Maeve.

„Ai numărat vreodată câte ore sunt în 15 ani? Ei bine, în tot acest răstimp m-am gândit la tine. Fratele și sora ta au crescut jucându-se în jurul mesei cu fantoma ta, cu absența ta: Când vine? O să vină de Paști sau la Sfânta Treime? (...) În fiecare an voiam să încarc toată lumea în mașină și să venim la Paris. Fetița și băiețelul meu, ca și Aneta au trăit ani de-a rândul cu această iluzie a mea pe care n-am putut-o înfăptui”.

Dacă ai să fugi de mine cum aleargă lumina,Dacă ai să te ascunzi în cele mai neștiute locuri,Cel care te va ajunge oricând și găsi oriunde,Va fi dorul meu.

Mirosea parcă a cireșe amare palma de pământ în care te-am pierdut și te-ai ridicat ca un abur peste coastele dealului verde de fată dar era iarnă și era tare frig. Mi se părea bunăoară că nu mai sunt de aceea îmi aprindeam mâinile deși însele nu ardeau… nu mai ardeau cum în copilărie văzut – am o pasăre în cenușă plecând dar îmi era frig, dragă pustie! Attila Racz

https://www.critical-stages.org/23/the-ritual-of-killing-fascists-theatre-and-sacrifice/

https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/ruinele-teatrului-ruinele-orasului-tema-1946907.html

https://dragosbuhagiar.ro/ https://www.dmtr.ro/spectacol/orfanul-zhao/

cercei printr-un roman

verzi printr-o piesa auto

Tibor Cari printr-o piesa de teatru