Sari la conținut
Forum Roportal
Stu'

Cum sa nu ne lasam intimidati la locul de munca

Postări Recomandate

Nu e sfidare, nu e provocare, nu e agresarea drepturilor sale, nu e invazie, nu e calcarea granitelor sale. E pur si simplu apararea teritoriului, impunerea respectarii granitelor tale. Daca el ti le calca si isi permite asta nonsalant, atunci il arunci inapoi dincolo de granita fiintei tale. Cu un suras, dar ferm si implacabil, ca o samuraie.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nu e sfidare, nu e provocare, nu e agresarea drepturilor sale, nu e invazie, nu e calcarea granitelor sale. E pur si simplu apararea teritoriului, impunerea respectarii granitelor tale. Daca el ti le calca si isi permite asta nonsalant, atunci il arunci inapoi dincolo de granita fiintei tale. Cu un suras, dar ferm si implacabil, ca o samuraie.

Chiar crezi ca asta functioneaza cu cineva cand e nervos?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

//Si ce faci daca iti zice ceva de genul: "Ce te uiti asa la mine? De ce zambesti, ti se pare amuzant cand eu discut ceva serios cu tine? Daca vrei amuzament, cauta-ti de munca la circ, aici e o companie serioasa! Si totusi, ce te uiti asa la mine, ai ceva sa-mi spui, ai ceva de comentat? (si ar fi bine sa oferi cel putin un raspuns negativ) Nu, nimic? Nici nu ma asteptam, la cat de mult te depasesc situatiile de-aici... probabil si tu ti-ai dat seama. Treci la treaba, pana n-oi gasi pe altul s-o faca in locul tau!"//

 

As spune: "Ti se pare. E doar perceptia ta. Eu surad pentru ca am ales sa ma look always to the bright side of life, ca Iisus in Monty Python, si asta nu inseamna ca ma amuz de tine. E doar perceptia ta. Aici, de unde stau eu, sunt bine primite mai multe puncte de vedere, fie ele si diferite. De acolo de la tine cum se vede? Surad pentru ca sunt un calugar shaolin fotbalist deghizat "

Si as continua asa pana se plictiseste, dar tot eu as avea ultimul cuvant/.

Si daca ar zice ca ma da afara, i-as turna cafeaua fierbinte in cap si i-as baga florile in fund, si l-as calca pe cap.

 


//Chiar crezi ca asta functioneaza cu cineva cand e nervos?//

Nervii sai nu sunt problema mea in niciun caz. Sa si-o rezolve singur. Nervii sai nu ma vor afecta niciodata, n-ar decat sa faca atac de cord.

Editat de tadayosimasahiromidorikawa
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Daca n-ai nimic de pierdut si in primul rand, simti ca esti capabil sa ai un raspuns pentru orice fel de asa-zisa agresiune din partea acestuia, atunci da. Cand spun ca n-ai nimic de pierdut, ma refer la faptul ca iti permiti sa achiti amenzi fata de companie, atat timp cat ei oricum considera ca ai fi incalcat ROI-ul lor, sau ca esti capabil sa-ti gasesti oricand un alt loc de munca, sau sa te reprofilezi. In lumea reala, relatiile de subordonare sunt asa cum sunt, pentru ca nu degeaba angajatorii intreaba pe toti cei chestionati cum stau lucrurile in viata lor personala.

Eu, unul, n-am nimic de pierdut daca ma iau in gura cu seful, sau il sfidez mereu. N-am familie, n-am credite, n-am prea multe pe numele meu, n-am antecedente penale, sau fiscale si inca mai am timp si sunt dispus oricand sa ma reprofilez. Dar restul cazurilor de 80-90%, nu prea au cum.

Editat de Nestosaru
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

@Tadaya

 

Depinde unde vrei sa ajungi.

La ranchiuna sau la armistitiu.

 

Tu l-ai sfida, nu l-ai respecta. L-ai taxa si atat. Eu asa as intelege un astfel de comportament.

 

Eu ii evit privirea ca sa inteleaga si sa observe ca m-a suparat. Daca ii pasa de asta, isi schimba singur atitudinea. Si pana acum a facut-o. E un fel de tehnica pe care o consider eu - neinvaziva.


 

Eu, unul, n-am nimic de pierdut daca ma iau in gura cu seful, sau il sfidez mereu.

Lasand cazurile in care esti cu ratele acasa (caracterul nu depinde de rate), totusi, nu ar fi mai ok sa nu ne luam in gura cu seful?

Adica, sa incercam sa ne intelegem cu seful, chiar si atunci cand e nervos...sau, mai ales atunci?

 

Eu cred ca si asta e un mod prin care ii arati ca tu il respecti si ca desi nu il ataci, fatis ii arati ca te-a suparat.

Stie el foarte bine care pot fi urmarile, nu trebuie sa i le sublinieze nimeni.

Editat de stupid_me

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

I-ar pasa, daca ar fi un caz special de om bun, crescut intr-o familie care i-a oferit tot ce-a vrut (inclusiv dragoste), o sotie care sa-l astepte mereu cu cina pe masa si cu care sa mai si aiba ce discuta si poate chiar un copil istet, olimpic si linistit, dar nu prea introvertit.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

I-ar pasa, daca ar fi un caz special de om bun, crescut intr-o familie care i-a oferit tot ce-a vrut (inclusiv dragoste), o sotie care sa-l astepte mereu cu cina pe masa si cu care sa mai si aiba ce discuta si poate chiar un copil istet, olimpic si linistit, dar nu prea introvertit.

I-ar pasa si daca tu chiar ti-ai aduce contributii serioase in ecuatia lui.

Adica, nimeni nu este de neinlocuit, just. Dar asta nu inseamna ca oricand si la orice ora te poate inlocui usor.

Parerea mea e ca ar fi bine sa reusim sa avem o relatie de prietenie cu seful. Si cu prietenii ne mai certam, nu?

Adica, mereu sa fii constient ca...casul e cas. In rest, de ce sa nu incercam sa destindem atmosfera la birou?

Ca sa ne 'marcam' teritoriul si atat?

Asta mai degraba imi suna a respingere, nu a dorinta de aplanare a conflictelor.

 

Important e sa ne axam pe solutie..nu inseamna ca reusesc mereu. Acum doar analizez situatia si modul meu de a reactiona.

Editat de stupid_me

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Oamenii sunt tot oameni, caci suntem condusi de impulsuri. Poate se gandeste ca te-a suparat, dar dat fiind faptul ca mai are si alti subordonati, nu cred ca si-ar putea cere scuze de la toti. De la unii chiar nu ar avea de ce, pentru ca nu poti ierta un om care a gresit. Si nici nu si-ar permite sa trateze preferential pe cineva, chiar de acesta, in calitate de sef, ar fi gresit fata de tine, ca angajat.


Cooperare, nu prietenie. Prietenia atrage amuzamentul, relaxarea si in niciun caz profesionalismul si determinarea.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Astia sunt sefii comunistoizi romani. Zbiri (de la a zbiera). Mici hitlerasi. Tirani, dictatori. Se cred dumnezeuti in parcarea lor privata.

ii lucreaza pe cei slabi la sentimente si puncte vulnerabile.

 

In SUA pentru ca oamenii tratati ca niste caini sau sclavi pot reveni la office sa se razbune cu arma in mana, sefii s-au prins ca nu i pot trata pe oameni ca pe niste carpe. Si au inceput sefii lor sa invete leadership, si tehnici de mobilizare si motivare, si dau prime, si sunt aspri doar cand e cazul. Ca altfel risca sa se trezeasca subit morti.

Dar in SUA sunt oameni liberi care si-au castigat drepturile cu arma la cingatoare, si nu sclavi carora comunistii le-au luat armele.

 

Imi amintesc ca in satul bunicilor prin anii `50 inca mai erau haiduci. Cand nu le convenea ceva isi scoteau pistolul si isi faceau dreptate. Cam greu sa le bagi rahat pe gat nu?

Cam greu sa fulgeri ca un tiran la ei, cand iti temi pielicica.


Si mai precizez ca toti cei care au puncte slabe vor fi mirositi de acesti nesimtiti si lucrati la ele, vor fi calariti pana vor pica jos ca niste cai deselati si buni de taiat.

 

Ei simt ca isi permit cu cei slabi sa tipe si sa ii ameninte.

Daca omul nu ar avea puncte slabe atunci ei nu si-ar mai permite.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Oamenii sunt tot oameni, caci suntem condusi de impulsuri. Poate se gandeste ca te-a suparat, dar dat fiind faptul ca mai are si alti subordonati, nu cred ca si-ar putea cere scuze de la toti. De la unii chiar nu ar avea de ce, pentru ca nu poti ierta un om care a gresit. Si nici nu si-ar permite sa trateze preferential pe cineva, chiar de acesta, in calitate de sef, ar fi gresit fata de tine, ca angajat.

Cooperare, nu prietenie. Prietenia atrage amuzamentul, relaxarea si in niciun caz profesionalismul si determinarea.

Ar fi discreta revenirea. Nu l-ar leza cu nimic de fata cu nimeni. Nu ar observa nimeni ca ii evit privirea, decat el.

De fapt, chiar asa se si intampla. Incearca sa imi prinda privirea, sa-l ascult. Il ascult, dar nici nu ma gandesc sa ma uit la el. La inceput nu i-a placut si a crezut ca e o scapare a mea, dar cand a realizat ca e intentionat...a stiut ca nu are cu cine. Ca sa il privesc iar, trebuie sa reevalueze atitudinea fata de mine.

Ii spun ;Ok. Am sa ma ocup acum de asta.' si..nu mai are ce sa imi spuna, pentru ca nu ma uit spre el..si ar simti ca cerseste mai mult daca ar insista...si in general pleaca, or daca are nevoie sa fiu persoana pro-activa - isi schimba aproape pe loc atitudinea.

 

Pana acum...

 

Cooperare, nu prietenie.

Ok. Cooperare si consideratie, atunci :)

Suna mai fair.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×