Jump to content
Forum Roportal
Turcu Vasile

Botezul lui Iisus

Rate this topic

Recommended Posts

BOTEZUL LUI IISUS

 

          Îl sărbătorim în ziua de 6 ianuarie. Din momentul botezului, Iisus îşi începe activitatea publică care se termină pe Golgota. Ritualul botezării care se leagă în special de activitatea misionară a lui Ioan, nu era ceva nou în Palestina. Nu reprezenta o iniţiere într-o nouă religie şi nu era o ceremonie exclusiv creştină. Era folosit de unele secte iudaice, mai ales de secta esenienilor care îşi aveau centrul în Qumran (vest Marea Moartă), localitate unde  a învăţat Ioan de la vârsta de cinci ani (anul 2 î.Hr.) şi până în jurul anului 28. Şi Iisus când a fost tânăr a stat la Qumran cu esenienii, după mărturia scriitorului carait Ya’qub Al-Qirqisani în cartea „Istoria sectelor iudaice”, scrisă în prima jumătate a secolului al X-lea: „Curând s-a ivit acolo Ioşua, care, după spusele rabinilor, era fiul lui Pandera; el e cunoscut ca Iisus, fiul Mariei. El a trăit în zilele lui Ioşua, feciorul Perahiei, despre care se spune că a fost unchiul lui Iisus din partea mamei. Aceasta s-a întâmplat când domnea Augustus Caesar, împăratul Romei, adică pe timpul celui de-al doilea Templu”.  Cum Augustus moare în 19 august anul 14, înseamnă că Iisus a stat la Qumran când avea vârsta către 20 de ani.

          Abluţiunea sau baptismul, adică botezul, vine de la verbul grecesc baptizo = a cufunda în apă, a turna, a spăla, care în Noul Testament a căpătat înţelesul de „a boteza”, „a se boteza”. Originea botezului este însă mult mai veche, ajungând până în mileniul al III-lea î.Hr. (deci acum 5000 de ani ) când, pe malul Eufratului, s-a născut cultul apei. Din mozaicul descoperit de arheologi care îl reprezintă pe zeul râului Eufrat, rezultă că el a durat până în sec. al III-lea. Pe baza iconografiei antice s-a dovedit că practica botezului, adică a abluţiunii spirituale prin cufundarea în apă, este de origine mesopotamiană. Botezul era practicat şi în Egipt, reprezentând totodată modalitatea magică de căutare a alianţei cu zeitatea, în diverse mistere religioase elenistice, printre altele în misterul eleusin şi orfic, cât şi în mithraism. Era deci un obicei păgân, indisolubil legat de lumea credinţelor religioase ale Orientului. În hinduism şi astăzi se fac permanent abluţiuni în fluviul Gange. Creştinismul, sub presiunea deprinderilor atavice ale noilor săi adepţi elenistici, s-a simţit obligat destul de devreme să preia botezul pentru ritualul său, dându-i o semnificaţie teologică proprie.

          Matei şi Marcu în Evanghelii ne spun că Iisus  a venit din Galileea la Iordan, ca să fie botezat de Ioan. În privinţa timpului, exact este Luca: „În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie”(3,1-2). „Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască)” (3,23).

          Împăratul roman Tiberiu a domnit între 19 august anul 14-26 martie anul 37. Numele lui a fost Tiberius Claudius Nero, schimbându-l în Tiberius Iulius Caesar când a fost adoptat de primul împărat roman Octavianus Augustus. Al cincisprezecelea an al domniei înseamnă intervalul de timp 19 august anul 28- 18 august anul 29. Pontius Pilatus a fost prefectul (nu procuratorul) Iudeii, Samariei şi Idumeii, între anii 26 -36. Irod Antipa, unul din fiii lui Irod cel Mare (37-4 î.Hr.), a fost tetrarh al Galileii şi Paraeii între anii 4 î.Hr. – 39. Irod Filip I sau Herodes Philipphos, unul din fiii lui Irod cel Mare, a fost tetrarh al regiunilor transiordaniene (Gaulanitida, Batanea, Trachonitida şi Aurenitida) între anii 4 î.Hr. -34. Lysanias a fost tetrarh aproximativ tot în aceeaşi perioadă şi regatul său se întindea până la lanţul muntos Antiliban, cu capitala la Abilene. Anna a fost Mare Preot al Templului din Ierusalim între anii 6-15, dar a trăit până după moartea lui Iisus. Ginerele său Caiafa, a fost Mare Preot  al Templului între anii 18 -36. Deci Iisus a fost botezat de Ioan în ziua de joi 6 ianuarie anul 29, în jurul amiezii. Deoarece s-a născut marţi 2 decembrie anul 7 î.Hr. ora 17:00, înseamnă că la botez Iisus avea 34 de ani, o lună şi patru zile, în contradicţie evidentă cu ceea ce ne spune Luca, adică 30 de ani.

          Dar Luca a fost grec din Antiohia, tovarăşul de călătorie al lui Pavel, scriindu-şi Evanghelia între anii 90-95. Zvonurile cu privire la vârsta lui Iisus nu proveneau din Iudeea şi nu se bazau pe informaţii reale. Ele reprezentau un conglomerat de reminiscenţe din Vechiul Testament şi din religia persană, din vremurile în care evreii s-au aflat în sclavia din Babilon. Sub influenţa puternică a acestor surse, în mintea oamenilor s-a format o noţiune stereotipă, conform căreia conducătorii popoarelor, reformatorii religioşi şi eliberatorii, când îşi încep activitatea lor de misionari, trebuie să aibă treizeci de ani, adică să ajungă la vârsta maturităţii bărbăteşti. La această vârstă şi-a început domnia David (II Regi 5,4), Iosif a devenit viceregele Egiptului (I Moise 41,46), iar Zarathustra reformatorul religios al Persiei (sec. al VI-lea î.Hr.) a început să-şi glăsuiască învăţătura despre Aryman şi Ormuzd, adică mithraismul. Aşa că nu este de mirare că adepţii lui Iisus, adică creştinii, lipsiţi de date privind viaţa lui terestră, i-au aplicat acest şablon înrădăcinat profund în mentalitatea lor: Iisus la fel ca David şi Iosif, a avut treizeci de ani când şi-a început activitatea biblică. În realitate Iisus a avut treizecişipatru de ani când a fost botezat de Ioan.

          În Evanghelia după Ioan, scrisă în jurul anului 95, citim: „Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan” (1,28). Acest oraş se afla la 4 km de Marea Moartă, pe malul estic al râului Iordan, adică în ţinutul Paraeea al cărui tetrarh era Irod Antipa. În râul Iordan din vecinătatea oraşului Betabara, a fost botezat Iisus. Arheologii au găsit vane săpate în piatră pe malurile Iordanului şi a afluenţilor săi, de pe vremea lui Iisus, care au servit la abluţiuni.

          Toţi patru evanghelişti (Matei, Marcu, Luca şi Ioan) scriu că la botezul lui Iisus, s-a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-se din cer ca un porumbel care a rămas peste el. Porumbelul de stâncă (Columba livia) este strămoşul porumbeilor domestici  de astăzi, care trăieşte în stare sălbatică în jurul Mării Mediterane,  mai ales  în stâncării. Acest tip de porumbel era la botezul lui Iisus. El are culorile alb-albastru-indigo-violet-negru, adică spectrul vizibil către ultravioletul apropiat. Aşa este corect să fie reprezentată în picturi raza din scena botezului lui Iisus. Dar în biserici raza este reprezentată în culorile roşu-portocaliu-galben, adică spectrul vizibil către infraroşu, ceea ce nu corespunde realităţii istorice. Pictorii bisericeşti din toate timpurile au luat ca model razele Soarelui, nu raza care s-a pogorât pe Iisus la botez.

          După ce Iisus a început să propovăduiască, evanghelistul Ioan scrie: „Deci au zis iudeii către El: încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?” (8,57). Aceasta s-a întâmplat în anii 29-30, pe când Iisus avea 35-36 ani. Ştim că Iisus nu-i corectează  câtuşi de puţin pe evrei, confirmând prin tăcere afirmaţia lor. Între Luca şi Ioan există o contradicţie evidentă, iar unii biblişti au încercat să găsească o ieşire din dilema asta. Ei susţin că Iisus a avut în jur de 30 de ani, doar că arăta mai bătrân. Argumentul nu-i cu nimic justificat, fiind suspendat complet în aer. Este greu să ceri să se ia în serios acest joc de presupuneri. Un lucru este însă cert: Ioan evanghelistul nu a inventat el acei cincizeci de ani, iar spusele evreilor sunt ecoul zvonurilor şi convingerilor care circulau pe atunci în anumite medii creştine. Simptomatic este de altfel că Luca defineşte vârsta lui Iisus la botez doar cu aproximaţie, ,,ca de treizeci de ani”, deci nu a avut date precise.

          Şi totuşi vârsta lui Iisus o găsim direct în Evanghelia după Ioan, care ne relatează că aproape de Paştile evreilor (sfârşitul lui martie- începutul lui aprilie) el a făcut ordine în Templul din Ierusalim, scoţându-i afară pe negustori. Evenimentul s-a petrecut la 3 luni după botez. „Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci aceasta ? Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Său.” (2,18-21). Se deduce clar că iudeii şi Iisus erau în Templul din Ierusalim şi vorbeau despre acest Templu. Părerea lui Ioan este că Iisus vorbea despre templul trupului său, adică sufletul propriu. Este doar o părere, nu o realitate. Matei şi Marcu spun numai despre Templul din Ierusalim, că Iisus îl poate ridica în trei zile dacă iudeii îl dărâmă, nu despre templul trupului său.

          Primul Templu a fost construit de Solomon (965-926 î.Hr.) între anii 958-951 î.Hr., deci în opt ani. În anul 586 î.Hr. armatele babiloniene sub conducerea regelui Nebucadneţar, cunoscut ca Nabucodonosor (605-562 î.Hr.), cuceresc Ierusalimul, dărâmă Templul şi duc poporul evreu în robie. În anul 538 î.Hr., regele perşilor Cyrus (mort în anul 530 î.Hr.) îşi face intrarea în Babilonul învins. În următorul an, 537 î.Hr., printr-un edict Cyrus permite evreilor să se întoarcă la Ierusalim şi să reconstruiască Templul. În acest an se pune temelia celui de-al doilea Templu, care este construit în perioada octombrie-noiembrie 520 î.Hr.- 12 martie 515 î.Hr., adică în patru ani şi cinci luni. Chiar dacă socotim intervalul de timp de când s-a pus piatra de temelie în anul 537 î.Hr. şi până când s-a terminat efectiv construcţia în 12 martie 515 î.Hr., rezultă că al doilea Templu a fost ridicat în 22 de ani. Irod cel Mare în anul 20 î.Hr., cu acordul evreilor, dărâmă, reconstruieşte din temelii şi împodobeşte considerabil Templul. Această lucrare se termină în anul 63, deci ea a durat 83 de ani. Acest al doilea Templu în renovare l-a frecventat Iisus: „ Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre şi ce clădiri!” (Marcu 13,1). Când iudeii spun: „În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta!”, ei au putut să se refere numai şi numai la reconstrucţia Templului începută în anul 20 î.Hr. Patruzeci şi şase de ani după anul 20 î.Hr., este anul 26. Adică în luna martie anul 26 când Iisus este la Ierusalim în Templu, el era deja botezat. Înseamnă că botezul lui Iisus a avut loc cel mai târziu aproximativ la 6 ianuarie anul 26, când el avea 31 ani. Dar cum botezul se efectua la împlinirea vârstei de 30 de ani (cum spune Luca), înseamnă că botezul lui Iisus a avut loc cel mai devreme la 2 decembrie anul 24, când el a împlinit 30 de ani. În concluzie, Iisus a fost botezat de către Ioan Botezătorul în perioada de timp 2 decembrie anul 24 (după Luca) – 6 ianuarie anul 26 (după Ioan), având vârsta de 30 sau 31 ani. Cea  mai probabilă este data 6 ianuarie anul 25,sau intervalul de timp 2 decembrie anul 24 – 6 ianuarie anul 25. Viaţa publică a lui Iisus se întinde pe o perioadă de opt ani şi trei sau patru luni (a fost răstignit în 3 aprilie anul 33), exact ca în celebra profeţie a lui Daniel din anul 522 î.Hr.. Şi astfel se adevereşte că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î.Hr.

          Şi în Evanghelia lui Nicodim, cu originalul scris la sfârşitul sec. I (anii 85-100), se pomeneşte de cei patruzeci şi şase de ani: <<Atunci Pilat îl lăsă pe Iisus în pretoriu, iar el iese în faţa iudeilor şi le zice: „Eu unul nu-i găsesc nici o vină”. La care iudeii răspund: „Dar omul acesta a zis că poate să distrugă Templul şi în trei zile să-l ridice la loc”. Pilat îi întrebă: „Ce Templu?”. „Templul ridicat de Solomon în patruzeci şi şase de ani – răspund ei – şi pe care acesta se laudă că-l dărâmă şi-l ridică la loc în trei zile”.>> (IV,1). Ştim că Solomon a ridicat Templul în opt ani, deci aici este vorba numai despre reconstrucţia celui de-al doilea Templu începută de Irod în anul 20 î.Hr..

          Explicaţia ştiinţifică a botezului este următoarea: după cum ştim, orice corp material are câmp electromagnetic propriu, orice corp viu generează câmp electromagnetic propriu. Acesta se numeşte suflet (spirit). De exemplu, noi avem o temperatură medie la nivelul pielii de 36 grade Celsius, sau 309 grade Kelvin. Corpul nostru emite unde electromagnetice cu lungimea de undă şi frecvenţa care acoperă tot spectrul radiaţiilor electromagnetice, dar ne supunem legii radiaţiei termice (E=3kT). După această lege, temperaturii de 309 grade Kelvin îi corespunde unde electromagnetice cu lungimea de undă 1,5∙10-5 metri şi frecvenţa 1,9∙1013 Hertzi. Acestă frecvenţă se situează în zona spectrală infraroşu mediu. Câmpul electromagnetic emis de corpul fiecăruia dintre noi, are în medie lungimea de undă 1,5∙10-5 m şi frecvenţa 1,9∙1013 Hz. Acest câmp electromagnetic se numeşte de către Biserică suflet (spirit). Deci sufletul (spiritul) fiecăruia dintre noi are în medie lungimea de undă 1,5∙10-5 m  şi frecvenţa 1,9∙1013 Hz. Când sufletul (spiritul) fiecăruia dintre noi are aceşti parametri fizici, înseamnă că trupul nostru biologic viu este sănătos, funcţionează normal, nu este bolnav. Un corp bolnav, de indiferent ce boală, are lungimea de undă şi frecvenţa semnificativ perturbată în plus sau în minus (adică mai mare sau mai mică), faţă de standardul sănătos lungimea de undă 1,5∙10-5 m  şi frecvenţa 1,9∙1013 Hz. Adică corpul bolnav are o temperatură mai mică sau mai mare  faţă de standardul mediu sănătos,care este 36 grade Celsius.                                                                                                                                                                        Prin botez, prin imersiunea în apă, corpul se curăţă de toate impurităţile materiale exterioare (murdăriile care se depun pe piele) şi care perturbă buna funcţionare a câmpului electromagnetic al propriului corp, conform legilor electromagnetismului. Adică imersiunea în apă prin botez produce curăţirea corpului şi, deci, curăţirea sufletului (spiritului). Curăţirea sufletului (spiritului) înseamnă eliminarea perturbaţiilor câmpurilor electromagnetice exterioare propriului nostru corp,inclusiv a nu sta prea mult şi prea aproape de surse care emit puternice unde electromagnetice (televizor,computer,reactor nuclear,zăcăminte radioactive,etc.). Dar acestă eliminare a perturbaţiilor exterioare se realizează permanent de fiecare dintre noi prin spălare, prin igienă corporală. De aceea pielea noastră trebuie să fie permanent curată şi să purtăm o îmbrăcăminte neutră din punct de vedere electric (care nu se încarcă cu electricitate statică), pentru a nu perturba buna funcţionare a câmpului electromagnetic al corpului nostru (aceasta este funcţia igienei). Numai aşa spunem că avem un suflet (spirit) curat, purificat. Corpul sănătos este menţinut numai de un câmp electromagnetic neperturbat, adică de un suflet (spirit) curat. De aceea trebuie să spălăm şi, eventual, să fierbem tot ce mâncăm, pentru a nu introduce în corp materie anorganică, microbi, viruşi, alte fiinţe, care au alt câmp electromagnetic (adică au altă lungime de undă şi frecvenţă faţă de a noastră, deci faţă de 1,5∙10-5 m şi 1,9∙1013 Hz), perturbând din interior, de această dată, propriul nostru câmp electromagnetic normal (adică a omului sănătos). Dacă aceste perturbaţii care la început sunt locale în corpul nostru, la nivel de celulă, organ sau ţesut, depăşesc o anumită valoare faţă de standardul 1,5∙10-5 m şi 1,9∙1013 Hz, boala se declanşează şi tot corpul nostru are câmpul electromagnetic perturbat (acesta este fundamentul oricărei boli). Orice fel de fiinţe (pureci, păduchi, râie, căpuşe, etc) şi orice metal pus pe corpul  nostru sau în interiorul lui, duce la perturbarea propriului câmp electromagnetic,adică a sufletului (spiritului) propriu şi, în timp, ne poate îmbolnăvi. Aici intră dinţi, tatuaje, cercei, inele, lanţuri, tije, broşe, plăci,încălţăminte şi îmbrăcăminte, vopsele, substanţe chimice, etc.

          În sine, botezul şi sufletul (spiritul) nu au nimic sfânt în ele. Biserica noastră creştină a preluat botezul cu apă direct din păgânism,deci Biserica noastră creştină este păgânism pur adus până în zilele de astăzi,dar un păgânism într-un ambalaj creştin.Iisus nu a botezat cu apă,Iisus a botezat numai cu Duh Sfânt.Ioan a botezat cu apă,adică prin botezul cu apă al copiilor la vârsta de 40 de zile,efectuată de preoţi în bisericile noastre creştine,devenim adepţii lui Ioan Botezătorul şi nu devenim adepţii lui Iisus,devenim ioaniţi şi nu devenim creştini.Concret,exact,prin botezul cu apă pe care ni l-au făcut preoţii cu părinţii noştri,toţi suntem ioaniţi,toţi suntem adepţii lui Ioan Botezătorul,toţi nu suntem creştini,toţi nu suntem adepţii lui Iisus.Pentru a împăca această situaţie de fapt,adică prin botez suntem ioaniţi dar ne numim creştini,spre inducerea noastră în eroare în ziua următoare,7 ianuarie,se sărbătoreşte proorocul Ioan Botezătorul.Pentru a legitima un fals,Biserica creştină se foloseşte de un alt fals.Cum Religia şi Biserica noastră este creştină şi adeptă a lui Iisus,iar noi toţi prin botezul cu apă pe care l-am primit la vârsta de 40 de zile suntem ioaniţi şi adepţii lui Ioan Botezătorul,Religia şi Biserica creştină pe care o avem nu este a noastră,este numai a preoţilor şi episcopilor.Cum Statul este Poporul şi cum Poporul prin botezul cu apă este ioanit,nu creştin,Statul nu poate să susţină material şi spiritual Religia şi Biserica creştină,adică actuala stare de fapt din ţară este falsă şi în viitor,prin Adevăr,Religia şi Biserica nu va mai fi susţinută de către Stat.

 

 

 

Sebeş, jud. Alba               ec. Turcu Vasile

 

 

 

 

           

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Noi suntem oameni, cum am putea fi botezati cu duhul sfant? Bineinteles, religia inseamna refacerea unui ritual cu mijloace imperfecte, daca nu se intelege acest aspect nu mai are sens discutia. Dar tocmai ritualul la care suntem partasi ne confera o aparteneta si inseamna ca se savarseste o taina, adica o fapta cu semnificatii ascunse, revelate prin credinta. 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu cred nici in botez sau in duhi si sfinti ... religii, ritualuri, etc., fac ce vreau cu timpul meu, nu ce vor altii in numele nu stiu cui ... pe banii mei!!! 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu cred nici in botez sau in duhi si sfinti ... religii, ritualuri, etc., fac ce vreau cu timpul meu, nu ce vor altii in numele nu stiu cui ... pe banii mei!!! 

E alegerea ta. Imi pare rau sa iti dau vestea asta proasta pentru tine, dar vei ajunge in iad. Ca sa ajungi in iad, nu trebuie sa credi in satana, e de ajuns sa nu crezi in Dumnezeu, pentru ca fara el, nu eram nici noi si nici satana. Iar alergatu asta dupa bani...vine de la diavol. Sper ca intr-o zi poate vei gasi calea si nu mai ratacesti. Daca ai nevoie de dovezi, as putea sa iti dau si nu vreau nimic de la tine. Nu am nevoie de banii tai. Motivul pentru care as face aceasta este ca imi pare rau pentru tine, stiind unde vei ajunge, consider ca timpul petrecut pentru ati deschide ochii, nu inseamna nimic pentru mine. :) Poate fi si asta unul din motivele care ti-ar putea deschide ochii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×