Acum cateva luni am inceput o relatie cu un barbat mai tanar decat mine cu cativa ani (eu am 24, el 20). La scurt timp, pentru ca a avut probleme in familie a ajuns sa se mute la mine si sa stam o perioada impreuna in aceeasi casa. M-am atasat foarte mult de el, l-am ajutat cu tot ce a avut nevoie, am fost langa el moral si financiar dar la scurt timp au inceput dezamagirile. Am aflat ca vorbea cu diverse pustoaice, le invita la mine acasa cand eram la munca, mi-a luat din casa sa imi amaneteze, etc. Ne-am certat, s-a mutat de la mine, iar m-a cautat, ne-am impacat, imi zicea ca el vrea ceva serios cu mine, ca vrea un copil, etc. Certurile au continuat, imi cerea bani mereu pentru datoriile pe care si le facea pentru jocuri, daca nu vroiam sa ii dau zicea ca eu nu vreau sa il ajut, sa ne fie bine, ca sa tragem amandoi sa fie bine si ma facea sa ma simt vinovata si cedam pentru ca il iubeam. Comportamentul lui s-a racit treptat, in ziua de Inviere ne-am certat, ne-am despartit din nou, iar de Paste m-a batut. S-a ajuns la reclamatii la politie, etc.Dupa ceva timp m-a cautat din nou, ca i-a fost dor de mine, ca sa ne impacam, ca sa nu renunt la plangere sa nu cred ca de asta ma cauta. Iar ne-am impacat, iar mi-a cerut bani. Ne-am certat bineinteles din nou, eu am ramas cu datorii, pe el nu l-a interesat. Dupa cateva saptamani a plecat din tara, am inceput din nou sa vorbim, eu ramasesem insarcinata, mi-a zis sa nu avortez, sa pastrez copilul, sa ma mut la el, sa crestem copilul impreuna, poate ne impacam, ne reindragostim. Am avut niste probleme si dupa cateva saptamani am pierdut sarcina. Si-a schimbat comportamentul, s-a racit iar de mine, intr-o zi m-a intrebat daca nu vreau sa vin la el doua luni sa tragem mai tare sa facem niste bani. Eu m-am gandit la ce-i mai rau, de la asta ne-am certat, nu am mai vorbit cam o saptamana si apoi s-a intors in tara. M-a cautat sa vorbim, eu i-am zis ca inca il iubesc, ca mi-e greu fara el. Mi-a zis ca sa mai incercam o data, dar sa fiu mai putin nervoasa si mai intelegatoare. Mi-a cerut iar bani. Ca sa nu ma cert, i-am dat din nou. Abia ce ma pusesem putin pe picioare cu banii, iar mi-am facut datorii. Am rezistat doua zile "ïmpreuna" timp in care abia ne-am vazut, avea mereu treaba si l-am gasit cu semn pe gat. Din nou certuri, amenintari, injuraturi, jigniri. A plecat din nou, am hotarat sa ramanem totusi in relatii cat de cat civilizate, sa nu ne mai jignim. Acum iar ma suna ca are nevoie de bani, ca o sa-mi trimita el. Eu m-am saturat sa ma ia de fraiera, i-am zis ca nu ii pot da, a inceput cu santajul emotional ca de fapt nu ca nu pot, nu vreau, ca i-am dat doar cand am avut ceva de castigat (adica doar daca eram impreuna) si ca nu vreau sa il ajut, ca de fiecare data cand se gandeste la mine si ca poate ar trebui sa fim din nou impreuna dar eu mereu il enervez cu chestii de genul asta, etc. Eu una m-am saturat de santajul asta emotional, am devenit constienta ca nu am ce cauta langa el, ca merit ceva mult mai bun, ca el doar profita de mine, dar cu toate astea ma face sa ma simt vinovata ca nu ii dau. Nu stiu cum sa procedez, ce sa ii zic. II spun ca nu am cu ce sa il ajut, ca nu am bani, imi zice sa imi bag telefonul sau laptopul in amanet. Ca daca as vrea l-as putea ajuta. Ce sa fac eu in situatia asta? Si ca sa fie treaba treaba, am vorbit acum cateva zile cu un prieten de-al lui si mi-a zis ca el are o relatie de mai bine de o luna cu o fata, ca tine la ea, ca o sa vina in august in tara, o sa o duca la mare dupa care cand pleaca iar o ia cu el, sa lucreze acolo, sa isi ia o casa impreuna, etc. Stiu, suna a un film prost regizat. Dar nu stiu ce sa mai cred. Si nu stiu cum sa raspund acestui santaj emotional si sa nu ma mai simt vinovata. Astept sfaturi, poate ati trecut prin asa ceva si ati reusit sa va reveniti.