Well, sunt un caz pierdut :cry:. De 2 ani ma droghez ocazional (asta insemnand cu pauze destul de lungi intre perioadele de consum) si viata nu mi-a fost afectata in vreun fel. Am consumat fel si fel de droguri, si nu pentru a scapa de probleme ci pentru a obtine anumite senzatii pe care nimic nu le poate oferi in lumea asta in afara acestor substante(asa-numitele "tripuri"). Imi place sa delirez, sa am halucinatii, sa ma transform, stiind ca mereu va fi altfel. De asta am ales sa ma droghez. Am cunostinte, prieteni, rude care se drogheaza :cry:. De fapt ati fi uimiti daca ati vedea cati drogati suntem pe lumea asta. Si asta fara ca voi sa observati. Cum ii vad? Intr-adevar, pe cei care se drogheaza avand drept argument "problemele" nu ii vad prea bine. Intr-un fel mi-e mila de ei, insa unii mi se par absolut penibili, stiind foarte bine ca de cele mai multe ori omul se apuca de droguri din curiozitate. Exista insa si oameni care gasesc in asta un soi de alinare. Normal ca aici depinde si de tipul de drog consumat :cry:. Dispret nu voi avea niciodata fata de ei. Ba chiar ii simpatizez pe cei care stiu sa se drogheze cu cap. Nu ma plang si n-am absolut niciun regret :cry:. Sunt ultramultumita de viata mea. Astept critici si oameni care sa incerce sa-mi "bage mintile in cap". :cry:
P.S.: "narcotic" nu este sinonim cu "drog". :cry: Intr-adevar, printre droguri se numara si narcoticele. Dar e de o naivitate absoluta sa afirmi, de exemplu: "Cocaina este un narcotic bla bla bla" sau "Amfetamina, narcoticul..." Intelegeti ce vreau sa va spun? :cry: