Da, ciudate stari mai traiesti cand te desparti de un suflet drag!

Tocmai am primit un mesaj de la ea: Sunt trista. Ti-o spun doar pt ca esti omul pe care-l iubesc cel mai mult. fara nici o obligatie din partea ta. vezi-ti de munca taa. paaa

Ea e la o petrecere unde trebuia sa mearga, inconjurata de oameni, si imi scrie mie pt ca simte nevoia sa-si aline tristetea vorbind cu mine. Iar eu, ca sa vezi perversitate, sunt singur acasa, nu am pe nimeni caruia sa ii spun ( am vorbit totusi cu un prieten la telefon!) , dar scriu aici despre tristetea mea si uite ca nu simt nevoia sa ii scriu ei. Ea imi scrie mie, si pare slaba, eu scriu aici, intr-un spatiu virtual, si ei ii pare ca nu m-a afectat despartirea.

Am inceput sa schimbam mesaje intre noi si incep sa ma simt mai bine.

Vroiam sa spun ca la prima despartire, de prima iubita, in adolescenta, m-am simtit tradat. Am facut in asa fel incat sa ii recapat inima fetei ca apoi sa ma despart eu de ea. M-am simtit tare, razbunat.

Apoi a venit prima iubire, care a durat ani de zile. La despartire am simtit ca pierd totul, o pierdusem pe cea care trebuia sa fie langa mine dupa moarte.

Apoi am ajuns sa iubesc iar si sa nu mai simt nimic pentru iubita dinainte. Si mi-am dat seama ca vesnicia din juraminte nu exista. Ca o sa ajung sa fiu singur in vesnicie. Asa cum suntem toti, singuri, in fata mortii. Asta simt acum.