Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'dragoste'
Găsit 15 rezultate
-
din pacate viata ne obliga de multe ori sa facem lucruri pe care nu le-am fi facut niciodata,asa,cand vedem ca totul merge greuca ne lasa iubitul sau iubita fara motiv,mergem la vrajitoare.din pacate,in romania era doar un vrajitor bun,recunoscut in lume,care a murit,ceilalti sunt toti in afara,nu trebuie sa se mearga personal,este suficienta o poza in mail si cateva date.decat sa mergeti sa dati banii la tihìgancile noastre,adresati-va persoanelor cunoscute,care pot fi verificate,cu feedback de la persoane care au fost ajutate..clar,toti sunt in anonimat pentru ca daca ar dezvalui identitatea si ar spune ca au fost la vrajitoare ar avea efecte negative asupra lucrarilor.eu stiu persoane care dupa ce au imbogatit tigancile noastre au reusit sa isi schimbe viata cu cei din afara.daca sunteti interesati,va spun si cateva nume si contacte,dar trebuie respectat anonimatul. -
Buna tuturor! Lectura placuta! In urma cu 8 ani, pe vremea cand abia incepeam liceul, am cunoscut un baiat cu cativa ani mai mare decat mine (de aici incolo ii voi spune P). Normal ca pe atunci nu stiam cum se simte dragostea sau ce anume presupune o relatie, mai ales ca aveam doar 15 ani iar aceasta era prima data cand puteam spune ca am si eu un iubit. Cred ca vara in care am fost cu el a fost cea mai frumoasa si inocenta din cate au urmat apoi. Plimbari prin parcuri, stat pe bancute, tinut discret de mana, fugeam impreuna sa ne adapostim de ploile d vara, purtam discutii care pe mine ma fascinau. Nu prea intelegeam de ce el vorbea uneori la telefon cate 10-20 de minute, iar eu de rusine nu il intrebam cine il suna. Cand ma gandesc inapoi zambesc pentru cat de naiva eram si nu intelegeam ca el de fapt vorbea cu prietena lui (da, puteti rade aici. ca el vorbea la telefon de fata cu mine cu iubita lui). Liceul a inceput, iar ca orice fata superficiala de 15 ani, imi doream o relatie cu un baiat mai interesant de atat, pe care de altfel si am avut-o destul de repede. De ce spun superficiala? Pentru ca tipul de mai devreme ma fascina mai ales intelectual, frumusetea lui fizica nefiind tocmai o calitate, iar eu nu intelegeam atunci ca oamenii inseamna mai mult de atat. P a incercat sa ma recastige prin tot felul de gesturi si de mijloace, mai mult decat atat, s-a imprietenit cumva si cu prietenul meu de atunci, desi nu faceau parte din aceleasi cercuri. Relatia mea cu tipul din liceu s-a terminat mai repede de un an si am reluat legatura cu P, doar ca amici. Insa nici macar aceasta amicitie nu a durat, pentru ca am aflat de relatia pe care o avea si o ascundea de mine, motiv pentru care m-am indepartat de el. O amintire amuzanta e ca am iesit cu tip in oras in acea perioada (cu care am si avut ulterior o relatie de 2 ani) si la acea prima intalnire l-am vazut accidental pe P, culmea, cu iubita lui. In cei doi ani in care am fost intr-o relatie s-au intamplat multe. Un lucru pe care il regret e ca l-am inselat cu P. pe baiatul cu care eram. Insa in acel moment, acest "inselat" despre care spun era pentru mine o escapada extraordinar de romantica, pentru ca il iubeam sincer pe acest P. P. nu s-a despartit niciodata de iubita lui. In fata mea a facut intotdeauna abstractie de acea relatie, mi-a cerut mereu sa fim impreuna, petreceam ore intregi noaptea la telefon si ne vedeam odata la cateva saptamani, pentru ca el era acum student intr-un alt oras. Reintalnirile erau dulci, insa odata ce se terminau, fiecare se intorcea inapoi la o viata separata, cu o alta persoana. Adevarul e ca imi era frica sa renunt la iubitul pe care il aveam si sa incep o relatie adevarata cu P, caci nu aveam incredere in el, incredere ca eu voi fi singura femeie din viata lui. Eram prea egoista sa renunt la relatia pe care o aveam si prea speriata sa o iau de la capat punandu-mi tot devotamentul in mainile lui, deoarece niciodata nu stiam daca se mai intalneste sau nu si cu alte domnisoare. Situatia a continuat asa pana cand eu aveam aproape 21 de ani. Locuiam intr-un complex rezidential si P s-a mutat impreuna cu iubita lui in blocul de langa mine. Cum sa spun...ii vedeam de pe balcon. Atunci a devenit mai evident ca oricand pentru mine ca nu am ce cauta intre el si acea fata. M-a tot cautat, m-a tot sunat, imi lasa cadouri in fata usii. Nici acum nu inteleg cum facea asta fara ca iubita lui sa stie. Punctul final s-a pus cand i-am cerut iubitului meu de atunci sa poarte o discutie cu P, in care sa ii ceara sa nu ma mai caute niciodata. De ce i-am cerut asta iubitului meu? Pentru ca ori de cate ori ii blocam numarul, P reusea sa ma sune. Daca il respingeam, imi lasa un cadou dragut in fata usii sau se intampla sa ne intalnim accidental, vecini fiind. Iar eu am crezut de cuviinta ca aceasta e cea mai buna varianta. Si asa s-a terminat. Dupa ce iubitul meu a avut acea discutie cu el, P s-a razbunat. Si-a pus iubita ca in aceeasi seara sa il sune pe iubitul meu si sa ii spuna ca de fapt eu sunt cea care nu il lasa in pace pe P, ca il caut si cate si mai cate. Din acel moment, orice legatura cu P a incetat. L-am mai vazut accidental de cateva ori, dar acum nu ne mai vorbim, nu ne mai salutam. M-am mutat, iar acum totul e istorie. In incheiere: chimia extraordinara dintre noi si dragostea aceea inocenta de la 14 ani ai mei s-a transformat treptat in cel mai sincer sentiment de iubire pe care l-am simtit vreodata. Din pacate P nu s-a crezut niciodata suficient de bun pentru mine, considerand ca sunt materialista si ca am alte asteptari de la un barbat...insa nu era adevarat. Mult prea tarziu am realizat ca odata ce am pierdut legatura cu el, am pierdut si o parte din mine. Mi-a fost alaturi in perioada adolescentei si ca adult tanar, glumea adesea pe seama mea spunandu-mi ca "m-a crescut". De ce era atat de "perfect" totul? Simplu, la toate intalnirile, am fost doar noi doi, un mediu ideal. Prietenii mei, prietenii lui, nu au fost niciodata prezenti. Doar noi doi am stiut despre aceasta legatura, care s-a consumat treptat si putin nefiresc. Poate ca nu a fost o relatie in adevaratul sens al cuvantului, dar nu pot spune decat ca imi este dor. Intrebarea mea ar fi: ce e de facut? Sa traiesc ca si cu nimic nu s-ar fi intamplat? Sa il caut, desi cred ca e aproape insurat cu femeia cu care are o relatie de mai bine de 10 ani? Ma nelinisteste faptul ca l-am pierdut definitiv si ca mi-am dat seama prea tarziu... Multumesc!
-
Asa am pierdut pariul si am cunoscut-o pe ea Click
-
Ce sa fac?El vrea relatii cu altele ...
Danielabotnariuc a postat un topic în Cazuri si necazuri in dragoste
Am 18 ani si IUBESC cu un baiat .Nu as vrea sa am cu el relatii sexuale inca.Si nici el nu vrea sa avem o relatie de acest gen inainte de casatorie,considerind ca sint o fata prea cumsecade pentru asta.Deci a zis ca vrea sa fie cu mine,foarte tare dar sa-l accept asa cum e,adica cu relaatii sexuale cu alte fete ,pentru ca ,zice el,asa e barbatul ,mai ales la 18 ani.Nu stiu ce sa fac!Sa accept o astfel de relatie sau nu?Il iubesc foarte tare! -
Buna seara. De cateva luni ma framinta asa o situatie. Doi ani in urma m-am despartit de persoana la care am tinut mult. Despartirea a fost din initiativa mea din cauza ca nu vedeam viitorul cu el (el a manifestat lipsa de respect, lipsa de incredere, egoism, impulsivitate fata de mine). De doi ani sunt singura. Deja de trei luni periodic il visez pe fostul meu prieten, intotdeauna visez ca suntem intr-o relatie ca 2 ani in urma, intotdeauna doar in situatii in care suntem ambii fericiti. Eu l-am uitat, nu mai tin la el, nu ma gandesc la el deloc ziua, dar e suficient sa adorm si eu in vis ca si cum traiesc relatia noastra care s-a terminat 2 ani in urma ca si cum noi nici nu ne-am despartit si mereu in vis noi suntem fericiti ca la inceputul relatiei noastre. In vis parca traiesc o alta viata, totul pare atit de verosimil. Nu inteleg de ce asta se intimpla. Eu sunt singura de doi ani, si eu retraiesc ca inca mult timp nu-mi voi gasi iubirea, in conditia in care frecvent il visez pe fostul meu in asa ipostaza. Vreau sa inteleg care este cauza si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu-l mai visez cel putin in ipostaza data.
-
M-am indragostit de cel mai bun prieten si m-am distrus emotional
Randomness a postat un topic în Cazuri si necazuri in dragoste
Este prima mea postare pe acest forum, sper ca am postat in threadul potrivit. In urma cu 6 luni am cunoscut un baiat extraordinar. Ne-am cunoscut intr-un joc online si am descoperit ca avem interese si personalitati similare. Am trecut prin o gramada de greutati impreuna, m-am daruit total si l-am ajutat sa treaca de o despartire dureroasa, iar apoi el mi-a fost alaturi in fiecare moment al zilei, m-a ajutat sa trec peste o experienta similara (diferenta e ca el a trecut printr-o despartire de iubita sa, in timp ce eu am trecut prin despartirea de cea mai buna prietena), mi-a fost suport moral, amic devotat si inspiratie. Apoi m-a ajutat sa depasesc zeci de alte situatii extrem de dificile, si pe zi ce trecea incepeam sa ma indragostesc treptat de el. La inceput ne petreceam aproape toata ziua impreuna...jucam un joc impreuna, apoi ne uitam la film, apoi vorbeam la telefon, intotdeauna gaseam ceva de facut si ne bucuram enorm unul de compania celuilalt. Dupa o perioada in care prietenia noastra a fost supusa mai multor incercari (gelozie din partea unui prieten de-al lui, gelozie din partea fostei prietene, distanta, etc), am stabilit ca am dat dovada de loialitatea necesara pentru a-l putea considera cel mai bun prieten. Asa a inceput totul. Am devenit cei mai buni prieteni, am vorbit ore in sir zilnic, am petrecut sute de ore in diferite jocuri online, am scris zeci de mii de mesaje (nu exagerez). Pe zi ce trece simteam ca ma indragostesc tot mai tare, am trecut prin tot felul de senzatii: fluturi in stomac, dorinta de a-l strange la pieptul meu, dorinta de a vorbi mereu cu el, pana la urma chiar dependenta de el. A fost prima data in viata cand m-am indragostit de cineva...prima data cand simteam asa atasament fata de cineva in 19 ani de viata. Cu toate ca stiam ca sentimentele mele o luau razna, nu am asteptat niciodata o relatie de la el. Nu mi-am dorit sa fim impreuna, nu i-am cerut nimic in schimb. Mie imi ajungea faptul ca ne petreceam majoritatea timpului impreuna, eram in extaz de fiecare data cand vorbeam cu el si am fost extrem de fericita. In timp am ajuns sa ne tratam unul pe celalalt drept frate si sora, cu toate ca stiam ca daca nu era distanta, situatia dintre noi ar fi fost probabil diferita. Nu m-a deranjat asta, dimpotriva, ma bucuram enorm sa am o persoana atat de apropiata caruia sa ii pot spune "frate", ma bucuram ca ma considera parte din familia lui, ma bucuram ca ma iubeste si ca eu il iubeam. Am ajuns intr-un punct in care ne spuneam zilnic unul altuia cat de mult de iubim si practic eram dependenti unul de celalalt. La fiecare alint, la fiecare vorba frumoasa, simteam cum imi tresare inima de fericire, parca eram drogata. Nu am trait ceva asa de intens in viata mea. Totul bine si frumos pana intr-o zi...acum vreo doua saptamani. M-am trezit si am realizat ca nu il mai iubesc. Probabil o sa sune ciudat, dar iubirea parca a disparut peste noapte. Cu o zi in urma ii spuneam ca e ingerul meu, mi-as fi dat viata pentru el, as fi facut orice, iar a doua zi dintr-o data, nu mai simteam nimic pentru el. Ba mai mult de atat, nu mai simteam nevoia sa vorbesc cu el, nu ma mai simteam fericita, iar conversatiile dintre noi pareau seci si nu imi aduceau nicio satisfactie. Din ziua aceea traiesc un iad...pentru ca nu pot sa imi explic cum e posibil sa iubesti pe cineva atat de tare si apoi dintr-o data sa nu il mai iubesti deloc. Am inceput sa ma simt EXTREM de vinovata, pentru ca el inca ma iubeste enorm, imi spune asta zilnic, imi spune faptul ca il fac fericit, ca eu sunt definitia fericirii, insa de fiecare data cand imi spune asta inima mea nu mai tresare de fericire...fericirea a fost inlocuita de un sentiment de tristete profunda, de VINOVATIE, pentru ca sentimentul nu mai era reciproc. De doua saptamani de cand s-a intamplat asta ma intreb zi de zi ce s-a intamplat. Nu mi-a gresit cu nimic, nu m-a suparat, pur si simplu m-am trezit fara sentimente. M-am framantat atat de mult incat la un moment dat am inceput sa am atacuri de panica, am inceput sa tremur si sa imi arda tot corpul si sa plang. De doua saptamani plang zilnic si ma intreb ce s-a intamplat cu mine si cum pot remedia situatia. Dupa cateva zile de suferinta si agonie deplina (nu am suferit in toata viata mea cat am suferit zilele astea cumulat), mi-am luat inima in dinti si i-am spus ca am nevoie de o perioada de singuratate. Desigur, nu i-am explicat ce se intampla in mintea mea, i-am spus doar ca am nevoie de cateva zile singura. Dupa doua zile, m-am intors, l-am contactat si am vorbit cateva minute. A fost prima data dupa toate acele zile de agonie cand am simtit ca il iubesc din nou. Am simtit atasamentul fata de el, am simtit caldura vocii lui, m-am distrat extraordinar cu el si am simtit fiori de bucurie si dragoste. Dupa conversatia telefonica am continuat sa vorbim prin mesaje, si i-am spus cat de mult il iubesc...pentru ca la momentul respectiv CHIAR SIMTEAM ca il iubesc, eram euforica, si simteam de parca ma indragostisem din nou. M-am pus in pat si mi-am imaginat ca e langa mine si ca il strang in brate, si a fost un sentiment atat de placut. Eram in al noualea cer. M-am gandit la el toata seara si am strigat de bucurie, am simtit ca m-am eliberat si ca am scapat de blestemul care a pus stapanire pe mine in urma cu cateva zile. A doua zi dupa asta ma trezesc total dezinteresata. Am vorbit cu el si simteam ca vorbesc cu un strain. Nu m-a induiosat cand mi-a spus ca ma iubeste, nu am fost fericita, practic a revenit starea de indiferenta si de vinovatie. Simteam ca nu il cunosc, nu eram deloc implicata in convorbire si cand mi-a scris cateva vorbe de alint am inceput sa plang pentru ca simteam din nou ca nu il mai iubesc. M-am saturat sa traiesc indurerata, vinovata si trista, si a venit momentul sa iau o decizie. Am mai multe alternative: 1). Sa las timpul sa decida - sa astept sa vad daca starea este temporara si sentimentele si interesul fata de el se vor intoarce in timp 2). Sa-i spun ce mi se intampla (ceea ce categoric NU vreau sa fac) - l-ar rani enorm de tare si nu merita asta, stiu ca e un om extraordinar si un suflet nobil care nu merita sa sufere 3). Sa continui prietenia ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat si sa ma oblig sa vorbesc cu el si sa imi petrec timpul cu el impotriva propriei mele vointe Poate cineva care a trecut printr-o situatie similara sa imi spuna ce se intampla cu mine si ce as putea sa fac? Daca continui sa incerc sa remediez situatia, o sa reusesc sau o sa inrautatesc lucrurile? Trebuie sa mai rezist si sa mai incerc sau sa pun punct pentru totdeauna? Ce se intampla cu sentimentele mele, o sa imi revin vreodata? -
Buna tuturor..de cateva zile am inceput sa caut tot feluri de raspunsuri la diferite intrebrii pe care mi le puneam tot eu :) eu intreb eu raspund :) De ceva timp m gndesc intr-una si ma intreb daca iubitul meu ma mai iubeste ? de fiecare data cand il intreb daca ma mai iubeste el imi spune ca da ma iubeste foarte mult insa eu nu cred si nu simt lucrul asta deoarece il simt cam rece fata de mine...Numai e cum era la inceput .. avem 5 ani si 4 luni impreuna si de 2 anii am inceput sa stam impreuna in casa parintiilor deoarce el este la facultate si nu munceste.. singura care lucreaza sunt eu... bine si el cand il mai duce pe tata la munca sau are nevoie de el...Acum 2 ani ma inselat si am fost despartiti aproape 2 luni de zile... dupa ce am suferit si am intrat in depresie am inceput sa vorbesc cu un baiat .. dupa ce am inceput sa ma vad cu baiatu respectiv parca a simtit si a inceput sa ma caute si sa imi spuna ca ii pare rau si a gresit...l-am iertat , ne-am impacat cu toaate ca eu inca ma mai gandeam la fpatu ca el ma inselat si la cuvintele pe care mi le spusese in timpul acela..de cand ne-am impacat parca nu mai e la fel asa cum era inainte, totusi pana acum ceva timp a fst totul ok intre noi... de ceva timp nu prea se mai apropie de mine sa ma ia in brate, sa ma pupe, sa se culce cu mine ... am inceput chiar sa imi notez in telefon cand m-am iubit ultima oare cu el.. 1 data pe luna si de 3 ori pana acum de cand a inceput anul..si data aia pentru ca eu am inceput prima si parcaam impresia ca daia s-a si culcat ca altfel el nu avea de gand.... inainte nu era zi sa nu ma lase in pace iar acum nici nu se mai apropie de mine si nu inteleg de ce ? ce s fac?
-
nu stiu ce simt pt el, daca sa merg mai departe in relatie...
liliah a postat un topic în Cazuri si necazuri in dragoste
buna, sunt Lili din Valcea, am 37ani, ce sa va spun, nu prea am avut de fel noroc in dragoste, nu am fost maritata, nici relatii care sa se ajunga la acel nivel, parca ar fi un blestem :(, dar asta e sa strecem peste..., de aproape doua luni in sfarsit am cunoscut un tip care cat decat imi este aproape, suntem din orase diferite, el fiind din Craiova (36ani), dar ne auzim zilnic, ne vizitam prin rotatie aproape in fiecare weekend, pare a fi totul ok, doar ca nu simt emotii, nu stiu ce simt, la pat cat decat ne potrivim, chiar daca uneori mi se pare cam mecanic, nu se intampla nimic de la sine, mi se pare cam imatur in multe situatii si nu stiu cum sa fac ca sa schimb spre bine situatia, ori pur si simplu nu vreau sa accept ca pur si simplu nu ne potrivim?..... m-am saturat sa fiu singura, ma ajuta cineva cu vre-un sfat cu o parere ? -
Nu stiu cum sa incep. As vrea sa descriu starea de tristete imensa ce a pus stapanire pe mine, Dar cred ca ar trebui mai degraba sa ma prezint.Subsemnata Çauta acum 8 luni in loc de munca. Fara trage ré de inima am ajuns la interviu intr-o firma de renume. Am fost aleasa pentru un am doilea interviu in fata unui juriu format din cei 3 directori. Unul dintre ei m-a acompaniat la plecare intrebandu-ma de ce refuz oferta lor de a lucra in alt oras, daca am o relatie si laudandu-ma pentru prestatie. Am fost acceptata in orasul natal. Trebuia sa incep peste o luna. In una din zile am fost sunata de directorul cu care discutasem la plecare( ii voi spune S). Si-a cerut scuze pentru ca dorise sa sune un alt candidat. Am purtat o conversatie protocolara iar la sfarsit mi-a spus ca regreta ca nu i-am acceptât oferta sa lucrez in alt oras unde este el raspunzator si ca sunt o persoana minunata bineinteles din Punct de vedere profesionala. Am inceput serviciul si dupa o luna am renuntat. S m-a sunat si am vorbit o Ora. El un om pe care il vazusem de 2 ori! Si-la exprimât regretul ca nu mai fac parte din firma, s_a oferit sa ma ajute sa gasesc un alt post ( am refuzat) mi-a spus ca are 37 de ani si viata l-a supus la multe incercari pana sa ajunga ce e azi si sa fiu increzatoare in fortele proprii deoarece sunt inteligenta si frumoasa iar asta ma va Ajuta. Un alt regret al lui ca nu am Dat primul interviu cu el ( un interviu de prezentare) si ca a vrut sa ma ia el in interviu daca m-ar fi vazut fiind sigur ca daca am avea ocazia am discuta cu orele. Eu i-am respins fiecare compliment, insinuare. A sfarsit prin a-mi spune ca e sigur ca nu nr-am cunoscut in zadar si din 3 in 3 luni sa ii trimit cate un mesaj despre viata mea profesionala. Un discurs pro si frumos! Viata mea a continuat, sot, casã etc. Nu i-am trimis mesaje gandind ca a facut propunerea din politete si ca a si uitat cine sunt. Dar acum o luna m-a sunat. Nu am raspuns si mi-a lasat un mesaj vocal. In care se balbaia putin ( el oratorul perfect). Mesaj formal: va doresc un 2015 excelent, asa cum am convenit revin pentru a avea vesti despre evolutia dumneavoastra profesionala. Sunt disponibil pana la pranz daca doriti sa sunati." Offf! Acest mesaj m-a omorat! Mi_-a Dat fiori, m-a bucurat sa stiu ca nu m-a uitat asa ca nu l-am sunat atunci ( nu as fi putut vorbi de emotii). Am sunat peste 3 saptamàni. Nu a raspuns ci a sunat el imediat. Pleca in concediu iar eu eram la volan. Se auzea rau. Asa ca mi-a propus sa ma sune Cand rêvine pentru a putea gasi un moment in care sa discutam mai Mult. Astept acest moment atat de mult! Imi imaginez ca poate fi mai mult decat lasa el sa se inteleaga. Ce parère aveti? Multumesc anticipât.
-
Merita sacrificiul intr-o astfel de situatie?
Elisa Marcela a postat un topic în Cazuri si necazuri in dragoste
Am o relatie de 2 ani de zile. Ma numesc Elisa si am 21 de ani. La inceput a fost totul frumos pana cand dupa 4 luni de la inceputul relatiei dupa ce am oficializat formalitatile la toate:cunostintele,familiei si prietenilor nostri, a aparut o fata care mi-a scris pe contul meu de facebook mesajul :" Buna. Lasa-mi prietenul in pace te rog!". Desigur ca la inceput m-am scandalizat...Cum e posibil asa ceva? Apoi i-am cerut tipei care se vedea ca isi facuse un cont fals doar ptr a vb cu mine cateva detalii. Singurele detalii erau ca e o persoana influenta cu bani,ca are 28 de ani si ca se vede cu actualul meu prieteni si ca pe mine ma tine doar ca sunt tanara si ptr distractie sexuala. I-am cerut lui explicatii dar a negat zicand ca nu e implicat in asa ceva ca lui nu ii plac tipele mai mari decat el. El avand 25 de ani la aceea vreme. Am ales sa am incredere in el si am continuat inceputul relatiei. Dar dupa inca 6-7 luni in aprilie 2013 inainte si dupa ziua mea am gasit sute de conversatii online cu fete,care erau dragute dar pe care el mereu le aborda. I-am zis ca ma deranjeaza,dar a zis ca nu e inselat faptul ca doar vb cu ele si ca nici nu le vede. Desi eu nu am de unde sti daca asa e caci fiind la facultate la 110 km de casa nu prea am posibilitate decat in weekend-uri sa vin acasa. Am trecut si peste acest episod. Apoi am inceput sa observ si influenta prietenilor sai care nu e tocmai buna. In urma,in luna octombrie a anului 2014 i-am cerut o pauza ptr ca simteam ca nu mai e acelasi,mereu ma victimiza pe mine... Iar el tot ce a facut a fost sa nu imi mai vorbeasca deloc desi eu am incercat apoi sa reiau legatura cu el,de pe facebook urgent a scos relatie,sters poze etc. Intr-un final mi-am zis sa o iau din nou de la capat cu el,ca poate am gresit eu ca l-am catalogat gresit. Zis si facut am organizat o iesire intr-un punct turistic al tarii ptr 2 zile si era ca rezolvata situatia.Doar ca inainte de Craciun a anului 2014 mi-a zis de casatorie ca el are 27 de ani si ca dupa vreo 3-4 ani trebuie sa fie sigur ca ii accept orice si ma casatoresc cu el ca nu il tin de fraier. Eu care mereu ii fusesem atat de fidela. Chiar daca ieseam cu prieteni(baieti ) la suc,colegi,colege de facultate el mereu stia ce fac. Chiar ptr cv timp nu am mai calcat in club deloc. I-am zis ca inca nu pot sa imi iau un astfel de angajament ca nu am terminat nici facultatea si plus ai mei nu vor accepta asa ceva atat de devreme. Dupa acest eveniment el s-a schimbat total. Nu stiu daca era din cauza a ceea ce ii zisesem sau din cauza ca inca vb cu fete online si real. L-am intrebat de curand daca el inca mai vorbeste cu fete,daca le face complimente(mie una nu mi-a mai facut un compliment de ceva timp) si mi-a raspuns foarte degajat ca da. M-am simtit foarte prost si am decis sa nu mai vreau sa am raporturi intime(sexuale) cu el deoarece nu vreau sa devin doar un obiect sexual. Acest fapt l-a scandalizat si a zis ca nu e posibil ca nu il iubesc etc. A recurs la santaj sentimental ca daca il iubesc ma voi culca cu el din nou dar am refuzat si astfel mi-a dat papucii zicand ca mai bine ramanem amici. Dupa ce am incercat sa reiau legatura cu el din nou el planuise o excursie la munte care va avea loc peste o saptamana si nu stiu ce sa fac.... Daca eu nu il caut el nu o face desi sustine ca ma iubeste....Sa cred in el,sa ma mai amagesc singura...Sa imi calc pe instinctul feminin care imi zice ca nu ma iubeste si sa ne impacam? Sau sa renunt definitiv la el? Daca puteti sa imi oferiti o parere,sau un sfat sa nu ezitati sa o faceti. Multumesc -
Hey! Salut! Sunt curios voi ce va ganditi sa faceti de Valentine's Day si Dragobete? De cateva luni sunt si eu cu o fata si as vrea sa o surprind cu ceva fain. Aveti vreo recomandare? Hai sa scriem fiecare ce idei are si poate ajungem la niste chestii misto.
-
Am si eu nevoie de sfaturi si indrumari privind situatia in care ma aflu: Eu m-am cunoscut cu prietena mea in noiembrie 2011 si pot sa zic ca a fost dragoste la prima vedere din partea amandurora. Ne-am cunoscut intr-o circumstanta nu tocmai de basm deoarece eu am fost diagnosticat cu o boala incurabila si m-am prezentat la clinica unde ea lucra pentru a face recuperare si ea a fost repartizata sa preia cazul meu. Tin sa mentionez ca eu provin dintr-o familie instarita material si cu o anume reputatie si un anume statut in orasul in care locuiesc, insa ea provine dintr-o familie cu dintr-o alta clasa sociala... La inceput mi s-a atras un pic atentia in legatura cu starea ei materiala si rangul social de catre unul dintre parinti, adica pe scurt nu prea le convenea ideea de cine m-am indragostit eu, dar le-am spus ca ea ma implineste din toate punctele de vedere, tinand cont ca la momentul respectiv si pot sa zic ca si actualmente fetele ma privesc "ciudat" datorita dizabilitatii pe care o am, iar ea fara sa stie starea mea materiala si rangul social al familiei mi-a spus ca s-a indragostit de sufletul meu si nu o intereseaza o simpla dizabilitate (din punctul ei de vedere, nu si al meu). Odata cu trecerea timpului ne-am atasat si mai mult unul de celalalt si ea s-a mutat la mine pentru ca asa mi-am dorit si asta am simtit. Mutarea a avut loc treptat, nefiind privita cu ochi buni la inceput, dar cu timpul situatia s-a schimbat in mai bine, insa mama profitand de aceasta mutare a inceput-o sa o puna la treburi (sa faca niste mancare, sa faca cumparaturi, curatenie, sa se duca incolo si-ncoace, etc...). Ea nu spunea nimic si am observat ca in casa toata lumea era fericita, adica chiar statea de vorba zilnic cu mama despre diferite chestiuni ale vietii, insa trecand pe langa bucatarie am inceput sa aud anumite discutii despre situatia financiara a familiei sale. Mama a inceput sa-mi atraga atentia din ce in ce mai des din ce familie provine si ei la fel si eu am vazut-o pe ea ca incepe sa se simta din ce in ce mai inferioara in casa si stiam ca daca "nu dansezi dupa cum canta maicamea" lucrurile incep sa se schimbe, devenind "flegmatica" cu persoanele de care nu-i convin... In fine, timpul a trecut, ea si-a pierdut serviciul din cauza restructurarilor, situatia a devenit din ce in ce mai agitata prin casa si am ajuns pe la finalul anului 2013, cand am aflat (sarind peste anumite detalii) ca ea a furat de la mine din casa bijuterii pe care le-a vandut de-a lungul a cateva luni pentru a nu o vedea eu sau maicamea ca nu are bani si ar fi inferioara familiei mele (precizez ca marea parte a banilor au fost bagati tot in casa, in sensul ca ea imi cumpara prajituri, cumpara mancare pentru casa cat si pentru gratarele pe care le faceam cu parintii ei, si-a cumparat si ea haine sa arate bine pentru mine si produse de infrumusetare, imi cumpara si mie cadouri, adica nicidecum nu ma gandeam de unde ar avea ea atatia bani si nici nu m-am gandit sa-i intreb parintii daca o furnizeaza, pentru ca nu folosea sume colosale in decurs de o saptamana sa zicem...). Au vrut sa o dea pe mana politiei dar eu am fost mediator si am reusit sa-i conving sa nu faca asta pentru ca prejudiciul tot se va recupera intr-un fel sau altul, eu stiind ca tracasarea psihica prin care a trecut la mine in casa si dezamagirile ca nu se ridica la asteptarile lui maicamea si ca tot incerca sa se angajeze si nu reusea au determinat-o sa recurga la fapta pe care a savarsit-o. Plus ca si eu am avut cateva scapari sa-i spun ca nu stiu daca o mai pot sustine financiar, cuvinte spuse la GLUMA, dar neluand in seama starea ei psihica din acele momente. Si asa ajungem in anul 2014, situatia prezenta, timp in care noi am continuat o iubire interzisa de catre familia mea, ea trecand prin foarte multe la fel ca si mine, insa ea la un moment dat a facut pana si videochat (cu acordul prealabil al meu si stiind ce face in fiecare moment in fata camerei pentru ca eu administram conturile) pentru a castiga bani pentru a recupera prejudiciul, dar nu a fost adevarat cum canta pe internet ca faci zeci de mii de LEI pe luna, asa ca actualmente a reusit sa plece sa lucreze in afara prin intermediul unei firme cu care eu am pus-o in contact si eu am supervizat toata medierea si plecarea din Romania. In fine, banii se vor recupera intru totul pentru ca unde lucreaza castiga foarte bine (si ma determina si pe mine sa plec din RO). Ideea e in felul urmator, ca familia mea nu o va mai accepta niciodata, asta o stiu din capu' locului, dar eu am tinut de relatia asta pentru ca am iubit-o si o voi iubi mereu, o simt ca imi este sufletul meu pereche, si sunt de parere ca a fost o greseala a tineretii si ca se poate reabilita dupa ce a fost supusa unei mari presiuni psihice din cauza societatii in care traim si se fac aceste diferente care nu mai lasa oamenii sa traiasca o viata linistita si plina de iubire. Eu mi-am propus sa ma insor cu ea si mereu, de cand am cunoscut-o, mi-am dorit un copil cu ea si asa voi vrea sa se si intample pentru ca amandoi ne dorim acelasi lucru de cand ne-am cunoscut. Ce-mi ramane de facut atata timp cat eu voi fi, viitoarea mea familie va fi renegata de parintii mei? si credeti-ma ca am realizat ca BANII NU ADUC FERICIREA !!! Ce-mi ramane de facut atata timp cat mi s-a spus ca daca ma insor cu ea ei nu vor veni la nunta mea? Ce-mi ramane de facut atata timp cat sa stiu ca orice sarbatoare nu va mai putea fi sarbatorita alaturi de intreaga familie la masa? Credeti-ma chiar am nevoie de pareri si sfaturi obiective, pentru ca nu stiu ce sa mai fac avand in vedere ca in prezent nici eu nu mai am servici si nu gasesc de munca in domeniul meu, si peste tot mi se spune ca posturile sunt blocate. Ma termina psihica toate aceste ganduri adunate, si cateodata am ganduri oribile, care ma macina zilnic si nu stiu cum sa le mai fac fata. Acesta este povestea vietii mele de acum. Astept o dezbatere obiectiva.
-
Stătea la fereastră cu privirea pierdută, asemeni unei neguri care se risipește printre cuvintele răsăritului. Un răsărit de soare, răsăritul unui nou început sau răsăritul literelor sacre din trupul dragostei...Cine mai știe? http://andreigalatanu.blogspot.ro/2014/01/corida-luat-sfarsit.html
-
Buna , numele meu este Cristi (alias Alien Bro) si am inceput de cateva luni sa fac muzica . Da-ti un share , un like , un subscribe daca va place munca mea de pana acum . SUBSCRIBE : http://www.youtube.com/user/ALIENBROofficial
-
Sunt sigur ca o sa va placa aceasta comedie romantica. In rolurile principale sunt Cameron Diaz (Amanda) si Kate Winslet (Iris) care au deceptii cu barbatii (pe Amanda o insala iubitul iar Iris are o dragoste neimpartasita) si se decid sa plece din localitate cat mai departe posibil. Un site de pe internetul face legatura si cele doua fac schimb de case pentru 2 saptamani. Ce se intampla in continuare va las pe voi sa descoperiti (in cazul in care nu ati facut-o deja). Cateva concluzii desprinse din film: - dragostea apre acolo unde te astepti mai putin; - nu capitula niciodata pentru ca in tine exista resurse sa faci fata oricarei situatii (ma refer in primul rand la batranul regizor);
