-ti slugareste tie celula in intrega sa industrie (asta ca sa ma raportez la ceva asimilat ca tabuu).

Daca stai ca "proasta" si te minunezi doar de existenta hranei, nu o sa-ti intre vreodata-n gura, te duci "inainte la spanzuratoare".

Am aratat in cadrul algoritmilor cum din constient se ajunge in inconstient si cum acte de constient ajung treptat acte de constient al inconstientului, acte de care tu ca si constient nu mai esti in cunostinta de cauza, iti sunt reflexe conditionate.

Daca intelegi functionarea inconstientului intr-o anumita privinta (vezi de exemplu algoritmii despre are am tot scris) si exersezi constientizarea acelui inteles, te eliberezi direct proportional cu profunzimea constientizarii reusite.

Ceea ce nu poti, nu poti intrucat nu intelegi profund despre ce anume este vorba, cand ai inteles suficient de profund, masa ta critica a fost atinsa si reusesti; asa ai reusit tot ceea ce ai reusit in viata, ai inteles in ce consta, despre ce e vorba, cum se face, ... (nu ma refer desigur la cele ce le-am reusit datorita maturizarii entitatii ce suntem sau datorita influentelor initiatic atipice).

Da, desigur problema nu e asa simpla, sunt aspecte de inconstient ce niciodata nu au fost aspecte ale constientului cunoscut mie, tie, noua, tocmai de aceea scriu intrucat inconstientul imi aduce in constient cele pe care nu le-am cunoscut si inteles vreodata.

Si ca sa raspund la ultima intrebare din scrierea trecuta: Mentalitatea.

Acuma desigur sa nu "o luam pe ogoarele patriei", de aia amintesc mereu de intelepciune; dar nici nu vom fi cei ce limiteaza inocenta!

Si cand ma refer la mentalitate, nu voi lasa pe nimeni a se eschiva asa cum e obiceiul; "mentalitate", cuprinde si intelesurile de orice fel (buddhism inclus); de ce? intrucat si ei ca si altii, ca toti ceilati (probabil; ca doar nu cunosc eu in detaliu fiecare individ in parte) fanatizeaza anumite intelesuri; pretinsul inteles buddhist (si oricare altul, fie crestin, stiintific ori chiar punctul personal de vedere in orice privinta) e inteles atata vreme cat respectivul individ intelege ca nu are cum sa aiba ecou in el un inteles, daca el prin tot ceea ce a devenit, nu ar fi o "oglinda de reflectat ecou" (da' e grele astea).

Deci, ceea ce intelegi tu, trairile tale speciale, se fac prin oglinda reflectoare a ceea ce ai devenit de-a lungul vietii datorita tuturor formelor de a cunoste si a intelege posibile tie (senzatii, perceptii, afectivitate, trairi speciale inclusiv); asta ca sa nu mai amintesc de posibila implicare benevola sau involuntara a "specialistului" care te influenteaza pe fata sau din umbra.

Asa zisul inteles, farta sa vrem primeste identificare involuntara, inconstienta, altfel ar i o contemplatie "oarba", "goala", acestea fiind singurele contemplatii ce nu au inteles pentru noi si care deci sunt complet neviciate, sunt fenomenul in sine, virgin.

Daca contemplatia are inteles nu mai e natura pura, e natura viciata de viata traita de tine pana atunci.

si ce valoare poate a vea un fenomen ce nu are inteles pentru constatator?

Valoare contemplativa pura.

Intre contemplatia pura si celelalte, e exact diferent dintre iubirea pura si celelalte intelesuri date iubirii de catre umanitate.

Nu ai cum sa recunosti contemplatia pura ca fiind (ceva, orice), cum ai identificat-o, cum ai recunoscut-o ca ceva (fie si vidul buddhist), nu mai e contemplatie pura, e ecou a ceea ce contii tu in a fi ceea e esti in acea stare atunci.

Contemplatia despre care poti spune altceva decat "nu stiu" (fie identificare de sine sau a altceva altcineva) sunt doar niveluri contemplative ecou ale multititudinii de niveluri posibil de atins intr-o stare mai putin cotidiana, speciala.

Intrucat nu e inteleasa contemplatia pura in care pur si simplu doar constati un fenomen neidentificabil, au aparut asa de multe incredintari in toate domeniile vietii de la cotidian la existential.

Contemplatia pura poate fi numita inteles, cu conditia sa nu poti veni in gandire si vorbire cu ceva referitor la acea contemplatie.

Da' nu, el imi vine cu incredintari si scoate dogma buddhista, crestina, religioasa, spirituala, stiintifica, psihologica, filozofica, personal cotidiana sau existentiala.

Multi ar sari arsi daca ar citi ceea ce scriu acuma intrucat, "a lor nu e dogma"; asa zic toti neintelegand ca orice cuvant gandit, vorbit sau scris si orice inteles avut, sunt dogma, daca poti spune despre el ceva, orice.

Cea mai simpla dogma e insasi cuvantul "inteles", urmat de cuvantul "idee".

Buddhistii au pretentia ca intelsul e ma presus de idee intrucat o atribuie pe aceasta ganditului iar intelesul il atribuie starii contemplative pure, insa comit eroarea de a considera ca poti gandi ceva despre un inteles pur.

Ganditul este mistificarea intelesului pur daca ar fi sa utilizam in acest fel sensul cuvantului "a intelege".

Editat Noiembrie 13, 2014 de apa curgatoare

[Ridandle 155]

 

 

Subiectivul are nevoie de raceala obiectivului si obiectivul are nevoie de inflacararea subiectivului : cenusa vanitatii.

[acces realitate 1081]

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

 

Credinta

 

Desi poate ca pe undeva nu imi convine, sunt obligat sa recunosc: da, credinta conteaza.

Acuma, nu ma intereseaza pe mine neaparat credintele religioase, spirituale, ma refer la a crede ceva, la a crede in adevarul a ceva; pentru ca dragilor, nu conteaza neaparat cat de adevarat universal (total) e ceva anume pentru ca tu sa reusesti in privinta a ceea ce intepreprinzi in problema cu pricina, conteaza sa iti atingi tie masa critica necesara astfel incat sa fii recunoscut de inconstient ca partener cu drepturi egale la a crea realitatea ta; si asta se poate realiza si pe seama unui inteles de doi bani (din perspectiva altora).

Nu e neaparat "cheia succesului", mai ales ca niciodata nu stim in ce procent suntem real convinsi, incredintati (intrucat nu conteaza opinia ta cel constient; examinatorul tau esti tu cel constient de inconstient!!!), dar e un ingredient de baza.

Editat Noiembrie 13, 2014 de apa curgatoare

[Ridandle 155]

Scriind virtual , ne autodeterminam un critic de masa.

[acces realitate 1081]

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

 

Placerea e blamabila?

 

De ce placeile aduc durere?

In general din cauza de exces, nu din cauza de placere in sine.

Si durerile, neplacerile, aduc durere; a se vdea efectele supararilor, deprimarii (fac abstractie aici de faptul ca pentru constientul inconstientului, acestea pot fi placeri, acesta insa e un alt capitol, o alta abordare, ceva mai complex) si ele pana la urma aduc durere, boala.

Placerea nu e ceva negativ, rau, dar efectele ei directe sau indirecte (inclusiv interrelationale) pot fi dureri sau pot fi la randu-le cauze de durere.

De cate ori ne imbolnaivm, ne este interizis exact ceea ce ne place mai mult; de ce oare?

Din cauza excesului desigur.

Si inca medicina prin indivizii care o practica, nu a ajuns sa inteleaga suficient natura realitatii ci, doar la un nivel acolo al anului "2014 pe sfarsite", nu al anului 2114 sau 5000 ori la nivelul anului 111000 si 4 luni jumatate.

Acuma desigur sunt si placeri ce aduc dureri fara a face exces, dar tot asa nu placerea e de vina si nici responsabila, ea e doar o emotie a carei intrinsecitate de a fi e cea care e, ceea ce e ea in sine acela e rostul pentru care ea exista, doar isi indeplineste menirea tot asa cum si-o indeplineste un obiect contondent; vinovatul e cel ce il utilizeaza, cel care pentru a obtine placere comite deviatie, distructiva siesi, altora, anumitor acte de realitate ale mediului realitate. 

Cand tinzi sau ajungi conditionat de placere, placerea e blamabila tot asa cum e blamabil obiectul, piatra de care te-ai impiedicat; si ca sa inteleaga si coana Leanta precum si domnul Pix; conditionare e aceea care daca ai vrea nu te lasa sa renunti chiar acum si pe viata la ceva, orice; incerca pentru cateva luni si mai vorbim!

Raspunsul la intrebare este: nu.

Editat Noiembrie 15, 2014 de apa curgatoare