Nu ma regasesc in lumea de azi

[ma-o 27]

... lumea de ieri mai sofisticata, asa crede ea

[Ea. 8993]

atata timp cat nu suferi e ok

[ma-o 27]

dar traiesc printre oamenii de azi, cum poti sa nu suferi

poate lumea de maine va fi altfel, poate

[ironic 54]

Da' voi doi nu va regasiti in lume?

 

 

Dar tu unde te regasesti? Sa nu-mi spui ca aici...

[ioana666 15]

Cred că

[valium 1]

Salut.

Am urmatoarea problema si nu stiu deloc cum s-o scot la capat: nu ma regasesc catusi de putin in lumea in mijlocul careia traiesc. Adica toate lucrurile dupa care alearga persoane din jurul meu - cum ar fi bani, telefoane mobile, masini, sex, distractie, cluburi, prestigiu social, diplome, etc. - ma lasa complet rece.

Nu sunt nici de moda veche, nici mai in varsta: am aproape 21 de ani. Cel mult s-ar putea spune despre mine ca am o puternica nevoie de-a gasi frumosul in viata. Dar oricat de mult m-as chinui, uneori ma simt complet strain de tot ce vad: toate reclamele colorate care te asalteaza peste tot, tot tam-tam-ul care se face la un amarat de meci de fotbal, toate articolele despre vedete care apar prin reviste si tipele semi-dezbracate pe care le dau toata ziua la televizor - in toate aceste lucruri nu reusesc sa gasesc nimic frumos. Sunt atragatoare, da. Dar frumoase nu.

Nu gasesc nimic placut nici in cunoasterea academica de azi, imbacsita de teorii peste teorii, care mai de care mai abstracte. Nici pentru economia transformata intr-o competitie fara sens sau pentru vesnicul circ din politica nu pot sa am un interes real.

Ma simt inchis ca intr-o cochilie si as vrea mereu sa ies si sa vorbesc cu ceilalti despre lucruri cu adevarat omenesti, din orice domeniu, numai sa le gasesc un sens. Dar nu reusesc, lumea nu mai e interesata de asa ceva, mai toti prefera sa ia lucrurile asa cum sunt iar sensul nu mai conteaza.

Ce ma sfatuiti sa fac?

 

 

ma regasesc 100% in ceea ce ai spus..cand am citit nici nu mi-a venit sa cred..ai spus exact ceea ce simt si eu,numai ca tu ai exprimat aici foarte clar si coerent...felicitari

felicitari ca dai dovada de claritate..eu am trait intr-o usoara confuzie pentru ca n-am stiut niciodata daca eu sunt problema,daca trebuie sa schimb ceva la mine sau daca intr-adevar lumea asta e cea plina de probleme

nici nu stii cat bine mi-a facut sa citesc aici pe tema asta..poate ca nu mi-a oferit solutia la problema dar mi-am limpezit un pic gandurile

Oricum am desprins o idee foarte importanta din ce s-a discutat aici..o exemplific printr-un citat din lucian blaga :''dupa ce am vazut ca viata nu are niciun sens,nu ne ramane altceva de facut decat sa-i dam un sens''... deci cum spunea harald trbuie sa gasim un scop care sa dea vietii noastre sens

 

Si altceva ce-am mai invatat este ca trebuie sa acceptam lumea,situatia noastra de acum asa cum sunt,sa nu mai punem atat la indoiala caci este distructiv...

Evident ca este greu pentru noi cei care simtim astfel despre lume,dar alta cale nu exista..daca ar exista si ar fi viabila as fi prima care as urma-o

[deceivedC 0]

Tu ce scop ai gasit?

[valium 1]

Nu cred ca poti trece pe langa, Mirada-Dicovici. Acesta-i cazul ideal, dar stim prea bine ca-i destul de greu sa ajungem acolo,nu-i asa?

Eu zic sa treceti prin centru , sa sfidati, sa suferiti, sa va caliti ... si de-abia apoi , data viitoare, o veti putea lua "pe langa", fara a va simti afectati.

 

 

Floare-albastra, floare-albastra

mi-a placut foarte mult ce ai spus..am inteles ca trebuie sa ne acceptam situaia,ba mai mult chiar, sa si invatam ceva din ea...merci

 

Tu ce scop ai gasit?

 

e nostim ca eu abia acum am reusit sa inteleg lucrurile asa cum trebuie,deci nu am apucat sa pun in practica ceea ce am invatat,adica sa-mi stabilesc un scop(al meu si nu unul prefacut)

nu eu sunt exemplul de urmat

[deceivedC 0]

Ai grija sa nu te inseli daca zici ca intelegi cum stau lucrurile

[valium 1]

Ai grija sa nu te inseli daca zici ca intelegi cum stau lucrurile

 

 

sa stii ca si mie mi-e frica sa ma insel,dar ce pot sa fac? sa pun iar la indoiala si sa ma invart intr-un cerc vicios?..uf,este greu dar nu trebuie sa-mi fac atatea griji..pana la urma framantarile astea ale noastre nu's totul in viata si nu ar trebui sa ne impiedice din drum

 

stii ce m-am mai gandit..ca daca esti construit in asa fel incat nu poti accepta lumea..atunci prefa-te ca o accepti,daca poti...eu cred ca e o buna solutie..de moment..ca pana la urma tot va exista in sufletul tau un conflict

 

seraphimovic

Asta vreau eu sa inteleg, de ce oamenii nu merg cu implicatiile pana la capat, de ce mai toti ne consideram bine intentionati si totusi nu facem nimic ca lumea, de ce nu exista curajul de-a spune: eu vreau sa schimb felul meu de-a fi si pe al celorlalti.

 

pacat ca nu ai mai postat de atunci,din 2006...ma intreb daca s-a mai schimbat ceva in legatura cu sentimentele tale fata de lume,daca ai reusit sa intelegi..sper sa treci curand pe aici:)