Jurnal memetic

[observant 2739]

[observant 2739]

Chiar acum, MissHyde a spus:

Observant, țin să te anunț că m-am lăsat de heroină. Nu mai este nevoie să îmi acopăr cu fond de ten înțepăturile. Începusem să mă injectez și în picioare. Îți las aici o poză cu mine zâmbind, sunt mai happy că oricând.

Ma bucur sincer, draga mea prietena. Nu e nevoie de paliative pentru a simți mistica infinitului incapsulata în AICI si ACUM. Eu am reușit să ating punctul aleph prin recentrare pe mine insumi si curățarea gandirii-emotiilor de tampeniile memetice inculcate din exterior prin mecanismele culturale. Muzica, simplitatea experiențelor, înțelegerea lumii reflectată de conștiință, bucuria de a exista si de a comunica. Trebuie să fii pe aproape dacă îți refaci voința de a trăi. Ma bucur pentru bucuria ta!

[observant 2739]

[observant 2739]

[observant 2739]

[observant 2739]

[observant 2739]

 

Un autor practic necunoscut azi publicului roman sau celui international.

A fost tradus selectiv in Romania comunista, pentru ca, desi revolutionar la inceput, s-a dezis mai apoi de bolsevism, atacandu-i  in presa si opera, si cerand Europei si Americii sa intervina in Rusia pentru a-i alunga de la putere. Cele patru volume din 1970 sunt destul de reprezentative, totusi, si beneficiaza de o critica literara patrunzatoare oferita de Edgar Papu.

Bineinteles ca a fost interzis in Rusia comunista, si abia azi este recuperat.

Andreev a inovat in proza, poezie, teatru, pictura si fotografie de arta. A fost si muzician, ori navigator pe barci cu panze.

Cele mai impresionate nuvele sau povestiri sunt "Viata lui Vasile Fideiski", "Cei sapte spanzurati",  "Nalucile", "Insemnarile mele",  "Zborul, "Cemodanov",  "Mastile negre", "Guvernatorul", "Zborul", "Darul", "Invierea lui Eleazar". 

Cand s-a lansat cu povestirea "Garaska si Bargamot", Maxim Gorki credea ca Cehov sau Tostoi s-ar ascunde sub un pseudonim.

A scris tragedii, drame si comedii, fiind socotit la vremea sa continuator al lui Cehov. A inventat teatrul panpsihic, un teatru al autenticului si adevarului, care trece dincolo de curente teatrale caduce, pentru a reda viata interioara a omului in realitatea sa, nu ca ecou al modelor epocii.

 

Aceasta compilatie de studii critice a aparut in timpul comunismului, dar este pertinenta.

 

Paradoxal, studiul critic de mai sus are putine tangente cu filosofia, ocupandu-se mai multe de teatrul lui Andreev, mai precis dramele si tragediile sale, amintind si de parerile lui Andreev despre cinema si impactul acestuia asupra teatrului, despre presimtirea realitatilor virtuale care schimba azi definitiv interactiunea omului cu lumea.

Andreev este cea mai interesanta descoperire azi, in aceste vremuri decandente, pentru ca intalnim un creator avand forta epica a lui Tolstoi, finetea psihologica a lui Cehov, nelinistea creatoare a lui Ibsen, si, as spune eu, spulberarea cailor comode care l-a caracterizat pe Strindberg, desi nimeni nu a facut inca legatura intre cei doi autori.

 

Andreev a ramas in istoria fotografiei de arta ca unul dintre primii avangardisti experimentatori in fotografia color de la inceputul secolului XX.

Cateva fotografii aici:

https://www.rbth.com/arts/328302-russian-stephen-king-leonid-andreev-photos

 

S-a zis ca Andreev ar fi "Poe al Rusiei", sau "Stephen King rus", dar este totalmente neincadrabil in scheme, tocmai pentru ca el a cautat eliberarea de toate schemele si curentele artistice. In timpul vietii a fost criticat de simbolisti ca fiind realist, iar de realisti ca fiind simbolist, a fost interzis de biserica si pus pe lista neagra a cenzurii tariste si apoi a celei comuniste, pentru ca ideile sale erau prea insolite pentru a fi intelese.

Lectura placuta!

 

Editat Iunie 15, 2021 de observant

[observant 2739]

 

[observant 2739]

 

[observant 2739]