Nicolaus Copernicus

Detalii

CategoriiStiinta
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari11645

Voteaza & Distribuie

Descriere

In 1473, se naste Nicolaus Copernicus. La 19 februarie 1473, Nicolaus Copernicus se naste la Torun, un oras din centrul Poloniei, situat pe fluviul Vistula. Parintele astronomiei moderne, Copernicus a fost primul om de stiinta european din epoca moderna care a propus teoria potrivit careia Pamantul si celelalte planete se rotesc in jurul Soarelui. Copernicus s-a nascut intr-o familie de negustori prosperi, iar dupa ce tatal sau a murit, unchiul sau – care urma sa devina episcop – l-a luat pe baiat sub protectia sa.

Nicolaus a avut parte de cea mai buna educatie pentru epoca respectiva si a fost pregatit pentru o cariera monahala. Cosmologia europeana a inceputului de secol XVI considera ca Pamantul avea o pozitie stationara si imobila, in centrul mai multor sfere concentrice, care se rotesc, sfere reprezentate de corpurile ceresti: soarele, luna, planetele cunoscute si stelele. Inca din antichitate, filosofii achiesau la credinta conform careia cerurile erau aranjate in cercuri (care prin definitie erau perfect rotunde), teorie ce a cauzat confuzii printre astronomi, care inregistrau miscarile deseori excentrice ale planetelor, acestea parand uneori sa se opreasca in timp ce orbitau in jurul Pamantului si apoi sa se deplaseze retrograd pe cer.

In secolul II e.n., Ptolemeu, geograf si astronom din Alexandria, a incercat sa rezolve aceasta problema, aratand ca soarele, planetele si luna se deplaseaza in mici cercuri, in jurul unor cercuri mult mai mari, care se invart in jurul Pamantului. Cercurile mici au fost denumite de Ptolemeu epicicluri, iar prin incorporarea a numeroase epicicluri, care se rotesc cu viteze diferite, a construit propriul sau sistem ceresc, care corespunde majoritatii observatiilor astronomice inregistrate pana in ziua de astazi.

Sistemul lui Ptolemeu a devenit teoria asupra cosmosului acceptata in Europa vreme de peste 1000 de ani, insa pana in epoca lui Copernicus fusesera acumulate mai multe dovezi astronomice, care au aruncat o umbra de indoiala asupra teoriilor lui Ptolemeu. Astronomii nu au fost de acord cu ordinea planetelor stabilita in functie de Pamant, aceasta problema fiind formulata de Copernicus, la inceputul secolului al XVI-lea. Intre 1508 si 1514, Copernicus a scris un scurt tratat astronomic, cunoscut sub denumirea de Commentariolus sau "Scurt comentariu", care a pus bazele sistemului sau heliocentric (avand in centru soarele). Aceasta lucrare nu a fost publicata in timpul vietii sale. In cadrul tratatului, el a postulat cu corectitudine ordinea planetelor cunoscute, inclusiv Pamantul, plecand de la Soare, si a estimat perioadele lor orbitale cu relativa acuratete.

Pentru Copernicus, teoria heliocentrica nu a reprezentat un punct de referinta in activitatea sa, datorita faptului ca a creat la fel de multe probleme pe cate a rezolvat. De exemplu, se presupunea ca obiectele grele cad pe sol, deoarece Pamantul e centrul Universului. Dar de ce s-ar intampla acest lucru intr-un sistem in care soarele reprezinta centrul? El a pastrat credinta straveche potrivit careia cerurile erau guvernate de cercuri, insa dovezile obtinute de el demonstrau ca chiar si intr-un sistem in care soarele e centrul, planetele si stelele nu se invart in jurul soarelui pe orbite circulare. Din cauza acestor probleme si a altora, Copernicus a intarziat aproape toata viata sa publicarea importantei sale lucrari astronomice De revolutionibus orbium coelestium libri vi, sau "Sase carti cu privire la miscarea de revolutie a orbitelor ceresti".

Finalizata in jurul anului 1530, lucrarea nu a fost publicata pana in 1543 – anul mortii sale. In lucrarea sa, afirmatia inovativa a lui Copernicus cum ca Pamantul si planetele se invart in jurul soarelui, l-a condus la numeroase alte descoperiri astronomice majore. El a sustinut ca in timp ce se roteste in jurul soarelui, Pamantul se invarte zilnic si in jurul axei sale. Pamantul are nevoie de un an pentru a orbita in jurul soarelui, si in acest timp, se invarte gradual pe axa sa, fapt demonstrat de succesiunea echinoctiilor. Dintre lipsurile majore ale lucrarii sale pot fi amintite conceptia sa ca soarele este centrul intregului univers, nu doar a sistemului solar si neadmiterea de catre el a realitatii orbitelor eliptice, fapt care l-a fortat sa incorporeze numeroase epicicluri in sistemul sau, asemenea lui Ptolemeu.

Astfel, fara sa fie cunoscut conceptul gravitatiei, in conceptia lui Copernicus, Pamantul si planetele se invarteau in jurul soarelui de-a lungul unor gigantice sfere transparente. In prefata sa la De revolutionibus… - o opera stiintifica exhaustiva – Copernicus a afirmat ca "matematica este scrisa pentru matematicieni". Daca lucrarea sa ar fi fost mai accesibila, multe persoane ar fi adus obiectii cu privire la conceptia sa ne-biblica si deci eretica cu privire la univers. Timp de decenii, De revolutionibus a ramas necunoscuta tuturor, cu exceptia astronomilor mai rafinati, iar majoritatea acestora, desi admirau cateva dintre argumentele lui Copernicus, respingeau teoria sa heliocentrica.

Abia la inceputul secolului XVII, Galileo si Johannes Kepler au dezvoltat si popularizat teoria lui Copernicus, fapt pentru care Galileo a fost trimis in judecata si condamnat pentru erezie. In urma lucrarii lui Isaac Newton cu privire la mecanica celesta, la sfarsitul secolului al XVII-lea, teoria lui Copernicus a inceput sa fie acceptata in tarile non-catolice, iar pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, fusese acceptata aproape de toata lumea.